5,997 matches
-
contradicții). Exemplul din lungmetrajul de față este tocmai Albus Dumbledore, directorul școlii de magie Hogwarts. S-o luăm așa, după datele problemei cum sunt prezentate în film: Dumbledore știe A. că Harry Potter e în primejdie, B. cine e "agentul" primejdiei și C. unde se află acesta, mai precis un loc păzit în care prezența/absența agentului poate fi verificată. În loc să acționeze ca orice om cu scaun la cap, adică să verifice dacă potențialul agresor se află unde ar trebui să
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
natura umană și o dau în bară de cîte ori încearcă s-o remedieze. Cu diferența palpabilă că Grace 2 are mult mai multă putere, fizică de-a dreptul. Deciziile ei au susținere armată. Niciodată ea nu se află în primejdie fizică, chiar cînd aportul gangsterilor lui tati e absent. Așa că tot filmul se reduce la un joc psihologic, al cărui rezultat e ușor de ghicit. Chiar dacă și la Dogville, trema era recognoscibilă, dai de ea în literatura americană la tot
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
-le într-o casă magică. miezul unor simboluri. leagăn. o rețea de izvoare/ care desenau rotunjimi/ în jurul unui punct". Natural, într-o pivniță lumina e redusă. Tablourile se întunecă progresiv, se umplu de ceața impenetrabilă a timpului revolut, de frisonul primejdiei, de fantomatice apariții. Extincția se generalizează: ,mă întrebase părintele meu, acum vreo două decenii: oare știi cît îți va fi de/ greu să te desparți de toate astea?/ între timp am tot căutat o adresă./ străzile și orașele erau prea
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
rămășițe din trecut, să știe să câștige încrederea nețărmurita a masei printr-o atitudine tovărășeasca față de ea, printr-o atentă satisfacere a nevoilor ei. Una dintre promejdiile cele mai mari s cele mai de temut pentru un partid comunist (...) este primejdia de a se rupe de mase, primejdia că avangardă s-o ia prea mult înainte fără "a fi îndreptat linia frontului", fără a păstra o legatura trainica cu întreaga armata a muncii, adică cu imensă majoritate a masei muncitorești și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
încrederea nețărmurita a masei printr-o atitudine tovărășeasca față de ea, printr-o atentă satisfacere a nevoilor ei. Una dintre promejdiile cele mai mari s cele mai de temut pentru un partid comunist (...) este primejdia de a se rupe de mase, primejdia că avangardă s-o ia prea mult înainte fără "a fi îndreptat linia frontului", fără a păstra o legatura trainica cu întreaga armata a muncii, adică cu imensă majoritate a masei muncitorești și țărănești. Așa cum cea mai bună fabrică înzestrata
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și deopotrivă pe cea a solemnității artificioase: ,întîi,/ trebuie să vină/ primăvara,/ apoi, să răsară/ urzicile,// atenție, dragilor,/ iubiților semeni,// bucuriile mari,/ ca jarul rachetelor,/ ne pot uita/ în ceruri..." (Bucuriile mari). Sau: ,Bate prin toate un vînt
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir/ Iar nopțile au arătat semne de primejdie și surpare/ A pămîntului din văzduh/ Peste pămîntul de jos/ Nici rădăcina copacilor nu mai era în siguranță/ Și nici eu nu mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
familiaritatea și naratorul este atras de tânăra elevă cu o forță căreia nu i se poate împotrivi. Se îndrăgostise! Avertismentele vin din partea tatălui. Cu ce își va întreține familia? E suplinitor, nu și-a luat examenul de definitivat! însă adevărata primejdie se ivește din altă parte. Un profesor universitar, cu două decenii mai vârstnic, o cere pe Gabi în căsătorie și părinții fetei sunt de acord. Asemenea lui Ion din romanul lui Rebreanu, Geo cere opinia unui prieten și acesta, mai
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
trecere. Alături de bărbați s-au aflat, la fel de curajoase, femeile: Clemența, soția lui Chilian - și bravele țărănci Sârbescu, Drăgan și Teodora Enăchescu, care-i îngrijeau pe cei bolnavi, oferindu-le îmbrăcăminte și hrană de drum. învingând tot felul de emoții, temeri, primejdii, ceata lui Vasile Chilian a izbutit să treacă dincolo de linia frontului peste două mii de ofițeri și soldați români, purtători ai tot atâtor informații privind inamicul. Printr-o imprudență nenorocită, în noaptea de 21 spre 22 mai 1917, totul s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
abuzurilor, o atât de mare fascinație. Evident că funcția d-lui Gorman, altminteri un universitar fără cine știe ce merite academice, are și o componentă politică. Dar e inadmisibil ca politicul să cenzureze bunele reflexe democratice atunci când libertatea de exprimare este în primejdie. La ce să ne așteptăm din partea unui Ahmadinejad, când mărunții săi complici au ocupat deja poziții de avangardă în țara pe care acesta o detestă cu frenezie" A refuza ajutorul unor semeni aflați în primejdie, deși nu riști absolut nimic
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
libertatea de exprimare este în primejdie. La ce să ne așteptăm din partea unui Ahmadinejad, când mărunții săi complici au ocupat deja poziții de avangardă în țara pe care acesta o detestă cu frenezie" A refuza ajutorul unor semeni aflați în primejdie, deși nu riști absolut nimic, deși ești apărat de cea mai formidabilă armată a lumii, înseamnă mai mult decât cinism și rea-intenție: înseamnă că frica a devenit atât de mare și relativismul atât de agresiv, încât a reușit să paralizeze
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
un univers în care viața constituie o infinitezimală excepție, și, în plan istoric ("Poemul", p. 317, e cuprins într-o culegere apărută în 1981), situația poetului sub totalitarism: "O furnică traversând nepăsătoare / tăișul securii". Legat de sugestia desemnată laconic a primejdiei, un poem mai întins (din volumul următor, apărut în 1983), " Vietatea cu oase de aer" (pp. 333-335) încearcă să definească teama... El trimite gândul la R. Kipling " la prima povestire din A doua carte a junglei, "Cum s-a ivit
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
casierul ce se sinucide în chip misterios, e pus în legătură cu cehovianul Belikov, "omul în carapace", care e un "anti-Karamazov pentru care "totul e nepermis"", neliniștit la culme de orice schimbare, de orice control, de orice act care ar pune în primejdie "ordinea moartă", birocratică în care îi e dat a vegeta: "Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră în același timp la simțămîntul fricii. Primejdia se convertește pentru el într-un ideal. Teama de zei implică nevoia de zeii în cauză, superiorii în serviciu cu ordinele și cu circularele lor exacte care conturează o autoritate supremă, unica în măsură a-i asigura personajului certitudinea securității
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
să strivească între dinții săi de oțel orice materie și orice forță contrarie interesului de grup. Asemeni vocii interioare bacoviene, Iliescu poate exclama: "Mi-am îndeplinit toate profețiile politice, pot să mor liniștit!" El are dovada că a avertizat asupra primejdiilor care amenință să aneantizeze, astăzi, partidul. Ce e drept, a vorbit într-un limbaj metaforic, despre "îmburghezire", despre "ciocoii partidului", despre "corupție". Ba chiar i-a atașat lui Năstase o etichetă de care n-a mai scăpat (,Arogantul") și, dacă
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
inexplicabilă greșeală compromițătoare care s-a strecurat la pagina 556, în cartea „Eu, fiul lor... ”, în care cititorul uluit descoperă scris negru pe alb, felul în care afirmațiile d-lui Tudoran, turnându-l pe Mihai Botez îi puneau viața în primejdie de moarte, s-au scris deja multe articole și comentarii. D-nul Tudoran a încercat fără succes să răspundă acestor acuzații, singurul său argument fiind faptul că era imposibil să se denunțe singur. Răspunsul este ridicol, în plus a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Muscel). O dificultate de un alt ordin i-au creat-o lui Ion Lazu locatarii sau administratorii caselor sau blocurilor unde au locuit scriitori. Aprobarea lor fiind necesară, unii se temeau că o astfel de placă le-ar pune în primejdie proprietatea, în sensul că n-ar mai putea-o vinde sau renova. Alții nu auziseră, pur și simplu, de iluștrii colocatari. Câțiva i-au pus lui Ion Lazu cele mai neașteptate piedici sau i-au ascuns unele nume sub diferite
Cercul scriitorilor dispăruți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3980_a_5305]
-
împlini în februarie 74 de ani, o spovedanie a unui erou învinsînvingă tor, începînd din cea mai fragedă copilărie petrecută într-o mahala a Ploieștiului în timpul invaziei rușilor și bombardamentelor aviației americane, care dau totul unei vieți suprasaturate de încleștări, primejdii de moarte, iluzii, deșertăciuni și silnicii de toată mîna, girînd o moarte civilă dinaintea unei salvări și mîntuiri.
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
excelent orator). Am acum în față paginile de amintiri semnate de aceasta. Calvarul Dorinei Potârcă n-ar putea avea o altă explicație decît impulsul stalinistdejist al autorităților de-a suprima normalitatea existenței umane, dea comite răul. Nereprezentînd chiar o gravă primejdie pentru atît de îndoielnicele „victorii” ale socialismului „biruitor” din oficiu, doamna în cauză s-a văzut, după arestarea soțului său, scoasă împreună cu cei doi copii din apartamentul închiriat pe bani mulți, după ce i se naționalizase casa, în 1948. De asemenea
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
și să-i facă să se bucure și pe restul muritorilor de rând. Banii, averile nu riscă oare să corupă sufletul neprihănit al săracului? Sufletul bogatului e ferit de asemenea capcane: în privința «coruperii» pe el nu-l mai paște nicio primejdie... Trăim într-o lume de cerșetori. Chiar și un miliardar, e suficient să vrea mai mult decât are, și iată-l cerșind. La fel, un potentat care visează la prerogativele pe care încă nu le are crede că trebuie să
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
respectiv am o propunere: dați-l la tipar și imediat ce am corecturile vă trimit restul, deoarece am cam... pierdut firul. După cum te-ai lămurit nu m-am anunțat pt. Munchen. Aș veni, doar la mare nevoie, dacă neamul e în primejdie. Cum părintele( Octavian Bârlea,- A.P.) are destui academicieni, cred că nu va fi cazul. Singurul regret e că nu pot să te revăd, mai ales că am niște idei + planuri serioase supravalahe, care te vor interesa. Oricum, dacă ai vreodată
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
am văzut anul acesta. Adică despre lansările noilor titluri, despre lumea întâlnită, despre faptul că, în condițiile date, cărțile s-au vândut mulțumitor. Or, mie tocmai în succesul de acest fel, periodic și sărbătoresc, mi se pare că zace marea primejdie: ca întreaga piață de carte să fie redusă la zilele „de târg”. E bine că editorii își recuperează banii investiți, ba chiar le mai rămâne ceva pentru relansarea activității. Dar e rău că numai de două-trei ori pe an cartea
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
trata boala. În realitate, lucrurile sunt încurcate, deoarece tânărul locotenent pare să fie bine păzit din cauza unor secrete militare și-a unor întâmplări la care face aluzie Corto Maltese: „Fii optimist, Cain, totul s-a aranjat. De Trécesson e înafara primejdiei, tu n-ai niciun amestec în toate astea. În câteva zile pleci în Anglia, în permisie...”. Personajul menționat, De Trécesson, e un tovarăș de arme, marchiz faimos, care-și pierduse castelul la cărți de joc, în favoarea lui Corto Maltese, în
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
oricum nu te înspăimîntă cu strictețea distincțiilor speculative, precum Kant sau Hegel. La Kant, frazele au lentoarea apelor calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
nou paradoxală. Există o explicitare în text (nu are importanță că e făcută de câinele Argus în conversație cu cățelușa Eromanga), explicitare care merge mai departe: ,prima parte, numită Domestica, se ocupă de lucrurile calme, sigure, caraghioase dar lipsite de primejdie", adică de viața de familie, în orașul Albala, a lui Antipa alături de soția sa Felicia și pregătirile lor de sărbători (bucătăria e centrul lumii casnice); partea a doua a ,poemului" se numește Infernalia și ,se ocupă de lucrurile tulburi, întunecate
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]