1,376 matches
-
Contribuția semantică a unei trăsături phi "T" este aceea de a împărți în două categorii domeniul entităților (care include și pluralitățile): entități marcate cu trăsătura T și entități nemarcate cu trăsătura T. Entitățile marcate cu T sunt cele care satisfac presupoziția trăsăturii T. Pentru sintagmele coordonate, trăsăturile phi ale sintagmei sunt cele care sunt mai puțin marcate în acea limbă (în română, genul sintagmelor coordonate [+Uman] este masculinul, deci masculinul este mai puțin marcat). Trăsăturile phi pot apărea și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
67. (a) Protoroluri. Levin și Rappaport Hovav (2005: 52−58) arată că la Dowty (1991) există două roluri semantice generalizate prototipice, Protorolul Agent și Protorolul Pacient. Punctul de pornire pentru această teorie îl reprezintă faptul că argumentele sunt asociate cu presupoziții lexicale, impuse de verb. Rolurile semantice reprezintă nume pentru elementele presupoziționale recurente impuse de grupuri de predicate unuia dintre argumente, deci sunt proprietăți de rangul al doilea, proprietăți ale predicatelor. ● Protorolul Agent are următoarele caracteristici: este implicat voluntar în eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este temă incrementală 68; este afectat (cauzal) de un alt participant; e staționar (față de mișcarea altui participant); (nu există independent de eveniment)69. Dowty (1991) formulează principiul selecției argumentelor: pentru un verb dat, argumentul cu cel mai mare număr de presupoziții/caracteristici pentru Protorolul Agent este realizat ca subiect, iar argumentul cu cel mai mare număr de presupoziții pentru Protorolul Pacient este realizat ca obiect. Acest tip de abordare explică de ce argumentele care îndeplinesc toate criteriile de agentivitate sunt întotdeauna, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu există independent de eveniment)69. Dowty (1991) formulează principiul selecției argumentelor: pentru un verb dat, argumentul cu cel mai mare număr de presupoziții/caracteristici pentru Protorolul Agent este realizat ca subiect, iar argumentul cu cel mai mare număr de presupoziții pentru Protorolul Pacient este realizat ca obiect. Acest tip de abordare explică de ce argumentele care îndeplinesc toate criteriile de agentivitate sunt întotdeauna, în toate limbile, exprimate ca subiecte în propozițiile nonpasive 70. Dowty arată că aceste reguli nu reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aplicarea teoriei sale la verbele inacuzative (Dowty 1991: 605−613): orice verb cu un argument trebuie să aibă un subiect; verbele inacuzative și cele inergative nu se analizează diferit din punct de vedere sintactic − verbele inergative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Agent, iar verbele inacuzative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Pacient; repercusiunile morfosintactice asociate cu distincția inacuzativ/inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupozițiilor Protorolului Agent sau Pacient. Levin și Rappaport Hovav (2005: 60) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu un argument trebuie să aibă un subiect; verbele inacuzative și cele inergative nu se analizează diferit din punct de vedere sintactic − verbele inergative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Agent, iar verbele inacuzative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Pacient; repercusiunile morfosintactice asociate cu distincția inacuzativ/inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupozițiilor Protorolului Agent sau Pacient. Levin și Rappaport Hovav (2005: 60) arată că una dintre limitele teoriei lui Dowty este aceea că propune o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din punct de vedere sintactic − verbele inergative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Agent, iar verbele inacuzative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Pacient; repercusiunile morfosintactice asociate cu distincția inacuzativ/inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupozițiilor Protorolului Agent sau Pacient. Levin și Rappaport Hovav (2005: 60) arată că una dintre limitele teoriei lui Dowty este aceea că propune o soluție parțială pentru realizarea argumentelor, ocupându-se numai de verbele tranzitive și de regulile care stabilesc care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
contaminării" (în sensul latin) a multiplelor imagini, interpretări, reconstruiri pe care, în concurență între ele, sau oricum, fără nici o coordonare "centrală", le distribuie mijloacele de comunicare" ceea ce ar face imposibilă ideea unei realități unice și ar elibera "dialectele". Fără îndoială, presupozițiile filosofice ale celor doi îi așază în opoziție, chiar dacă scrutează aceeași societate mediatică. Totuși, într-un punct ei se întîlnesc: acolo unde Sfez ne spune explicit că nu comunicarea în general este obiectul criticii sale, ci doar comunicarea tautologică, adică
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
metafore fundamentale care trimit la trei viziuni despre lume". Optînd pentru metafore ca instrumente teoretice ale cunoașterii, autorul le prezintă ca pe "niște insulițe imaginare care motivează cercetarea și creează zone de atracție pentru concepte. Ele țes o lume de presupoziții care lucrează în surdină și frecventează modul nostru de a conceptualiza, de a inventa sau de a cerceta". Cele trei metafore fundamentale sînt: mașina pentru comunicarea reprezentativă, organismul pentru comunicarea expresivă și Frankenstein pentru comunicarea confuză sau tautistă. În comunicarea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și a celor mai eterogene domenii ale comunicării, identificîndu-le cu trei metafore fundamentale, ce trimit la trei viziuni despre lume. Metaforele sînt niște insulițe imaginare care motivează cercetarea și creează zone de atracție pentru concepte. Ele țes o lume de presupoziții care lucrează în surdină și bîntuie modul nostru de a conceptualiza, de a inventa sau de a cerceta. Exemplu: fie spiritul un spațiu care înglobează, și ideile niște conținuturi, ele însele conținînd cuvinte care le exprimă, iată o serie legată
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
construiesc teorii greu de verificat, iar acest lucru este datorat, parțial, faptului că realitatea socială se schimbă. Kuhn susține că o "revoluție paradigmatică" se produce atunci când se confruntă două "paradigme incomensurabile", adică incompatibile. În acest caz partizanii fiecărei școli resping presupozițiile celorlalți și contestă rezultatul muncii lor. În științele sociale, această "incomensurabilitate" ia adesea forma unei ignorări mutuale. Paradigmă: un concept polisemic Mulți savanți și-au exprimat dubiile în privința existenței paradigmelor, chiar și în științele naturale. În postfața celei de-a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
consideră, dimpotrivă, că există o armonie între credință și rațiune și că, dacă a doua trebuie să se subordoneze celei dinții, fiecare își are, totuși, locul și funcția sa, cunoașterea aducîndu-i "doctrinei sacre" atît o metodă de judecată, cît și presupoziții fundamentale pri-vindu-1 pe Dumnezeu, apoi omul și lumea. Era tot prea mult pentru conservatorii strictei ortodoxii augustiniene. În 1277, anumite formulări ale lui Toma d'Aquino asupra unității formale a individului uman, asupra întîietății inteligenței în actul voluntar, au fost
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dacic: "unitatea politică era expresia unității etnice și lingvistice fundamentale a neamului daco-get, precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își are corespondentul peste milenii în unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile filosofiei herderiene, a văzut în limbă expresia sublimă a sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însele", aflat dincolo sau, poate, dincoace de toate aceste precondiții. Modelul a ceea ce se întâmplă înaintând pe orice cale filosofică îl putem găsi în scenariul ironiei socratice (nu degeaba aceasta este una dintre metodele originare ale filosofiei): se pornește de la presupoziția (iată o "pre-"... ce ar trebui ea însăși recunoscută ca atare!) că pentru a cunoaște cu adevărat lucrurile, filosoful trebuie să caute, înainte de toate, în propria ființă, fiindcă numai aici, în propriul "eu", pot fi descoperite "adevărurile"; aici se află
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are o legătură necesară cu filosofia, fiindcă îi oferă acesteia condițiile formale de constituire a discursului: reguli de exprimare și utilizare a presupozițiilor, de punere în anumite raporturi a conceptelor, de întemeiere a soluțiilor la diferite probleme, de selecție a temelor și de proiecție a demersurilor pentru a obține o "teorie" (sau o "reconstrucție tematică") etc.; ne putem gândi, așadar, că analitica și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probleme, de selecție a temelor și de proiecție a demersurilor pentru a obține o "teorie" (sau o "reconstrucție tematică") etc.; ne putem gândi, așadar, că analitica și dialectica, discipline logice fiind, au ele însele rosturi filosofice. Ideea din urmă constituie presupoziția originară a tematizării din capitolul de față (care cuprinde și trei aplicații). Discursul filosofic trebuie să participe la un "model" de instituire a interogațiilor, răspunsurilor, argumentărilor sale "bine formate" legate de problema pe care o tematizează, pentru că numai în acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din afara mea. Dar conștiința aceasta este suficientă pentru a proba, necesar și suficient, atât existența unui subiect determinat ("eu"), cât și existența lucrurilor exterioare acestuia ("non-eul")? Că totul trebuie să se petreacă în conștiință, este dincolo de orice îndoială, date fiind presupozițiile proiectului critic kantian și locul pe care timpul îl are în structura acestuia. Totuși, o conștiință determinată (prin acte multiple, între care cel al percepției ca atare a obiectelor exterioare, prelucrate prin sinteze conștiente, este necesar) poate garanta, pe lângă necesitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest potențial tocmai pe temeiul absenței timpului în sensul precizat; dar aceasta ne scoate din orizontul filosofiei kantiene. Oricum, Jacobi a avut o "intuiție" non-judicativă de toată lauda, atunci când a mărturisit că nu a putut intra în sistemul kantian fără presupoziția lucrului în sine, dar cu aceasta nu a putut rămâne acolo.143 A nu rămâne acolo înseamnă a fi constrâns să ieși de sub autoritatea judicativă a normelor kantiene de constituire fenomenală, dar chiar pe baza a ceea ce înseși aceste norme
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de felul în care acesta este scos la iveală, fapt neadmis ca atare, la începutul unui demers, din perspectiva logicii-organon și a disciplinelor judicative, analitica și dialectica? Faptul în cauză nu constituie o premisă obișnuită într-un discurs judicativ: simplă presupoziție, ipoteză, teză, premisă certă etc., deși pare să aibă din toate acestea câte ceva și în același timp să le depășească sensul lor. De la bun început este anunțat aici un sens pe care Heidegger însuși îl va socoti "ontic-ontologic": un sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale de constituire, care, datorită motivelor pe care le cunoaștem, activează tocmai părtinirea, ordonarea și autorizarea, chiar din primul moment al acelor fapte. Fără îndoială, de aici nu trebuie înțeles că nu este firească cercetarea unei filosofii, poate chiar investigarea presupozițiilor sale, poate a valabilității sale sub anumite raporturi etc. Dar o reautorizare a sa ar fi un fapt superfluu: de aici și fenomenul inflației de autorizare. La drept vorbind, fenomenul în cauză este specific unei zone anumite din unitatea de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmare, determinarea existenței mele în timp nu este posibilă decât prin existența lucrurilor reale pe care eu le percep în afara mea. Conștiința de timp este legată necesar cu conștiința posibilității acestei determinări de timp." CRP, II, p. 228. 143 Fără presupoziția (lucrului în sine) nu am putut intra în sistem(ul lui Kant), dar cu ea nu am putut rămâne înăuntru." Fr. Jacobi, David Hume über den Glauben, oder Idealismus und Realismus. Ein Gespräch; apud George Giovanni, "Friedrich Heinrich Jacobi", în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca într-o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin plă mânii proprii și au trecut, euforici, „pe aparate“. O dublă victorie a unei presupoziții vicioase: presupoziția că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-a găsit, am, fără efort, de-aici înainte, o strapontină, ba chiar o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin plă mânii proprii și au trecut, euforici, „pe aparate“. O dublă victorie a unei presupoziții vicioase: presupoziția că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-a găsit, am, fără efort, de-aici înainte, o strapontină, ba chiar o lojă, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
finanțare pentru proiectele lor și trebuie să scrii un referat de susținere sau de respingere. Mai întâi însă, trebuie să-ți însușești o serie de „indicații de la centru“. Lectura acestor indicații dovedește că autorii lor au avut în minte două presupoziții: 1. Membrii juriului sunt niște vietăți rudimentare, necuviincioase, fără educație, porniți, din plecare, să-și căsăpească mușteriii și 2. Candidații sunt o adunătură de semi handicapați, în plină criză sufle tească, bolânzi, vulnerabili până la leșin. Iată ce ți se cere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
suspiciune și teamă au fost luate drept simptome, iar drept cauză extenuarea. Pripită a fost bănuiala, însă și mai pripite măsurile luate; și astfel, la 16 martie, în anul respectiv, el a fost predat deodată diferitelor spitale, pe baza unor presupoziții samavolnice și cu urmări teribile. Contele Odonel i-a pășit pragul casei, l-a luat și l-a dus acolo împotriva tuturor protestelor și... a regulilor de siguranță, într-o casă de sănătate. Astfel, libertatea personală și drepturile individului au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]