9,456 matches
-
ușor, câteva minute, a șters-o cu vată ca pe o icoană, a îmbrăcat-o ca pe o păpușă, i-a dat suc de lămâie, bomboane, ciocolată cu rom, 8 în teză, moșul i-a pupat mâna ca la o prințesă. Pensia pe doi ani l-a costat pe libidinos un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii, Cătălina și-ar fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
maluri și coli nele Înlănțuie strîns marea asta și parcă o ridică În brațe... Dacă În vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe de ochi, s-ar uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucruri pe care nu le cerceta În fiecare zi și care nici nu erau de interes direct pentru enoriașii lui. Ne servise cu un coniac fin, cu alune și cozonac. În răstimpul unei respirații Îngăduite de, statuia episcopului și stafia prințesei curiozi tatea noastră și de promptitudinea explicațiilor sale, mi-a spus că-l cunoștea pe tata din partea căruia s-a bucurat cîndva de un serviciu aparent minor, dăruit Însă tocmai atunci cînd era nevoie de el. Nu apelase direct la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chiar În incinta for tăreței, după ce s-a opus energic acestei căsătorii, văzînd că nu o scoate la capăt nicicum cu fiică-sa, și-a dat consim ță mîntul, rînduind pînă la urmă 149 Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei ceremonia la fața locului. Poetul o cunoscuse pe Júlia la un bal la Carei, lăsîn du-se cu cerit de inteligența, de cultura și de suplețea ei. Nu era o femeie frumoasă, dar, pentru tînărul bard romantic, preț mai Înalt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după care o ia la vale În vorbirea oficială: — De ce i-ați ridicat, mă, statuie la ticălosul ăsta? SÎnteți crazy, voi știți ce a făcut nenorocitul? — Păi, ca om al bisericii, nu putea să facă decît, statuia episcopului și stafia prințesei — Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care Strigonium, ce papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe Doja, de astea-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
murilor pe sub pămînt. A doua zi Însă, cu prinsă de remușcări, i-a mărturisit tatălui ei totul. Acesta a scăpat ca prin minune de urmăritorii lui. A dispărut În ultima clipă Într-una dintre galerii, nu Înainte de a arunca asupra prințesei un blestem mare: să-și coasă Vilma cămașa de mi reasă, cu Îngăduința de a Împunge cu acul doar de șapte ori pe an. După alții, i se lăsase putere pentru o singură Împun sătură, una singură, și aceea cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță voievodală hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-au mai Întors niciodată. Rețin limpede imaginea cetății, de fapt, un fort cu creneluri din piatră de un gălbui argilos
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ce daruri a primit de fiecare dată) și totuși, parcă-i lipsea mereu ceva. Sigur, și de data asta se îmbrăcase "frumos", așa cum îi plăcea, își făcuse chiar și bucle lungi, cum văzuse demult într-o carte că poartă prințesele dar pustiul acela parcă se tot făcea mai mare... și mai mare... Sigur, știa că a doua zi or să vină părinții ei și or să-i aducă daruri (se întorceau pentru vacanța de sărbători), dar au să plece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui prin Iași... Cred că Îți mai aduci aminte când ne-am oprit la statuia sculptată de prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și dragostea de istorie. Și cum cele mai la Îndemână au fost Letopisețele Țării Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a fructului oribilului viol al fetei mele, m-a scos din starea de deznădejde soră cu nebunia, de atunci. Dar Alindora, mica noastră prințesă, avea mai multă nevoie de mine decât atunci când maică-sa se ocupa numai și numai de ea. Munceam mult la spital și nu aveam timp să mă ocup destul de instruirea ei, în schimb am plătit ca să ia lecții de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de creare a unui Centru național pentru reintegrarea tinerilor cu probleme psihomotorii în orașul în care locuim. Draga mea, ce veste minunată mi-ai adus ! De-acum pot să plec și eu liniștită la ai mei. Știu că Alindora mea, prințesa mea, are viața pe care o merită, pe care a visat-o atât ea cât și maică-sa. Dar hai să încercăm să îi întâlnim pe plecații noștri la masa dorului. Acum știu la ce să mă aștept, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai deschis ușa de la bucătărie... Dar mănânci și un mic cârnăcior cu puțină grăsime și brânză de oi cu mămăliguță caldă ca să te căptușești pe dinăuntru și să fii rezistentă la frig... Ca o fetiță cuminte ce ești... ca o prințesă cum zici că ai vrea să fii... Că-i un frig afară, de crapă pietrele... Vreme numai bună pentru călătoria Moșului. Da, buni! Dar grăbește-te că vom pleca odată cu seara ca să mă găsească acasă... Te rog, bica-bicuța, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum să o pețească cum se cuvine. Însă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum să o pețească cum se cuvine. Însă cum aceasta nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
răspunse respectuos la salut și o întrebă dacă nu are cumva nevoie de ajutor. Iar fata îi răspunse că-i e frică să se întoarcă singură înapoi la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa rosti: "Sunt aici supușii mei ce au are nevoie de ajutorul tău", însă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înapoi la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa rosti: "Sunt aici supușii mei ce au are nevoie de ajutorul tău", însă prințul își închipui că fata lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nevoie de ajutorul tău", însă prințul își închipui că fata lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre castel. Însă prințul, nici că se opri, și spunându-și că nu mai e mult, încă îi puțin, nițel mai este, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl forță să-i zică unde e prințesa. Prințul luă înapoi fata, o duse la el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțeam străin și îl descopeream tandru, îmi plăcea să dansez cu Angi ca bărbat. Chiar simpla lui atingere trezea în mine senzații nemaiavute, lăsând la o parte și romantismul serii și impresia că el e un prinț și eu o prințesă cum mă purta pe melodia de vis. Când și a treia melodie se termină dansul luă sfârșit și Angi mă conduse înapoi la acel grup. Apăruseră și domnii Charles Haumbert și Eduard Rabelais împreună cu soțiile lor, doamnele Hélène și Françoise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
minte că, mică de tot, mă jucam cu Angi stând eu la o masă, el la cealaltă și făcându-ne semn. Toată viața mea Angi a făcut parte din lumea mea. El îmi spunea povești când eram mică, cu zâne, prințese și conți. Nu e ușor să crești fără mamă. Te doare tot timpul sufletul, fără să știi de ce. Simți o lipsă , un gol, dor arzător te macină. Îți dau lacrimile, plângi amar, o strigi, însă mama nu e nicăieri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
duse la culcare, fără nici o urmă de regret. Ceva mă făcu să cred că luase deja o hotărâre. La micul dejun (le petit dejuné, cum se spune atât de drăguț) era agitație mare. Unul gătea, altul punea masa, numai eu, prințesa casei mă trezii tocmai când nu mai era nimic de făcut. Irin, te așteptam. Ia loc, spuse Charles. Lăsați să strâng eu masa, nu? Nu-i nevoie. Mi-ar face plăcere să mă fac utilă. Și, cum ați călătorit? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nopții New York city-ul. E luminat și plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]