1,618 matches
-
arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neînțelegere. Dumneavoastră sunteți încă tânăr. Dar administratorul e un om umblat, a vânturat lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obișnuise să stea în salon unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: „Vai, ce drăgălaș e!”. Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respirăm printr-un orificiu, ne hrănim printr-un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de reculegere. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a părut mai misterios decât moartea. Pieptul scobit, obrajii supți aparțineau unui om despre care nu știam aproape nimic și alături de care trăisem totuși o vreme; un bătrân, bolnav de plămâni, pe care nimeni nu-l iubise și care se prăpădise în timp ce eu mă culcam cu Marta, pentru că așa e făcută lumea asta, unii își dau sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să-i se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și la spălat vase. Dacă te descurci cu o singură mână. Dacă nu, ia-ți catrafusele și pleacă unde vrei. Roag-o pe curva ta din cătun să te țină dacă vrea. Aici să nu mai calci. Încă nu ești destul de prăpădit ca să beneficiezi de azil”. Poate că și Laura ar fi încetat să mă iubească odată ajuns spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de corecție când un supraveghetor bădăran, ca să mă pedepsească, mă silise să mă dezbrac în pielea goală și să mă urc pe o masă, pe care o ocolea lovindu-mă de câte ori putea peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii mei se prăpădeau de râs. Pe coridor, dacă ieșeam, aveam impresia că văd în ochii celor cu care mă întâlneam un avertisment ironic: „Daniel Petric, ești un om terminat. N-o să mai faci mulți pureci la azil, așa că, scuză-ne, dar nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare cât un sac, Vulpea i-
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i cadă, S-a suit pe spalieri. S-a golit burta garafei; Cum se cheamă fiul scroafei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos mirositoare. Hojma-i turuie gurița, Că și-a prăpădit rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
est aujourd-hui a M. Georges Linze - aux poetes, peintres et constructeurs de Liége et de Bruxelles: imbus de modernisme parce qu’ils en ont la tradition. Dezideratele amintite în „Scrisoare...“ sînt, de fapt, comune celor două publicații solidare: „s’au prăpădit zadarnic muncă și material reconstituindu-se orașele vechi devastate. Ar fi fost mai nimerit: 1) Să se profite de situația excepțională de a se clădi orașe noui, salubre; 2) de a înlocui haosul ancestral printr’o geometrie rațională”. Paralel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am fost de părere că era o partidă al dracului de bună. Și, hai să recunoaștem cinstit, omul te adora. — Are dreptate, zice și Fran, dînd din cap. Alex era grozav. — Asta pentru că tu nu erai nevoită să-l asculți prăpădindu-se de rîs tot timpul. Doamne, mă scotea din minți. — Dar nu e unul care să nu te scoată din minți, observă Fran. Trebuie să mai cobori ștacheta sau o să ajungi fată bătrînă și nebună. Tu n-ai coborît-o deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iubito? o Întreb, imitîndu-l cît pot de bine pe Dan. — O, Doamne! izbucnește Trish. Asta e! Asta e privirea! Leit a lui Gregory! Fie te-ai culcat și tu cu el, fie toți bărbații se uită la fel! zice ea, prăpădindu-se de rîs. Ușa se dechide din nou, iar În prag se arată Andy. — Iubițel? rostește el cu severitate, privind la Lisa. Zahărul? RÎdem toate trei și mai abitir, iar el pare confuz o clipă. Apoi, Închide ușa la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai pomenesc și de noii mei bikini Missoni? SÎnt trăsnet. — Trebuie să recunosc că sînt chiar sexy, zice Jake zîmbind. — Bleah, exclamă Dan și Richard În același timp. Vorbești de soră-mea! Și, pe cînd mașina demarează către restaurant, ne prăpădim toți de rîs. Nu știu sigur cum de-a reușit Michael să obțină cea mai bună masă de la restaurant, dar arată de-a dreptul spectaculos. SÎntem pe platforma de la etaj, cu vedere la marea turcoaz, iar vremea, peisajul și Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe un covor vechi pe care nu-l mai folosește nimeni. Văleleu! Văleleuuu! Iezii încep a plânge de li se scutura haina pe ei și obrazul le era sânge. O mamă mai aveau și ei pe lume și s-a prăpădit și ea. Nu ține Dumnezeu cu ei deloc. Orfanii au fost și orfani sunt și-acuma. Dragii moșului, haidați cu mine să vă duc să o vedeți și să vă luați rămas bun de ea și să o îngropați creștinești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dacă-i spui, n-o să mai auzi cum se termină povestea, șoptea Lea pe un ton glumeț și secretos. Sigur, dacă Laban, bunicul tău, ar fi știut câtă mâncare am consumat pentru un cerșetor care venise la noi cu un prăpădit de urcior cu ulei pe post de dar, m-ar fi bătut cu biciul. Dar băuse din mâinile mele destulă bere din cea mai tare ca să nu mai scoată nici o vorbă. Sau poate n-a zis nimic pentru că simțise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă așternuturile pătate. Dar petele erau violete, iar Lea și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua lună de la venirea lui Iacob, Rahela a sângerat pentru prima oară și a plâns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deja plătit și toată lumea de acord cu zestrea. A fost ca și cum eram deja singuri în cortul nostru nupțial. Întrebarea își găsise răspunsul. Acum mi se pare comic și dacă fiica mea mi-ar povesti așa ceva, aș râde de m-aș prăpădi sau aș certa-o. Dar în ziua aceea eu eram doar o fată care era gata pentru bărbatul ei. În timp ce zâmbeam unul la altul, mi-am amintit sunetele care se auzeau din cortul lui Iuda și am înțeles de ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Öcsi l-a întrebat care-i baiul, dar Áronka n-a zis nimic, și-a clătinat doar capul. Atunci unul dintre muncitori, ăla pe nume Feri, s-a ridicat, a venit la noi, s-a uitat la Áronka, sunteți niște prăpădiți, a zis, la Canal n-ați rezista nici măcar o zi, apoi a spus că e-n regulă, facem pauză, luați o pauză de un sfert de oră, ca să vă mai reveniți puțin, și ne-a mai zis că până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăsta, Chick”. Nu, n‑am să‑l neg. Nikki urma o școală elvețiană de hotelieri. Nu pot spune mai mult de atât pentru că nu sunt persoana nimerită să redea toate amănuntele, dar Nikki era un maâtre d’hôtel autorizat. Se prăpădea de râs când ne Înfățișa, mie și lui Ravelstein, redingota ceremonioasă a Îndeletnicirii lui și când Își asuma demnitățile profesionale. Dineul fusese oferit În cinstea mea. A reprezentat modalitatea lui Ravelstein de a‑i mulțumi prietenului său Chick pentru sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a continuat Ravelstein. Toate materialele alea fistichii pe care le pune pe ea! Ce purta anul trecut? Piele de struț?... Și te acuza că ai o legătură sexuală perversă cu mine? Ce i‑ai răspuns? - Am râs de m‑am prăpădit. I‑am spus că nici măcar nu știu cum se petrece actul sexual Între bărbați și că, la vârsta mea, nu mai am chef să Învăț. Mi se părea o glumă. Și totuși nu m‑a crezut... - Nu putea să te creadă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au oferit o porție de shishkebab uman. Victimele erau răsturnate pe burtă. Pământul mustea de sânge. Învingătorii se prăpădeau de râs văzându‑mi expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul vorbea mai mult decât era necesar despre aroma apetisantă. Vânătorii Îl asiguraseră că dacă ei ar fi fost cei Învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Odată... Pufnește în râs.) știu eu când... cuiva... știu eu cui... dintr-o mișcare greșită... hârști! i-a tăiat o ureche... Ce-am mai râs! Apoi... i-a mai tăiat o ureche... Hârști! Hi-hi-hi! Spuneți și dumneavoastră. Să nu te prăpădești? Apoi încă una... Și încă una... Numai nu se putea concentra... Depășise măsura. ARTUR: De patru ori? Câte urechi avea? GARDIANUL: Dar nu vă fie frică, eu am sa fiu lângă dumneavoastră. Am să vă țin de picioare, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fugă până la cinci, da? Domnule, vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți că cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de-abia fătase în magazia de mușețel? Ilie dă din cap. Cum să nu-și aducă aminte? N-avea el ce-i drept pe-atunci decât vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
printre copacii risipiți pe mal, răsună glasul său, hu hu! Hu hu! Într-o curte cât pumnul, o femeie care a ieșit afară în puterea nopții o aude și prin inimă-i dă un cuțit. ─ Cântă huhurezul... Precis s-a prăpădit, bietul Sofronie... Știi, spune Iulia, uneori mi se pare că tot ce ni se întâmplă nouă aici nu are nici o legătură cu ce se întâmplă în realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]