2,533 matches
-
eficiență. Acasă nu mă duceam: locuiam la marginea orașului, nu găseam nimic de mâncare ba uneori făceam, multe drumuri la cârciuma din capul străzii. Bani de buzunar aveam rezultați din micile ciubucuri dela clienți și astfel, cum ieșeam afară din prăvălie, intram la “Herman”, localizat la parterul clădirii Scala,magazin specializat În toate categoriile de mezeluri În special “Șuncă de Praga”, vrăjitoresc condimentată și cu un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de zile necesare pentru-ca teribila armă ce va Îngrozi lumea, să fie gata...! Dacă va fi nevoie, să declare...mobilizare generală! A doua zi la ora opt dimineața, suficient de circumspect de zilele ce vor veni, am reluat lucrul la prăvălie În calitate de “Băiat la toate” și câteva minute mai târziu, mai să paralizez de frică...! “Lovitură de Stat”...Mareșalul Ion Antonescu arestat, România a declarat război Germaniei Naziste și a Întors armele Împotriva lor,fraternizând cu armata sovietică...! Era ziua de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grabă au alergat a se Înscrie În Partidul Comunist Romăn. Aceste lighioane veninoase și maidaneze, sub protecția armatei de ocupație sovietice, au Început În forță destrămarea societății românești. S-au organizat Îmărțindu-și funcții În guvern și În administrație. Au invadat prăvăliile alimentare furând alimentele și trimițând patronii lor la Închisoare pe motiv de burghezie: au fixat În piețe “Prețuri Maximale” provocând o totală dengrigoladă: lumea flămândă plătea oricât numai să capete ceva. Atunci, activiștii comuniști, arestau pe unii țărani Îi punea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agățând-o de gaura mânecii și legând-o cu cureaua, mai mult sau mai puțin fix. De asemenea făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iasă din galeriile ei subterane. Intimitatea era refuzată. — Unchiule Artur, poți să-mi spui ceva despre fratele bunicii din țară? — Cine? — Hessid Îi era numele. — Hessid? Hessid? Da, era un Hessid În familie. Avea o moară de mălai și o prăvălie lângă Castel. Doar un loc micuț cu câteva butoaie. — Cred că te Înșeli. Nu țin minte ca cineva din familie să fi morărit ceva. Cu toate astea, tu ai memorie excelentă. Mai bună ca a mea. — Hessid. Un bătrân arătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la începutul semestrului întâi, în 1996. Eram în parcarea liceului St. George, îmi luam cărțile de pe bancheta din spate a mașinii, când am văzut-o intrând, pe bicicletă, pe poarta școlii. Bicicleta era un model vechi, cum aveau băieții de prăvălie, cu coș în față. Părul îl avea aranjat în acel fel meșteșugit care pare dezordonat: o mulțime de șuvițe cârlionțate îi încadrau fața, iar la spate un coc ca o codiță de iepure în care era înfipt un bețigaș. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o să mai aruncăm”. Cam asta face, cu rare excepții, istoria: mereu re aranjează trecutul ca să justifice prezentul. Dacă ar fi negustori cinstiți, i-am vedea pe istorici prin piețe strigând „Luuumee, luumee, politicieni de toate culorile! Poftiți la noi în prăvălie! Vă oferim justificări pentru orice! Avem variante scurte și lungi, într-o nouă prezentare! Aceeași aromă și gust sublim. King size!”. Interludiu încheiat. Istoricește justificat! Așa că n-am mai plecat din oraș în 22 decembrie, cum plănuisem, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de estul ei. Am început ziua de azi aproape cu o prostie, cu relecturarea Sinegrafiei, adică, pe scurt, cu retrăirea subiectivă a anului 1997. Și am terminat-o cu o păcăleală. Am dat 16,5 dolari pe patru ciuperci de la prăvălia ecologistă. Cu altă prostie, în alt registru. M-am întins pe canapea la întoarcere să „procesez” starea în care mă aflu și am înțeles că fiecare cui se scoate cu alt cui. Sinegrafia era un jurnal al unei depresii deznădăjduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sărăcire, vizând lichidarea, nedeclarată, a patronatului, pentru netezirea drumului necesar consolidării ideologice și sociale a Puterii. Lefurile se plăteau în milioane, începuse panica, totul până la mijlocul lunii august când avu loc o strategie economico-financiară numită „stabilizare monetară”, ce relumină vitrinele prăvăliilor, dar nu ca înainte de război, nimic nu era ca înainte de război, vremea abundenței trecuse, lipseau mărfurile de import ce coloraseră circuitul mai ales aici la marginea Levantului, halvaua de pe malurile Bosforului, bananele, curmalele, cafeaua, mătăsurile de China, stofele englezești, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
argint. Și cofetăriile de cartier, unde avea mare trecere, ca și cele din centru, cu măsuțe rotunde sau pătrate, scoase vara pe trotuar sub copertine colorate pe care, la deschidere dimineața sau seara, târziu, la închidere, le derulau băieții de prăvălie îmbrăcați excesiv de curat, pantaloni călcați la dungă, cămăși albe scrobite, și șorțuri, asemenea, învârtind de o manivelă aflată în interior lângă vitrină, ori chiar patronii în persoană. Ce vremuri! La timpul acela o cunoscuse pe domnișoara Carolina Stanciu - azi doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mâine, pâine nu mai e în comună de mult, grânele se predau la stat, nici porcii nu mai au ce mânca, se pleca o dată pe săptămână sau când se putea, la oraș să se cumpere pâine cu sacii de la prăvăliile unde li se vindea pe ascuns, cu suprapreț, căci brutăriile încetaseră, existau - ca-n toate orașele - câte o fabrică-două de pâine. Lung însă nu era cu noi, nu știa de vorbirile noastre la ceasul acela, dacă ar fi fost s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să răsucească în loc pe Raruca. Parcă s-ar fi zvârcolit în ea o viperă. Mă boierule! îi aruncă ea vorbele cântat spre celălalt mal; apoi eu ți-am dat opt lei, să-mi iei o pâine ș-o pamblică de la prăvălie; iar tu îți cumperi tutun și bei răchie. Ți-am dat banii aseară și tu nu te-ai întors nici azi dimineață. Mi-a spus Rița unde îți strălucesc ochii. —Ei și ce dacă ți-a spus Rița? Apoi, nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un cuceritor tătar, învăluind cartierele din centru, spulberând sute de case, prăvălii și magazii de mărfuri, făcând una cu pământul locuințele construite pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când oamenii îl luau peste picior, cu amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de rugăciunea solemnă de la amiază, în prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Salma suferea în tăcere, punându-și nădejdea în plecarea în exil. — Trăiam deja, spunea ea, primele călduri ale verii, însă hoinarii se răriseră prin grădinile Granadei, iar florile nu mai aveau strălucire. Cele mai frumoase case din oraș se goliseră, prăvăliile din suk rămăseseră fără tejghele, vacarmul de pe străzi se stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai treceau decât pe lângă cerșetori, căci toți musulmanii grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu voia nicicum să-și întrerupă căutarea. Dar, pentru vizita următoare, ea se arătă mult mai precaută în alegerea ghicitorului. Astfel, ne-am dus tustrei, câteva săptămâni mai târziu, la un om foarte respectat din oraș, un librar-astrolog care avea prăvălie în vecinătatea Marii Moschei a Karauiyinilor. Ne-a primit la catul de sus, într-o încăpere care nu avea drept mobilier decât niște cărți înșirate pe rafturi de-a lungul pereților și o rogojină pe jos, și a ținut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau lăptarii, ale căror prăvălii erau împodobite cu vase din majolică mult mai de preț decât produsul dinăuntru, care se vindea. Nu la ei ne duceam noi, ci la aceia care, stând în ușa dughenei, cumpărau seara pe preț de nimic laptele care rămăsese nevândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Legea. Discuția noastră s-a curmat atunci în hohote de râs. În loc să râd, am rămas înlemnit, cu mâna crispată pe epistolă. Pe dinaintea ochilor mei încremeniți treceau iarăși imagini îndepărtate în care mă vedeam copil, împreună cu mama și cu Sara, în prăvălia librarului-astrolog, al cărui glas îmi răsuna în urechi: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Când am ajuns înapoi la Fès, părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând umil pe jos, prin praf. Fără să mai aștepte răspuns, strigă după un conducător de măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari. Din politețe, am dat imperceptibil din cap. Căpătând încredere, el mai adăugă: — Anul ăsta e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cât privește Alexandria, ea e părăsită de negustorii italieni, care nu mai dau peste nici o afacere bună de încheiat acolo. Când te gândești că în trecut orașul ăsta avea șase sute de mii de locuitori, douăsprezece mii de băcani care țineau prăvălie deschisă până noaptea, și patruzeci de mii de evrei care plăteau jizia legală! Azi, asta e realitatea, Alexandria aduce vistieriei mai puțin decât o costă. Rezultatul îl vedem zi de zi: armata n-a mai mâncat carne de șapte luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acestuia i se făcea masaj la hamam. Algerul nu e, firește, la fel de mare ca Oran sau Bougie; cetatea n-ar fi acoperit nici măcar un cartier din Tlemcen, dar avea totuși înfățișare de oraș, cu cele patru mii de focuri, cu prăvăliile bine rânduite din suk, grupate pe meserii, cu străzile largi mărginite de case frumoase, cu etuvele, hanurile și mai cu seamă cu splendidele lui ziduri, clădite din pietre mari, care se întindeau spre plajă într-o vastă esplanadă. Barbă Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se înghesuie mii de turci de curând sosiți din stepele pe unde umblau nomazi. În pofida acestui exod, poporul învingător rămâne, în capitala sa, o minoritate printre altele, nicidecum cea mai bogată, cu excepția familiei domnitoare. În cele mai frumoase case, în prăvăliile cele mai bine aprovizionate din bazar, sunt văzuți mai cu seamă armeni, greci, italieni și evrei, aceștia din urmă veniți uneori din Andaluzia după căderea Granadei. Nu sunt mai puțin de patruzeci de mii și cu toții recunosc și aduc laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru transportul familiei regale. În ajun, Tumanbay fusese numit locotenent general al Egiptului, învestit cu puteri depline; dar umbla zvonul că sultanul luase cu el tot aurul din vistierie, mai multe milioane de dinari, cât și obiectele de preț din prăvăliile regale. Îi cerusem lui Nur să mă însoțească pentru a asista la evenimentul pentru care trăsese sforile. Mă rugase să plec singur, spunând că nu se simțea în formă. Am crezut că voia să evite să se arate prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor, care urmau în sens invers drumul oastei egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost jefuite câteva prăvălii ce aparțineau unor turci din Asia Mică și unor maghrebini, însă ordinea a fost energic restabilită de către Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de primă necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]