1,955 matches
-
substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna dintre clasele omogene de substantive constituite în funcție de gen nu prezintă trei forme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mari-e Plural: 1. N.G.D.Ac.: -e, -i, -Ø, -le: copile, făpturi, femei, ste-le, Mari-i 2. V.: -lor: copilelor La substantivele neutre opoziția de caz se suprapune peste opoziția de număr. 2. Prepoziții-morfem. Fixează identitatea cazurilor, în planul expresiei, patru prepoziții morfem: -a; marchează cazul genitiv prepozițional; se construiește cu substantive determinate de pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de marmur, cu părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul se distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul se distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect, identitatea unor cazuri, prin specificul recțiunii lor. Nominativul se distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui steag/steagului D.: unui/-lui: unui steag/steagului Plural N.Ac.: niște/-le: niște steaguri/steagurile G.: (al) unor/-lor: (al) unor steaguri/steagurilor D.: unor/-lor: unor steaguri/steagurilor Celelalte mijloace marchează (prepozițiile-morfem a, de, la) sau semnalează (prepozițiile care impun diferite cazuri, interjecția), accidental (determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 54) Când ocupă, în structura sintagmei, poziția de determinant, substantivul realizează, cu foarte puține excepții, toate funcțiile sintactice care generează câmpul semantic al cazurilor, în desfășurarea componentei principale, definitorii, sau a altor componente semantice condiționate de recțiunea prepozițiilor implicate în construirea sau nuanțarea planului semantic al funcțiilor sintactice: • atribut (în toate cazurile: „Pajul Cupidon, vicleanul,/Mult e rău și alintat” (M.Eminescu, I, p. 108), „Am luat ceasul de-ntâlnire/ Când se turbură-n fund lacul.” (T.Arghezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin: „Aceasta e cea mai puțin frumoasă floare.” Observații: Termenul al doilea în sintagma adjectivului marcat de un anumit grad de intensitate obiectivă realizează sintactic funcția de complement comparativ (în interiorul propoziției sau propozițional), iar relația de dependență se exprimă prin prepozițiile ca (și), decât, dintre, între: „Pe-a mele ceruri să răsai/ Mai mândră decât ele.” (M. Eminescu, I, p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar relația de dependență se exprimă prin prepozițiile ca (și), decât, dintre, între: „Pe-a mele ceruri să răsai/ Mai mândră decât ele.” (M. Eminescu, I, p. 172) sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătura semantică + uman, care ar trebui să-i restrângă sfera de întrebuințare, pronumele dânsul este apropiat în conștiința subiectului vorbitor de pronumele personale de reverență. Pronumele însul, însa, caracterizate prin trăsătura semantică - uman,se întrebuințează numai la acuzativ, precedat de prepozițiile în, din, devenite în sintagmă cu acest pronume într-, dintr-: „Am intrat într-însul.”, „Am ieșit dintr-însa.” FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONALTC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL" Identitatea specifică a pronumelui personal în interiorul clasei pronumelor este dată de aceleași trăsături prin care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I și a II-a, la cazul genitiv, dar nu în interiorul opoziției categoriale biplane și nici într-un raport de variație în planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva mea, ta, noastră/ân jurul, în spatele meu, tău, nostru; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care se termină într-un „articol” masculin impun pronumelui forma de masculin: în jurul meu, iar cele terminate într-un „articol” feminin impun forma de feminin: în fața mea. Categoria gramaticală a cazuluitc "Categoria gramatical\ a cazului" S-a impus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, p. 113), pronume care, în aceste sintagme, exprimă ideea de posesie cu originea într-un raport genitival. Sensul de posesie este imanent genitivului adnominal, în construcții neprepoziționale. Marcând relații sintactice diverse, prepozițiile vor determina dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să plângă înaintea primirii veștii.” - exprimă timpul ș.a.m.d.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă ideea de posesie cu originea într-un raport genitival. Sensul de posesie este imanent genitivului adnominal, în construcții neprepoziționale. Marcând relații sintactice diverse, prepozițiile vor determina dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să plângă înaintea primirii veștii.” - exprimă timpul ș.a.m.d. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) cu recțiune genitivală impun tuturor termenilor intrați ca determinanți în relația sintactică pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vor determina dezvoltarea altor sensuri, cu originea în aceste alte relații sintactice și în unele prepoziții, mai concrete, semantic: „S-au plantat în jurul blocului tei.” - exprimă „dimensiunea spațială”, „A început să plângă înaintea primirii veștii.” - exprimă timpul ș.a.m.d. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) cu recțiune genitivală impun tuturor termenilor intrați ca determinanți în relația sintactică pe care o desfășoară să se situeze în cazul genitiv: asupra casei, asupra Mariei, asupra acestuia, asupra căruia (cărora), asupra amândurora etc. Se înscriu în aceeași
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare și indiferent de sensul gramatical categorial: acesta păstrează sensul de ‘apropiat de locutor’, în opoziție cu acela ‘ândepărtat de locutor’ și în interiorul opoziției de număr: acesta - aceștia sau în interiorul opoziției de caz: acesta - acestuia, inclusiv în sintagme cu prepoziții: cu acesta (Ac.), datorită acestuia (D.), împotriva acestuia (G.). În sintagmă cu prepozițiile genitivului, meu, tău prezintă ca trăsătură semantică lexico-gramaticală - identitatea cu protagoniștii comunicării, din acest punct de vedere, general, al poziției în actul lingvistic - locutor sau interlocutor. Dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de locutor’, în opoziție cu acela ‘ândepărtat de locutor’ și în interiorul opoziției de număr: acesta - aceștia sau în interiorul opoziției de caz: acesta - acestuia, inclusiv în sintagme cu prepoziții: cu acesta (Ac.), datorită acestuia (D.), împotriva acestuia (G.). În sintagmă cu prepozițiile genitivului, meu, tău prezintă ca trăsătură semantică lexico-gramaticală - identitatea cu protagoniștii comunicării, din acest punct de vedere, general, al poziției în actul lingvistic - locutor sau interlocutor. Dacă ar aparține paradigmei pronumelui posesiv, termenii meu, tău ar trebui să-și păstreze
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu - prietenul meu; în fața mea - fața mea. Anularea omonimiei se realizează la nivel sintactic: sunt pronume posesive termenii înscriși în relație directă cu substantive: cartea mea; termenii sunt pronume personale când relația cu regentul (nominal sau verbal) se realizează prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: în fața mea, împotriva mea etc. În baza acestor două principii: valabilitatea generală a recțiunii prepoziționale și constanta planului semantic lexical sau lexico-gramatical, trebuie considerate tot în cazul genitiv și formele neaccentuate definite ca dativ posesiv: „În juru-mi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indiferent la tipul de recțiune, care poate fi substantivală: casa lui(ei) sau prepozițională: împotriva lui(ei), casa lor, împotriva lor. La pronumele de persoana I și a II-a, formele accentuate de genitiv se întrebuințează numai în distribuție cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu recțiune de genitiv, schimbându-și forma de gen în funcție de „articolul” din structura acestora: în fața („articol” feminin) ® în fața mea (feminin)/ân jurul („articol” masculin) ® în jurul meu (masculin), indiferent de genul substantivului regent și, de fapt, indiferent de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în jurul meu (masculin), indiferent de genul substantivului regent și, de fapt, indiferent de natura regentului: „Ei se învârt în jurul tău.”, „oamenii din jurul tău, fetele din jurul tău”. Pronumele de persoana a III-a dezvoltă opoziția specifică de gen, indiferent de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) și de regent: Ei se învârt în jurul lui/ei; oamenii din jurul lui/ei, fetele din jurul lui/ei, oamenii din fața lui/ei. La persoanele I și a II-a omonimia genitiv-dativ caracterizează numai formele neaccentuate: „Lasă-ți lumea ta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neaccentuate: „Lasă-ți lumea ta uitată,/Mi te dă cu totul mie” (M. Eminescu, I, p. 209) $dativ$$, „De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?” (Ibidem, p. 206) $genitiv$$. Pronumele însul, însa nu se întrebuințează decât la acuzativ, cu prepoziții: în, din, prin, iar pronumelor dânsul, dânsa le sunt proprii numai nominativul și acuzativul. Este destul de frecventă și întrebuințarea formelor de genitiv-dativ (copilul dânsei, numele dânsului, i-am spus dânsei), dar acestea poartă marca unui anumit coeficient de artificialitate și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și prin mijloace sintactice. Predomină supletivismul formelor în marcarea distincțiilor de caz la persoanele I și a II-a: Omonimia nominativ-acuzativ din flexiunea formelor accentuate de plural este anulată, fie prin prepoziția-morfem pe, marcă de acuzativ, fie, indirect, prin diferite prepoziții, mijloace de marcare a identității unor funcții sintactice: noi/pe noi, voi/pe voi, (eu) noi, (pentru) voi. Omonimia nominativ-vocativ din flexiunea pronumelor de persoana a II-a este anulată prin intonație, marcă distinctivă a cazului vocativ: „Lună, tu, stăpân
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]