2,775 matches
-
american Wilfrid Sellars. „Wittgensteinul Tractatus-ului - scria Sellars - este un caz deosebit de interesant deoarece deși se integrează, în anumite privințe, în mod clar în tradiția lui Hume, el concepe totuși sarcina filozofiei ca fiind aceea de a da o relatare a priori a ceea ce înseamnă că ceva este obiect al cunoașterii empirice. Sub acest aspect, el aparține tradiției lui Kant pentru care, în măsura în care este avută în vedere rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
el aparține tradiției lui Kant pentru care, în măsura în care este avută în vedere rațiunea teoretică, sarcina filozofiei este tocmai aceea de a lămuri conceptul obiectului experienței. Atât Kant, cât și Wittgenstein cred că este posibil să se dea o relatare a priori despre ceea ce este un obiect al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra lumii. 33 Ibidem, p. 27. 34 Br. McGuiness, Approaches to Wittgenstein, p. 188. 35 N. Malcolm, Wittgenstein: Nothing is Hidden, Basil Blackwell, Oxford, 1988, pp. 2-3. 36 Este ceea ce Wittgenstein va caracteriza, în Cercetările filozofice, drept o ordine a priori a lumii, ordinea posibilităților comune lumii și gândirii „o supra ordine - pentru a spune așa - între supra noțiuni“. (L. Wittgenstein, Cercetări filozofice, traducere de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2004, p. 150.) TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 183
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
op. cit., pp. 38-39. Într-un alt pasaj, Haller găsește identitatea a ceea ce numește „filozofia austriacă“ în „sublinierea metodei logice de critică a limbajului și postularea unei baze empirice a cunoașterii, o filozofie care este caracterizată negativ prin respingerea sinteticului a priori și a metafizicii speculative a idealismului german“ (op. cit., p. 22). Încadrarea Tractatus-ului în această tradiție de gândire nu va surprinde din partea unui autor care afirmă că Wittgenstein „ar fi fost convins că întrebările metafizice vor fi eliminate doar printr-un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
primul rând, distincția rigidă dintre forma logică și fapte, dintre ceea ce este necesar, neschimbător și ceea ce este contingent și variabil. Ideea unei forme logice a limbajului și a lumii EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 205 date a priori, independent de fapte, cea a existenței a ceva absolut simplu, și ideea unei forme generale a propoziției sunt tot atâtea expresii ale acestei distincții. Unele dintre observațiile lui Malcolm au fost reluate de acea autoritate în exegeza wittgensteiniană care este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ul era deja de pe atunci „filozofie în sens tradițional“28. În sfârșit, Stephen Toulmin, care a fost studentul lui Wittgenstein în anii 1946-1947, aprecia că în măsura în care dezvoltă 206 GÂNDITORUL SINGURATIC un demers transcendental, adică urmărește să identifice trăsături necesare, a priori, proprii limbajului în genere, Tractatus-ul, în contrast cu opera mai târzie, nu se desprinde pe deplin de ideea kantiană a „rațiunii pure“. Toulmin a respins în mod direct sugestia că distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce nu se poate spune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ului dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. În discuțiile sale cu Schlick și Waismann, în decembrie 1929, el insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și metoda prin care noi ajungem la el.“77 „Metoda filozofiei“, caracterizată în acest fel, nu mai este cea a Tractatus-ului. Iar notele luate la lecțiile din anul universitar 1931-1932 conțin alături de considerații cu privire la propoziție, semnificație, judecăți empirice și a priori, limbaj și realitate următoarea observație surprinzătoare: „Stau, oare, cuvinte ca «gramatică», «limbaj», «propoziție», «regulă», «calcul», «matematică», «logică» ș.a.m.d. pe un alt plan decât alte cuvinte? Aceste cuvinte sunt cele pe care le discutăm în filozofie, dar nu cuvinte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein ar fi gândit Tractatus-ul pornind de la o asemenea supoziție au în vedere și unele pasaje din însemnările lui pregătitoare. Astfel, la 1 iulie 1915, el își nota: „Marea problemă în jurul căreia se învârte tot ceea ce scriu este: există a priori o ordine în lume, și dacă da, în ce constă ea?“ („Tagebücher 1914-1916“, în L. Wittgenstein, Werkausgabe, Bd. I, Suhrkamp Verlag, 1984, p. 145.) 25 Iată o caracterizare pe care o dă Wittgenstein „idealului științei“ în filozofie: „Filozofii au în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
M. O’C. Drury, Conversations with Wittgenstein, în op. cit., p. 204. 81 Este acea iluzie pe care o descrie sugestiv în § 97 al Cercetărilor: „Gândirea este înconjurată de un nimb. Esența ei, logica, prezintă o ordine, și anume ordinea a priori a lumii, adică ordinea posibilităților, care trebuie să fie comune lumii și gândirii. Dar această ordine, așa se pare, trebuie să fie deosebit de simplă. Ea precedă orice experiență și trebuie să treacă prin întreaga EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
manieră unanim acceptată în conceperea lor. În prin-cipiu însă, intuițiile sînt forme nemijlocite ale cunoașterii, spre deosebire de cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile (Descartes, Spinoza) sau o "formă a priori a sensibilității" (Kant), încît atribuirea unui nume nu ridică probleme (egalitate, infinit, spațiu etc.), deoarece intuițiile se structurează ca entități mintale operaționale pentru palierul rațional. Aceste probleme care privesc statutul semnului lingvistic (cuvîntului) prin raportare la facultățile cognoscitive, la activitățile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
continuau să trăiască în exterior ca musulmani, practicând totuși iudaismul în secret 32. El se opune ideii de a accepta martiriul pentru a evita convertirea forțată. Desigur, atât în lumea așkenază, cât și în lumea sefardă, martiriul nu era a priori încurajat, dar în cea dintâi era totuși valorizat, în timp ce în cea de-a doua putea fi privit ca o soluție extremă, fără a îndeplini însă același rol simbolic. Maimonide nu contestă nici principiul, nici valoarea sfințirii Numelui lui Dumnezeu. Ba
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
felul nostru de a gîndi decît în percepțiile noastre asupra faptelor. Legile statistice sunt diferite de cele raționale. Relațiile dintre fenomenele economice nu sunt constante, sunt relații de dependență parțială în care contează mult probabilitățile Se vorbește despre "probabilități a priori", ca elemente prealabile aplicării metodelor statistice ale cercetării economice. Veblen și discipolii săi (W.C. Mitchell, Common sau Knight) atacă ipotezele ricardiene referitoare la motivațiile comportamentului economic. Ei cer ca economiștii să studieze "natura originală a omului" și modificările sale succesive
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
datorează creditele proaste (deși ei ar fi fost "bine intenționați"), de autorități monetare, care au creat lichiditatea abundentă (securitizarea fiind frenetică!) și de reglementatori, care "au rămas în urma piețelor". Piețele sunt deci niște entități impersonale, abstracte, care fac bine a priori și trebuie apărate. În fine, mai aflăm și că "în spatele instituțiilor sunt oameni care le administrează. Așa că putem să legăm cauzele crizei de oameni". Adînc. Ecce homo. Deci marea lecție a acestei crize, pe care o vom înțelege nota bene
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
problemă pare rezolvată, dar din partea reprezentanților Bisericii Ortodoxe am văzut pînă acum doar opinii potrivnice, ce arată că propunerea a fost receptată, din păcate, mai mult ca o agresiune. Din punctul meu de vedere, unitatea creștinismului este un obiectiv a priori, dicolo de orice circumstanțe. Nu se poate ca lui Iisus să-i placă fragmentarea actuală. Nici una dintre cele două biserici, sau confesiuni, nu deține adevărul absolut. Anatemele au fost retrase, iar chestiunile de doctrină pot fi negociate. Dacă schisma din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
2009). Din punctul de vedere al economiștilor, există o diferență între risc și incertitudine; adică riscul asociat unui obiectiv investițional este rezultatul incertitudinii care definește realizarea obiectivului respectiv. Finanțiștii definesc riscul ca fiind procesul pentru care se poate determina a priori legea distribuției de probabilitate a diferitelor rezultate, iar incertitudinea ca fiind acel proces pentru care nu este posibilă determinarea ex-ante a legii de distribuție a probabilității. 1.5.1. Analiza riscului investițional Metodele de determinare a riscului solicită estimarea probabilităților
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
revizuită. footnote>. 4) Atribuțiile Curții Constituționale După cum este cunoscut, una dintre inovațiile Constituției din 1991 a fost consacrarea modelului european de control al constituționalității legilor. În Titlul V, a fost reglementată Curtea Constituțională, învestită cu atribuții de control abstract, a priori, cu privire la legi, înainte de promulgare, cât și cu atribuții de control concret, a posteriori, pe cale de excepție, cu privire la legile și ordonanțele în vigoare. Pe lângă aceste atribuții, a căror exercitare reprezintă circa 95% din întreaga activitate a Curții Constituționale, Constituția din 1991
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
146 lit. a)], text care dă dreptul Curții să se pronunțe asupra inițiativelor de revizuire a Constituției. În ceea ce privește efectele deciziilor Curții Constituționale, articolul 145 al Constituției făcea distincție între deciziile pronunțate de Curte în exercitarea atribuțiilor de control abstract a priori asupra legilor, înainte de promulgarea acestora, și deciziile pronunțate în exercitarea celorlalte atribuții. Astfel, conform dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Constituție, în cazurile de neconstituționalitate constatate de Curte potrivit articolului 144 lit. a) (controlul a priori), legea se trimitea parlamentului
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
de control abstract a priori asupra legilor, înainte de promulgarea acestora, și deciziile pronunțate în exercitarea celorlalte atribuții. Astfel, conform dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Constituție, în cazurile de neconstituționalitate constatate de Curte potrivit articolului 144 lit. a) (controlul a priori), legea se trimitea parlamentului spre reexaminare, obiecția de neconstituționalitate putând fi înlăturată dacă legea era adoptată în aceeași formă, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Promulgarea legii devenea, astfel, obligatorie chiar dacă prin decizia
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
Constituției. În legătură cu această nouă atribuție a Curții Constituționale, trebuie menționat că, până la revizuirea Constituției, Curtea nu putea exercita un control direct asupra constituționalității tratatelor sau acordurilor internaționale. Singura posibilitate de exercitare a controlului de constituționalitate era pe calea controlului a priori exercitat de Curte cu privire la legea de ratificare a tratatului sau a acordului internațional, după ce aceasta fusese adoptată de parlament<footnote Actuala reglementare constituțională referitoare la controlul de constituționalitate asupra tratatelor și acordurilor internaționale permite declanșarea controlului asupra constituționalității acestuia în timpul
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
revizuită. footnote>. 4) Atribuțiile Curții Constituționale După cum este cunoscut, una dintre inovațiile Constituției din 1991 a fost consacrarea modelului european de control al constituționalității legilor. În Titlul V, a fost reglementată Curtea Constituțională, învestită cu atribuții de control abstract, a priori, cu privire la legi, înainte de promulgare, cât și cu atribuții de control concret, a posteriori, pe cale de excepție, cu privire la legile și ordonanțele în vigoare. Pe lângă aceste atribuții, a căror exercitare reprezintă circa 95% din întreaga activitate a Curții Constituționale, Constituția din 1991
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
146 lit. a)], text care dă dreptul Curții să se pronunțe asupra inițiativelor de revizuire a Constituției. În ceea ce privește efectele deciziilor Curții Constituționale, articolul 145 al Constituției făcea distincție între deciziile pronunțate de Curte în exercitarea atribuțiilor de control abstract a priori asupra legilor, înainte de promulgarea acestora, și deciziile pronunțate în exercitarea celorlalte atribuții. Astfel, conform dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Constituție, în cazurile de neconstituționalitate constatate de Curte potrivit articolului 144 lit. a) (controlul a priori), legea se trimitea parlamentului
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
de control abstract a priori asupra legilor, înainte de promulgarea acestora, și deciziile pronunțate în exercitarea celorlalte atribuții. Astfel, conform dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Constituție, în cazurile de neconstituționalitate constatate de Curte potrivit articolului 144 lit. a) (controlul a priori), legea se trimitea parlamentului spre reexaminare, obiecția de neconstituționalitate putând fi înlăturată dacă legea era adoptată în aceeași formă, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Promulgarea legii devenea, astfel, obligatorie chiar dacă prin decizia
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
Constituției. În legătură cu această nouă atribuție a Curții Constituționale, trebuie menționat că, până la revizuirea Constituției, Curtea nu putea exercita un control direct asupra constituționalității tratatelor sau acordurilor internaționale. Singura posibilitate de exercitare a controlului de constituționalitate era pe calea controlului a priori exercitat de Curte cu privire la legea de ratificare a tratatului sau a acordului internațional, după ce aceasta fusese adoptată de parlament<footnote Actuala reglementare constituțională referitoare la controlul de constituționalitate asupra tratatelor și acordurilor internaționale permite declanșarea controlului asupra constituționalității acestuia în timpul
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
contabilă trebuie să utilizeze un limbaj comun tuturor întreprinderilor. Acesta este motivul pentru care contabilitatea este normalizată. Dacă normalizarea informației contabile constituie, pe de-o parte, un avantaj (prin fiabilitatea informațiilor furnizate și prin cvasicertitudinea că aceeași operație este a priori analizată în același mod de toate întreprinderile), ea converge până la urmă la un paradox: documentele contabile nu pot fi utilizate direct pentru analizele financiare deoarece există situații în care regulile contabile pot conduce la deformarea realității pe care situațiile financiare
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]