2,230 matches
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IT"S, OH, ȘO QUIET! Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului It's, oh, șo quiet! Ce mai liniște de vraja se prelinge prin petunii, ce la geam îmi stau de straja, să nu-l spargă rază lunii. Ce mai liniște în suflet mi-l învăluie ușor, obosit de-atâta umblet printre gânduri care dor. Iar cand liniști grele-atârnă din flori de salcâm
IT S, OH, SO QUIET! de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340111_a_341440]
-
cotidiene. Foarte frumos este momentul reîntâlnirii celor doi îndrăgostiți, după ce Henry reușește să se îndepărteze de ororile războiului: „Noaptea aceea, la hotel, în camera noastră, coridorul lung și pustiu, pantofii în fața ușii, pe jos covorul moale și gros, afară ploaia prelingându-se de-a lungul ferestrelor și în cameră o lumină plăcută și veselă, apoi lumina stinsă și voluptatea cearșafurilor mătăsoase și a patului comod, simțindu-ne că am sosit acasă, că nu mai suntem singuri, deșteptându-ne noaptea și găsindu
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
lângă ușă. Am vorbit, desigur indispus, două ore. După ședință, maică-sa, fostă inginer agronom, după cum spunea, m-a servit cu o prăjitură ecler. Resimt dezgustul de atunci. Mi-a adus prăjitura pe o tavă murdară. De pe linguriță s-a prelins o picătură maronie de apă. Dacă Proust încerca să recupereze frânturile optime ale trecutului, cu ocazia unor tabieturi aristocrate, eu, dimpotrivă, începeam să imaginez o despărțire grabnică de acel prezent accidental. O melodie a lui Jackson, atunci la modă, m-
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
trăi contorsionări interioare, ea, iubita, va fi simetrică în purtări, conformă sieși. De aici de sus, se poate ignora timpul. Lumea locuind pe etaje, se află concentrată în cercurile ei. Suspiciunea însă: „Călătorind pe siameze oglinzi / Ne bănuim... / Spintecați, se preling, spre stele pești blânzi, / Tomnatic își năruie ceața păunul” va echivala mereu începutului starea de fapt a căsătoriei, indiferent de câți ani s-au scurs împreună și necazuri peste soți. Se poate vorbi de un egoism dublat, dacă în căsnicie
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
ELOGIU CUTIEI PANDOREI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VREMII Lui George Bacovia Cine iubește, mai mult, ploaia decât nesfârșita preerie a lui Walt Witman? de câte ori o picătură mi se prelinge pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea decât hulpavul corb al lui Edgar Poe? de câte ori corbii se întorc în <<curtea abatorului >> îmi vine să sparg Cutia Pandorei. Referință Bibliografica
ELOGIU CUTIEI PANDOREI de ION MARZAC în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340794_a_342123]
-
de a impresiona prin transfigurare poetică. Prin creațiile sale, poetul G. Baciu contribuie la cristalizarea liedului ca specie a genului liric. Pentru exemplificare, să pătrundem în lumea liedurilor, în care poetul și-a imaginat un decor pavoazat cu „întregul triunghiular/ prelins la Apus/ pe crucea Răsăritului” (Lied 23). În scenă interpretează „Aceiași actori: Eu - călugărul ierbii/ din pleoapele templului/ pe care-l ridici/ când mă sângerezi cu îmbrățișări. Tu - grădina cu genunchi de poeme/ și gust de trandafiri” (Lied 23, p.
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de melancolie” (Lied 24). Alte ori, singurătatea poetului intră în rezonanță cu natura, cu leagănul toamnei care „bolborosește pe trotuare/ mâncând rădăcini de copaci la prânz”, iar în acest decor sumbru, poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se prelinge pe portretul/ din sertarul inimii” (Lied 27). Cu alte cuvine, singurătatea oferă poetului momente de reflecție, pentru resemnare și autodefinire, dar și momente de rugăciune, de comuniune cu natura și divinitatea... De o frumusețe divină este liedul 25, în care
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AURE DE NICHEL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vei schimba numele lucrurilor de mine puse și nu te vor asculta. Se vor prelinge din ochii tăi cuvinte de ceară peste venele deschise cu inflorescențe în buchetul sângelui cât flacăra lemnului. Nu vor mai fi ploi de stele false. Se vor săpa fântâni în gradinile cântecului, copacii ascultă-n urechile frunzelor cum vântu-și răcorește
AURE DE NICHEL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340985_a_342314]
-
în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cel din inimă Astă noapte, mi-a plâns o lacrimă din suflet. O luase, razna, la vale, când pe un obraz, când pe celălalt. Două buze, fremătau, o urmăreau prelingându-se. O inimă și-a trimis căldura-n cuvinte, sorbindu-mă, dintr-o înghițitură, pe mine și pe lacrimă. Erai tu. Îndrăgostit. Ia-mi inima! Ia-mi inima! Ține-o în palma ta! Privește-o! Tremură, ca o frunză, la
DE INIMĂ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340978_a_342307]
-
în roi valsau, Îmbrăcați în straie negre Și-aveau picături de jar. Și pe muzica naturii Și-n miros de flori de dor Au venit ca să jelească Într-un vals amețitor. Din bătăi fine de aripi Curgeau lacrimi de cristal, Prelingându-se în mine Peste sufletu-mi amar. Și valsau fără oprire, Întuneric aducând Cu-a lor umbră fluturândă Peste soare și pământ. Cum valsau pe zbor de lacrimi Printre melodii divine Îngropau întregul cer Și-al meu dor nebun de
VALSUL FLUTURILOR NEGRI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341045_a_342374]
-
ce se întămpla, era hotărâtă să-l înfrunte pe lord! M.Joseph îi cuprinse bărbia între degete și nervos o forță, să-l privească în ochi: - Îți depășești atribuțiile! Din nou! șoptei răspicat. Nu-și putea reține lacrima, ce se prelingea pe obraz. Era captivă între el și zid. Simțea că i se taie picioarele. O privea fix, întunecat. Aproape îi simțea răsuflarea pe față. - Dacă doriți, mâine plec. Numai să nu-l certați. El chiar suferă, are nevoie de tatăl
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
de vorba cu el. E mic și situația e grea pentru un copil. Știu că mi-am depășit atribuțiile. Voi suporta consecințele. Vă implor, să nu fiți supărat pe el! Mai bine pe mine. Vorbea pe nerăsuflate și lacrimile se prelingeau pe barbie picurând pe cămașă subțire. Nu știa ce e în mintea lui M.Joseph dar mâinile lui îi strângeau umerii și maxilarele încleștate nu prevesteau pace. Privirile lui o înfiorau și o speriau. Îi pătrundeau prin toți porii, avea
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
furtuni și ce de toamnă vine! Ies mările din haine și-s valurile moarte; Nu mai ajung la țărmuri, sirenele-au plecat, Meduzele-s albastre și viețile uscate Le-au invadat iubirea și toate-s deodat' În corul din amvoane, prelins pe-a ta icoană La care mă rugam ca cea mai vie clipă; Secundă umilită gonită de-a ta toană Purtându-și handicapul pe singura aripă. Și dacă încă-i vie dorința de-a te crede Și de-a te
CLIPĂ RUGINIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341281_a_342610]
-
Prietenie > LEMNUL ÎNVIERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! - exclamă
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. De atunci, roșul din șnurul Mărțișorului simbolizează sângele Primăverii... căzut pe albul zăpezii. Înțelepții spun că în tâlcul legendei se află adevărul. Și cine vrea
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om, rodiile iubirii pentru
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
s-a jucat pe cel mai valoros zar din buzunarul meu. - Cum își învinge un tânăr neexperimentat emoția primului zbor pe care trebuie să îl facă singur? Cum suportă valul de transpirație care îi încarcă poate fruntea și i se prelinge pe șira spinării cuprinzându-i în vâltoarea sa întregul trup ? Povestește-mi despre clipa aceea ! - Primul zbor în simplă comandă l-am făcut cu avionul în ziua de 7 iulie 1978, cu doar trei zile înainte de împlinirea vârstei de 22
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]
-
îmi cer mie Pentru toată viața Ce mi-am făcut-o Praf (și pulbere). Ochii mi-i închid Ca pe o carte Ce nu se mai poate citi De-atâta nisip. Atunci când plâng Brazde pe obraji Îmi curg Ca mustul Prelins printre degete Din cel mai negru Strugure. Dimineața Ies în lume Zâmbind. De-atâția ani Tot mint Că-mi este bine Și nimeni Nu mă contrazice. Ne zâmbim Și ne frunzărim Orele sau zilele În care ne intersectăm Pe cărările
IERTARE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342013_a_343342]
-
aprilie 2012 Toate Articolele Autorului duci amfore cu ghiocei, pentru altarul Maei, pentru ingeri... Bobul de neghină albastru, printre zambile și toporași, ține sub aripi mâinile noastre unite-n vina alergării celeste... Dezmierdând vorbele mamei, las printre degete să se prelingă, atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsă tandru pe firul de gând, și îți voi întinde o crenguță de măr, aburind hotărârea... Mii de scântei vor fi
ÎNTRE DEZNĂDEJDI, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342150_a_343479]
-
mă-ngheață / haide și mă pietruiește / lacrima-mi cărămizește / să fac turlă răsucită / și fără de greș / cea de la Argeș. Să îngrop sub mine domnii / voievozii și potopul / și doar verbul să-mi răsară / răsădind pe câmpuri snopul / și să mă preling la vale / doar de o cutremurare / de la Vrancea înspre mare / care-i neagră și-n secare. («Masca» - AmNS, 252); Se curbase orizontul / cum mâna cea a mamei mele / când urla și mă năștea / și nu mă mângâia («Ana» - AmNS, 254
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
a împrejurimilor lui, a acestui spațiu infinit mă transpune într-un univers real de copil care desenează o lume mai bună, mai fără de păcate, mai atentă la durerea semenilor. Și uite așa, sub ploaia imaginilor păstrate cu sfințenie în memorie, prelingându-se suav și blând spre suflet, îmi dau seama că nicio intemperie, nici o criză economică sau socială, nicio eră politică nu ne poate văduvi de ceea ce avem mai de preț: AMINTIRILE! Nu, nu confund România cu nimic în lume, e
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139, Anul IV, 12 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
și am crezut că viața vă e pusă în pericol... -Nu era decât un grilaj care s-a desprins din zid și a căzut, răspunse Ponțiu Pilat cu un calm pe care cu greu îl mimă. Picătăturile de apă se prelingeau pe tâmplele sale. -Dacă v-ar fi lovit în cădere ilustre, v-ar fi rănit serios, conchise centurionul. Eu m-am temut că e cineva care v-a atacat când am auzit zgomotul acela, și de aceea am ieșit cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DELFINUL DE LA MALUL LUNII Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului între cuvânt și hârtie este un delfin înotând albastru într-un ocean atât de adânc încât se prelinge peste marginea tăioasă a ideii până când delfinul respiră prin pielea umedă a lunii sau uscată Referință Bibliografică: delfinul de la malul lunii / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
DELFINUL DE LA MALUL LUNII de VASILE PIN în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342008_a_343337]