1,978 matches
-
că, în ansamblu, această primă carte de poezii a lui Liviu Antonesei este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă, sunt reliefate expresionist: cromatica violentă (îndeosebi pastele groase de negru și de roșu), infrastructura profetic-vizionară, tumultul interior, revărsat adesea în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fermă și de durată a autorului pentru imaginile și, în genere, pentru retorica suprarealiste. Nu atât titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferite nuanțe, cum ar fi cel rosacrucian de exemplu" (Mihai Ursachi). Sprijinindu-se pe lecturi dintre cele mai solide, comentate în varii locații ("filosofia lui Kierkegaard, Heidegger, Jaspers, Jung, istoria religiilor și esoterismul creștin, iudaic și islamic erau subiectele de predilecție din lungile noastre conversații din casa Culianu, din casa mea din Țicău sau în plimbările la Repedea, Breazu sau Bârnova", își va aminti mai târziu Magistrul din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor ființei poetice cu lumea originară, arhetipală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate licențele), cu scopul declarat de a substitui invaziei livrești o "poezie la zero grade kelvin/ unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort", predilecția pentru butaforie și bufonadă se răscumpără integral în volumul Planeta O (Editura Junimea, Iași, 2002). Un volum care, împrumutând din forma jurnalului intim, preia și unele dintre convențiile diaristice, pentru a configura imaginea unui dedans care îl eclipsează total pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mircea Popovici se deosebesc de cele ale congenerilor săi, care preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici îmi pare a fi individualizată și de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toate cărțile sale de poezie (și cu asupra de măsură într-o parte a prozei). Pe bună dreptate, Liviu Leonte observa că, "în paralel cu pateticul, inclusiv cu cel trecut în registrul stins, Nicolae Turtureanu a continuat să cultive cu predilecție gravitatea drapată în haine ironice și fanteziste". Adesea, discursul poematic dă senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu foarte greu descifrabil al unui real ce violentează nu numai bunul simț poetic: "O mână
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în condițiile căreia se schimbă reprezentările tradiționale despre om și locul lor în lume, personajul tipic și individual, ale cărui trăsături individuale sunt nesemnificative, a fost treptat înlocuit cu un caracter mediocru și prozaic. Reprezentanții grupului de la Medan aleg cu predilecție personaje care nu se deosebesc cu nimic, caracterizarea operându-se prin selecția "trăsăturilor neesențiale". În mod paradoxal, constată Henri Mittérand [1994, p.5] în cartea sugestiv intitulată L'Illusion réaliste, operele realiste cele mai mari nu au eroi anonimi, în ciuda
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să de libertate și independentă. Femeia pariziana este o "intersecție" de ambiguități, este locul de predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Expusă vederii noastre și a altora, reprezentarea devine spectacol. Titlurile celebre Divină Comedie și La Comédie humaine ne reamintesc despre faptul că, în universul social, fiecare individ este în reprezentare 154. Principiile estetice ale culturii ludice au fost dezvoltate cu predilecție în timpurile moderne în tradiția germană, predispusa la visare, abstractizare, romantism, mai ales la Schiller, Wagner, Nietzsche, Hesse. Secolul XX face din ludic un principiu general al culturii. Pe la sfârșitul anilor '30 apar lucrări fundamentale în domeniu: cea a lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
simte în elementul sau. Lecturile, discuțiile, muzica fac parte din atracția exercitată de mediul monden și constituie contrapunctul serilor conjugale monotone. Pariziana este înzestrata cu calități și sensibilitate artistică. Ea este familiarizata cu artele frumoase. Aproape fiecare Pariziana are o predilecție sau un talent 290. Preocupările artistice nu constituie ocupații serioase pentru femeia pariziana, dar mai mult se înscriu la capitolul cultură sau capricii. Ele demonstrează filonul artistic al personajului în cauză, capacitatea să de a vedea și de a resimți
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Sur leș tables légères, aux pieds dorés, des bibelots de toutes sortes, inutiles, jolis et coûteux, traînaient dans un désordre cherché" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. Spațiile în care se produce Pariziana vizează punerea în valoare a predilecțiilor și ocupațiilor sale, astfel Nana cheltuiește o avere pentru patul sau regal, iar Renée pentru sala de baie. Spațiile intime ale Parizienei sunt aproape scenografice, ea le potrivește intențiilor și intereselor sale, mișcându-se printre ele cu siguranță și abilitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și verticale urmează tradițiile teatrului medieval (separat în zone semnificative de esență biblică), distribuind personajele conform principiilor scenografiei (spectatori și actori). 171 Podurile dintre român și teatru funcționează prin "scenariile" teatrale ale romanelor renumite, transformate în melodrame (gen menit cu predilecție educației și edificării poporului): L'Arlesienne, 1872 de Daudet, Renée de Zola (adaptare a românului La Curée), alte adaptări ale romanelor lui Zola cum ar fi L'Assomoir, 1879; Sapho, 1885; Germinie Lacerteux, 1888. 172 Două volume critice din 1881
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca să poată reprezenta, pe fundalul insulei, o natură misterioasă în continuă transformare, ce parcă se anima dinăuntru. Prin mit și prin metamorfoza insula își pierde conotația geografică și împietrește imaginea omului singur, fără de timp și spațiu.441 Fragmentele selectate trădează predilecția pentru descriere și pentru tema pasiunii amoroase ce impregnează poveștile ovidiene. Din comentariile și notele scrise în Zibaldone și în Discursul unui italian despre poezia romantică deducem că descrierile lui Ovidiu nu ii fuseseră străine nici lui Leopardi. Comparându-le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la D'Annunzio; amintea prin această modul în care nu numai generația să, ci și cea anterioară, consideră că modelul leopardian este unul de neevitat. 4.6. Adjectivul antico, indiciu al ascendentelor quasimodiene în Canturi Dat fiind că era binecunoscută predilecția autorilor noștri pentru literatură antică, cercetătorii au încercat să identifice în scrierile lor indicii ale latinității și mai cu seamă ale grecității. Bart van der Bossche vorbea în cazul lui Quasimodo despre vocabule ce reprezinta veritabile indicii de grecitate, enumerând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe o sursă de informații enciclopedice prăfuite, ci ca pe un tezaur demn de a fi transpus în rime noi, de sine stătătoare. Urmând și sugestiile numeroșilor critici, au fost identificată componentă antică din poezia ambilor. Amândoi au manifestat o predilecție deosebită pentru cuvintele izolate, scurte din textele autoarei din Lesbos, calate pe sensibilitatea lor.525 Zei, împrejur cuvinte eterice, dar nevinovate scria poeta, în traducerea ermeticului. De asemenea ambii au reperat în versurile ei tema iubirii ce dă naștere dorinței
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
marcate, valorificate prin contiguități îndrăznețe de termeni și prin elaborarea adecvată a cronotopului. Pornind de la aceste trei repere ale artei ambiguității și analizând modul în care tehnică scriitoriceasca a emulului ermetic le reflectă, s-a constatat în primul rând o predilecție pentru cuvintele antico și silenzio ce fac parte din inventarul leopardian al termenilor vagi; în al doilea rând, s-a remarcat că arta a cuvântului reificat, bazată pe tendința centripeta de concentrare a semnificației termenilor (după cum explică Oreste Macrì) este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
non și vedono. E tutte queste immagini în poesia ec. sono sempre bellissime e tanto più quanto più negligentemente son messe. Zibaldone, 1928-29. 347 Giuseppe Savoca (CQ), op. cît. 348 Deși în opera ermeticului există reminiscențe ale filonului romantic, precum predilecția pentru peisajul nocturn, lunar și tema trecutului valorizat în defavoarea prezentului, nu întâlnim nici peisaje ale naturii dezlănțuite, nici tonul patriotic, impetuos din unele versurile leopardiene; prin urmare nu regăsim nici toposul discutat cu semnificația de element ostil al naturii, nici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să nu fim de acord cu viziunea și modalitățile sale de studiu, care, de altminteri, nu sunt exonerate de riscuri în termenii cunoașterii problemelor economice și mai cu seamă în cei ai soluțiilor oferite. Adesea i s-au reproșat holismului predilecția pentru gîndirea socială ca un dat omogen și absolut și soluții colectiviste generatoare de intervenționism statal și intruziuni politice în viața privată. Însă, fapt meritoriu, cercetările colegului nostru evită capcana colectivismului. Perspectiva sa nu exclude metoda analitică, ci dimpotrivă, aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
exemplary global citizen", ea nu și-a văzut cererea satisfăcută. Lipsită de trecut colonial, ca și de arsenal nuclear, Germania rămîne, în primul rînd, o Handelsmacht (putere comercială), o mare putere industrială și financiară a lumii. Jucînd în continuare, cu predilecție, cartea economică, Germania începe un nou ciclu al istoriei sale. Cursul este previzibil: noua ordine mondială, structura internă, mentalitatea specifică, filosofia politicii și dezvoltarea economică o vor situa curînd pe locul l în Europa, la distanță de Franța și Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența absolută, ajungem la unitățile lexicale cu numărul cel mai mare de ocurențe: portret (16)-pictor (12)/pictură (2
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cărțile vechi eu unul le citesc și găsesc între lucruri abstruse unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 204). Este tocmai hipotextul originar, întâiul care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan răscolea c-un fel de patimă. Eroul nuvelei reprezintă portretul scriitorului care intertextualizează caută să dezlege un proverb cu litere strâmbe. Autorul care face muncă de rescriere și lectorul care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la nivelul temelor narative, diversitatea dă tonul construcției textelor din volum. The Bellarosa Connection, de exemplu, discută, explicit și implicit, problema Holocaustului, dintr-un unghi, să spunem, al evreității americane (deși pentru mulți pare, fără îndoială, surprinzător, avînd în vedere predilecția prozatorului pentru subiectele și personajele evreiești, descinse dintr-un univers familiar lui, motivul Holocaustului nu mai e dezbătut, în întreaga operă bellowiană, decît în menționatul deja roman Mr. Sammler's Planet). Într-un dialog prelungit, din interiorul familiei Fonstein, se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noi, în contextul impus de imagine. După cum am precizat deja, Modernismul este cel care promovează un nou tip de retorică, în care prioritar este semnificantul, alegerea unor cuvinte potrivite fiind absolut necesară pentru crearea unei idei, adică a unui semnificat. Predilecția pentru sensul estetic, prin cultul formei, rafinamentul limbajului și al construcției textului nu este altceva decât ceea ce Eugen Lovinescu numea generic înnoirea limbajului, care genera, ulterior, o intelectualizare a emoției 35, sau cum Hugo Friedrich definește noua poezie, drept romantism
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]