1,083 matches
-
cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu l-a admonestat, nu i-a înlăturat mâna care i se lipise de inimă. Mâna lui grosolană lângă o inimă de privighetoare, în timp ce sunetele curgeau în continuare: "/Și pe strunele ei, ca și din.../" iar mâna tot nu se dezlipea. O fermecase cineva. Se înțepenise și pace! Mâna era fericită însă buzele... Cineva uitase de ele. Melodia șoptită se consumase pe neobservate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sălcii din luncă... Câmpul de culoarea firului de iarbă încolțit, râdea... Sub fiecare tufă, fiecare gâză își căuta un loc sub soare. Mierla fluiera atât de frumos și fermecător, încât toate vietățile din jur o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea, iar cucul se striga mereu pe nume. Ca un fluviu, primăvara se revărsa peste întreaga ființă a naturii... Soarele s-a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tăcu... coborî din ceardac și se topi în întuneric... Sufletul îi atinsese prea-plinul... CAPITOLUL VI Anuca Trecuse demult de miezul zilei... Soarele scăpătase spre chindie... Vântul foșnea blând printre crengile copacilor... de undeva de sus, cobora cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmi mobilizam toate resursele auzului și ascultam... Dragă, ai auzit? Iar a fost Dej la "Pescărușul"... Nu se poate, nu se dă el în stambă pe malul Herăstrăului. Eu am auzit c-ar fi fost în pădurea Băneasa, la "Parcul privighetorilor"... Parcă mai contează unde a fost? Important e că a fost cu aia, stilata de l-a învățat să se îmbrace, să deschidă o carte, să zâmbească... Al dracului cheferist! Îi arde de picioruș de balerină... Taci tu, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al nostru, cel urgisit de soartă! Oneștii Se apropia ora de dragoste - o dragoste pătimașă, bazată numai pe interese personale, în primul rând, și familiare, în al doilea. Ema începuse să-și îndepărteze de pe picioarele apetisante și chemătoare ca o privighetoare în zori, chiloții rozalii, care-i scoteau și mai mult în evidență potența de a fi și de a se lăsa iubită, până la aromire. El, ca un cotoi pe o ștreașină de casă, noaptea, sub lumina lunii, era de mult
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dar ignorată, mai ales programatic, astăzi), așezată prodigios peste tot, dar cu deosebire în lucrurile simple. O poetă în 101 poeme: Iuliana Paloda-Popescu Pornind de la volumul Urme pe zăpadă (1992), trecând prin Dincolo de măceșii roșii (2006) și prin volumul Cu privighetoarea pe umăr (2010), cu cele două părți ale lui, Scară la cer și Manuel, în 2011, Iuliana Paloda-Popescu aduce în fața cititorilor o antologie, 101 poeme, publicată în Colecția Ideal a Editurii Biodova din București, alcătuită din poeme confesiune, în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? Cine dete, oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai fără greș, De privighetoare! Luna iese-acum Și-n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de șoapte; Adâncite-n vis Florile grădinii, Gingașul narcis, Iasomia, crinii, Trandafirii-nvolți, Sub catapeteasma Uriașei bolți, Își unesc mireasma; Taine din povești ..................... Cerințe: 1.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu se dezminte!) «Dar cine să fie persoana „normală” în stare să-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității zilnice și să o urce pe piedestalul recunoștinței și al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de trecut, contribuind la paza codrului de răufăcători. Iarna, apa este liniștită și înghețată, dar vara este vizitată de toate viețuitoarele. Căprioarele își astâmpără setea cu apa cea rece și bună. Păsările se întrec în cuibăritul lor, iar cântecul de privighetoare se aude cât e ziulica de lungă. Ca să nu mai vorbim de cântecul cucului! Porcii nu lipsesc nici ei, până și cerbul carpatin mai face câte o vizită prin aceste păduri pline de legende și basme, că și pe aici
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a Îmbunătățit-o cu scene mafiote acolo unde șchiopăta, și n-a păstrat nici o replică deoarece piesa are patru sute de ani, practic cît autorul. Bugsy Shakespeare. Bine că n-are statuie-n Afganistan. LADY IN BLACK NU CÎNTA LA VIRGINAL „Privighetoarea oarbă cîntă mai frumos nu din părere de rău, ci din entuziasm” că n-a văzut Shakespeare in Love, precizează Gide În Jurnal. Deși a primit 7 Oscaruri. Dar tot așa cum Gide nu Înțelege cinematografia, pasiunea brutală a americanilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
râzând la douăzeci, douăzeci și cinci de metri deasupra lui nu cunoaște bucuria râsului...; da, poate unii din aceștia le-ar plăcea, dar când vor da cu ochii de Maremore, care nu e nici șopârlă, nici pasăre, dar cântă mai frumos ca privighetoarea, sau cu Paralene, care se cațără cu unsprezece picioare deodată, ca păianjenii, deși are ochii mari, albaștri de domnișoară, și genele atât de lungi încît... - Ne-ai tras o spaimă! îi spuneau mai târziu. Tăceam toți, înlemniserăm, parcă ne-ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era nimic în ordine. Iordan continua să fie însurat cu a patra, o Cleopatră semănînd cu Veronica Micle, o Ofelie semănînd cu Krupskaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era nimic în ordine. Iordan continua să fie însurat cu a patra, o Cleopatră semănînd cu Veronica Micle, o Ofelie semănînd cu Krupskaia, o doamnă brună din sonete semănînd cu Puha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe preaașteptatul Iordan. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ultimele nouă zile am stat trează în fiecare noapte să exersez dansul eventaiului. De asemenea, am luat de la An-te-hai lecții de cântat la qin. Am reușit să învăț destul ca să mă acompaniez la câteva cântece. Nu am o voce de privighetoare, dar e de la natură plăcută și dulce. Nu mi-a lipsit niciodată încrederea în vocea mea. Dacă m-ar fi lăsat părinții, aș fi urmat o carieră în operă. Când aveam vreo zece ani, o cântăreață care a dat spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cooperării cu instituții și organizații interne și internaționale în vederea cunoașterii și dezvoltării valorilor culturale românești în domeniul ordinii publice, securității și apărării naționale. ... (3) Sediul Fundației este în incinta Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", care este situată în Aleea Privighetorilor nr. 1-3, sectorul 1, București. ... (4) Fundația își desfășoară activitatea potrivit statutului propriu, care se aprobă prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative. ... PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: ──────────────── p. Ministrul internelor și reformei administrative, Liviu Radu, secretar de stat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204632_a_205961]
-
În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca) „Degeaba ne-am tângui, degeaba ne-am zbuciuma, degeaba am Întreba; răspuns nimeni n-o da. De ce se veștejește floarea, de ce tace privighetoarea, de ce sacă izvorul...” (M. Sadoveanu) Timpul face și desface. (Timpul este făurar, putând, de exemplu, consolida sau amplifica sentimentul de prietenie dintre doi oameni, dar tot el poate să accentueze eventualele animozități dintre aceștia.) Făcându-ți testamentul, nu mori. (Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
componentă a existenței noastre: "Unul după altul gâfâind/ cară un munte spre celălalt/ La noi se opresc din când în când,/ să ardă sicriele copiilor care-au murit pe drum". Întreaga noapte răsună ca o "țară pustie în care toate privighetorile/ au murit". Satul ardelean " În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghie subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele noduroase de lemn." Cu Ioan Alexandru descindem într-un univers propriu mai ales poeziei interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara / în albia dulce a râului / le stoarce și le întinde / la uscat pe sârmă / în livada de vișini. // în locul fiecărui cârlig / cântă albastra privighetoare" (Peisaj cu îngeri orbi). Umbră de aur, melancolia apasă greu și peste lumile din Suflete la second-hand (Editura Vinea, București, 2000) și din Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se construiesc, și aici, integral pe tiparul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alecsandri, vom discuta cu elevii toate semnele sfârșitului de iarnă și sosirea primăverii, anunțată de primii vestitori:ghioceii. Vom discuta despre munca oamenilor în livezi, de pe ogoare când pregătesc terenurile pentre a da roade cât mai bogate și despre trilurile privighetorilor care slăvesc sărbătoarea pomilor, serbarea primăverii, înflorirea livezilor. La matematică vom rezolva probleme în al căror conținut vom include aspecte din munca oamenilor din livezi. La științe vom vorbi despre anotimpul de primăvară cu toate caracteristicile și vom sublinia frumusețea
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
pe toate.” Asta este istorie și nu dau o pa-ra cu bortă pe toate pretinsele lor revelații drăcești! Să nu mă mai colbăiască întunecații cu Talmud-Tora, Tora-Bora, sau alba-nea-gra de la noi, și să boiască pliscul la cioară, pretinzînd că este privighetoare. Oare adevărul nu are și el dreptul să se răspîndească printre oameni, ast-fel ca să nu mai trăim după făcăturile sataniștilor ivriți? Suetoniu(75-169 e.n.), în Viețile cezarilor. Doisprezece cezari, în cartea a treia despre împăratul Tiberius (14-37 e.n.) spune
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul fiecărui cârlig/ cântă albastra privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie foarte fertilă în opera lui D., desăvârșită, în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]