19,664 matches
-
să poți, Să nu aprinzi la caleașcă nici lampa, nici farul, Dus fie-mi dorul și purtat doar de roți! Haide, birjare, mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca înspre ultimul drum, Nu te uita deloc la praful ce curge din ele, Cată-ți cărare prin doru-mi și vezi-ți de drum! Hai, rătăcește-mă, birjare, prin nopți cu ispite Și poartă-mă-n demultu-mi din care eu vin, Te rog, să-ți lași la intrare și caii
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
de leagăn. Cum Moș Ene dădu din cap afirmativ, Moș Crăciun continuă să verifice toate modalitățile pe care vărul său le folosea la adormit. Timpul se scurgea normal în ceasul magic pe care Moș Ene îl purta la brâu, iar praful de lună pentru presărat pe pleoape sclipea ca de obicei, semn că păstra încă magia somnului în el. Ia, dă-mi fluierul tău! Moș Ene scoase de la piept fluierul de argint cu care împrăștia muzica viselor și privi cum vărul
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
blocul de gheață după ei, rămase fără răspuns, pentru că nimeni nu îl cunoștea pe monstrul cu ochi de cărbune. Așezați-l lângă brăduț, acum nu avem timp să ne ocupăm de el. Moș Ene a plecat deja să-și împrăștie praful de lună și să-și cânte cântecele de leagăn, iar voi mă veți ajuta să încarc sacul în frumoasa sanie a Zânei Iarnă. Uriașul sac cu daruri ocupă tot locul din spatele săniei, așa încât Moș Crăciun se așeză în față, unde
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
cei patru călăreți apocaliptici, priviți în picturile lui Albrecht Durer, Victor Vasnetsov și ale altor mulți artiști, au rămas numai simbolurile rele, maligne, ce bântuiesc lumea în lung și lat, mult mai dese și intensive de la apariția banilor, de la folosirea prafului de pușcă și a atomului împotriva omului de către om. Privind grupul celor patru călăreți aducătorii sfârșitului lumii conceput de Albrecht Durer, trebuie să ne imaginăm ce impresie profundă, apocaliptica a făcut asupra credincioșilor în urmă cu cinci sute de ani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
o decădere, comparativ cu geniul militar-tactic al armatelor Romei care au precedat regatele din regiune. Progresele în domeniu ale Europei de Vest se înregistrează mult mai tarziu, impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventă a armelor de foc și a prafului de pușcă în războaie. În răsăritul Europei, lucrurile stăteau cu totul altfel. Taratele și cnezatele rusești nu reprezentau (încă) o forță militară, regatul polon era tributar manevrelor și conceptelor militare de-a dreptul falimentare de import apusean (merită dat exemplu
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
spectacolului care va veni. Îi urmează un evantai de durduieli consecutive, ca un staccatto, amintind de Bach. Apoi un tunet prelung din mai multe guri de foc, sincronizate perfect. Nu degeaba e nevoie aici de peste o sută de kilograme de praf de pușcă! Finalul apoteotic, supranumit „cutremurul”, face să trepideze pământul sub picioarele noastre, ducând cu gândul la arii triumfale din Korsakov sau Stravinsky. Nu focurile de artificii, ci „las fallas” propriu-zise, figurinele multicolore dispuse pe 400 de străzi sunt adevărata
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
ultima lui carte: "Dacă închid ochii și rechem amintirile din România, din România mea, înaintea oricărei alte imagini văd o lumină alunecoasă, albă, un alb dincolo de spectrul cromatic. Văd un cer orbitor în care culorile distincte se topesc într-un praf argintiu, păstrîndu-și reflexele luminoase pînă la cele dintîi ore ale nopții. Totul este de un alb strălucitor, sclipitor: conacul din Crevedia este alb, albe sunt și hainele noastre de vară, espadrilele cu șireturile strînse în jurul gleznei, masa uriașă din sufragerie
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
iertării" au recăzut în eterna mojicie care ne domină viața. Analizând situațiile de acest fel, constați că, de fapt, ideea de onoare funcționează unilateral: obsesia noastră e să avem dreptate cu orice preț, chiar dacă pentru asta universul s-ar face praf și pulbere. Din acest motiv, ura, invidia și resentimentul îi vizează pe cei care te pun într-o situație de inferioritate morală, și nu pe îmbogățiți, hoți și escroci. Triumful în linie al "baronilor" la recentele alegeri, disprețul pentru discursul
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
ar putea, desigur, să mă înșel, pentru că logica spune altceva: doresc să pătrund în viața unui scriitor abia după ce l-am citit. Poate, însă, că merită și această ultimă încercare, înainte de a vedea cum o întreagă civilizație se prăbușește sub praful năclăit al indiferenței, nesimțirii și bășcăliei. Ca unul fascinat, de când mă știu, de meseria de scriitor, am fost atras în mod natural de ființa aflată în spatele rândurilor scrise. Am văzut mereu în scriitor un fel de "hiper-erou", un om de
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
glorii care nu mai apare proiectată patern, din exterior asupra lor. Și în filmul lui Woody Allen ca și în piesa lui Miller există un unchi providențial, numai că el nu mai aduce mitologia luminoasă, vitală a visului american, ci praf de pușcă, sfărîmînd brutal iluzia. Ceea ce dă forță filmului lui Woody Allen ține atît de plasarea între aceste două oglinzi paralele, de "intertextualitatea" sa, cît mai ales de rezolvarea într-o cheie frivol-absurdistă, anticlimactică a dramei care se prefigurează la
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
cât se poate de naturalist al Republicii Moldova de azi, dominat de mafie, politicieni corupți și imorali, cetățeni ajunși la limita suportabilității, obligați să recurgă la practici prea puțin ortodoxe pentru a putea supraviețui. De înălțătoarele idealuri postcomuniste s-a ales praful, sărăcia a măcinat temeinic ultimele rămășițe de demnitate umană, prostituția (internațională) a devenit pentru femeile frumoase soluția firească pentru a forța schimbarea destinului, bărbații se îneacă în alcool și abjecție. Eroii "renașterii naționale" de la începutul anilor '90 își sfârșesc viața
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
de siestă". Și în definitiv hoții nu au elita lor? Cu ce drept s-o subestimăm, s-o neglijăm? Nu cumva suntem geloși pe hoții de marcă? Dacă-i celebrăm pe artiștii de geniu, pe marii născocitori de tipar și praf de pușcă, pe descoperitorii de continente, de ce ne-am arăta reticenți față de marii hoți, mereu fauri de noi tertipuri, de alte fructuoase modalități de a conduce spre proprii buzunare capitalurile unor bănci, întreprinderi, societăți, primării etc. etc.? De unde atîta neagră
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
intens în acest scop, învățînd limbi străine, citindu-i pe marii istorici ai Antichității, descifrînd cronicile românești. Primele sale studii pleacă de la ideea instaurării unui nou început în istoriografia română: "O istorie adevărat națională ne lipsește. Ea zace încă supt praful hronicilor și documentelor contimpurane. Nimeni pînă acum nu s-a încercat s-o dezgroape" (Puterea armată și arta militară...). Predecesorii săi, Florian Aron și M. Kogălniceanu, sunt pomeniți doar în treacăt: pare evident că furtunosul istoric debutant concepea istoria națională
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
ar fi avut importanță în nevinovăția ei. I-ați atașat însă un final cu câteva greșeli urâțele și un ultim vers comod: "Cel mai frumos dar,/ Pe care Dumnezeu ne-a dat/ Este însuși, ea, viața,/ Care rămâne de nevisat./ Praf am fost,/ Din praf suntem/ Ce vom fi? Este idem." (Piko Munteanu Jenö, Oradea) * "Iată că recidivez, sperând la ospitalitatea caldă și prețioasă a României literare. Poeziile fac parte din volumul Lucruri Vechi, în curs de elaborare. Din păcate nu
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
în nevinovăția ei. I-ați atașat însă un final cu câteva greșeli urâțele și un ultim vers comod: "Cel mai frumos dar,/ Pe care Dumnezeu ne-a dat/ Este însuși, ea, viața,/ Care rămâne de nevisat./ Praf am fost,/ Din praf suntem/ Ce vom fi? Este idem." (Piko Munteanu Jenö, Oradea) * "Iată că recidivez, sperând la ospitalitatea caldă și prețioasă a României literare. Poeziile fac parte din volumul Lucruri Vechi, în curs de elaborare. Din păcate nu sunt în stare să
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
Instalația audio-video semnată de Cătălin Crețu și Mihaela Kavdanska, cea de-a doua zi a Noului Festival al Artelor ar putea fi situată în categoria artei sincretic-constructiviste. Pentru a ajunge la Instalația interactivă propusă de Cătălin Crețu - Inner Dust (În interiorul prafului, al pulberii?) - am tranzitat spațiul expozițional din cadrul Muzeului Țăranului Român - Inner Space (În interiorul Spațiului), unde erau expuse câteva serii de fotografii, realizate de către șapte tineri profesioniști: Mihai Cucu a ales să imortalizeze fumul - de țigară?! -, diafan, gris-albăstrui, în forme volatil-șerpuitoare
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
interpretată de Nicu Alifantis), în cuprinsul noului album regăsindu-se și Timpuri Noi (Tanța), Aura Urziceanu (Dor de viață), Loredana (Extravaganza), Direcția 5 (Dacă ai ști), Ștefan Bănică (Găsește-mi loc în inima ta), Simplu (Oare știi), Vița de vie (Praf de stele), Aurelian Andreescu (Dorul) și Holograf (Vreau o minune). Lansarea albumului va fi urmată de un prim turneu, debutând la Timișoara, urmat de alte cinci concerte: Bacău - Iași - Brașov - Cluj - Sibiu.
Vedete by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83398_a_84723]
-
se strângă, un oarecare vânt al destinderii adia încă. Precizarea este importantă pentru că, recitit astăzi, romanul poate surprinde prin curajul autorului de a descrie o Românie deloc idilică (e drept situată într-un trecut apropiat), în care iluziile sunt făcute praf, iar destinele eșuează în mediocritate și promiscuitate. Societatea devine mediul vâscos în care individualitățile se șterg, sentimentele se maculează, oamenii colcăie într-o existență lipsită de orizont. Atrium este romanul ratării unor foști colegi de liceu. În contact cu viața
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
început să beau cafea într-un moment în care mă cam moleșeam în ceasurile după-amiezii și trăgeam, îngreunat, spre somn. Nu beam, însă, "nechezol" (faimosul amestec de năut și ovăz prăjit - în componența căruia găseai uneori bucățele de pâine sau praf de cărămidă!) - ci un produs la fel de odios: așa-numitul "ness", o hidrocarbură cu gust mai degrabă acru, pe care-l înfrângeam punând câteva lingurițe pline de zahăr. De bine, de rău, "ness"-ul mă ținea în fotoliu și, cu eforturi
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
ar finanța o asemenea hartă. Deocamdată vă propun o hartă cu mirosurile dominante ale cîtorva zone ale Capitalei și vă propun să completați zonele albe potrivit propriilor dvs observații. Zona centrală a Bucureștiului miroase a gaze de eșapament și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe Lipscani te lovește și un iz de mucegai al zidurilor pe care grătarele cîrciumilor nu izbutesc
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
pe măsură ce te apropii de Piața Moghioroș, simți butoaiele de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
ar finanța o asemenea hartă. Deocamdată vă propun o hartă cu mirosurile dominante ale cîtorva zone ale Capitalei și vă propun să completați zonele albe potrivit propriilor dvs observații. Zona centrală a Bucureștiului miroase a gaze de eșapament și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe Lipscani te lovește și un iz de mucegai al zidurilor pe care grătarele cîrciumilor nu izbutesc
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
pe măsură ce te apropii de Piața Moghioroș, simți butoaiele de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]