95,170 matches
-
se distrează, tînăr jurist, jurnalist începător și anti-nazist în chip instinctiv; dar el nu e deloc insignifiant în ceea ce privește talentul. Ca simplu maror ocular, aruncă asupra Germaniei din jurul său, transformată în punct incandescent al istoriei, cea mai penetrantă și mai necruțătoare privire, anticipînd tragedia ce avea să urmeze. La 1930, imensa majoritate a concetățenilor săi plutea încă în ceața ignoranței, a iluziilor, a speranței; Sebastian Haffner a intuit însă perfect tot ceea ce urma să se întîmple. La apariția postumă, în anul 2000
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
expoziții. În plus, este artistă și când nu desenează, cînd privește pur și simplu lumea din jur. Ea regândește designul acestei lumi, îl ajustează, imaginând variante de bun-gust. În ceea ce mă privește, mărturisesc că devin agitat când intru în raza privirii ei. Îmi imaginez cum îmi „scanează” figura și cum mi-o reconstruiește, în căutarea unei versiuni ideale. Mihaela Șchiopu își risipește extraodinarul talent, susținând cu generozitate inițiative culturale diverse, de la unele de anvergură internațională până la altele care contează doar în
Un mare talent by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13068_a_14393]
-
și de proiecții, se poate aduna practic întreaga creație a naratorului, de la primul roman Indiferenții la Povestirile romane și la ultimele scrieri din anii ’80. Este exact ceea ce a vrut și a reușit să facă Asociația „Fondo Alberto Moravia”, sub privirea atentă și mereu la fel de iubitoare a Daciei Maraini - muza de care scriitorul a fost legat poate prin cea mai constantă și mai profundă tandrețe. Asociația a adunat și a prezentat publicului o serie deosebit de bogată de documente și de mărturii
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
lui tocmai începuse. Fără el. Sau poate chiar cu el, poate este un vis sau o stare ciudată a conștientului, provocată de oboseală, de zbor, de vreme, sau de mai cine știe ce. Școala lui psihologică cunoștea astfel de situații. Aruncă o privire în frigider unde găsi o bucată uscată de cașcaval, o cutie de pateu, unt și două ouă. La vederea mâncării stomacul preluă puterea asupra sistemului nervos al profesorului Andrews. O clipă mai târziu omleta sfârâia vesel; cel mai mare cadou
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
după altul vehicule blindate cu huruit de rău augur. Trecătorii le priveau cu o expresie stranie. Cu vervă l-a acostat pe unul dintre ei, un bărbat de vârsta lui care ducea o plasă plină. Imediat își dădu seama după privirea omului că acesta nu-l înțelege. Își duse totuși până la capăt întrebarea. Celălalt ridică neputincios din umeri și dădu din mâini.ș...ț Din cauza frigului nu-și mai simțea degetele, aproape alerga. Pe stradă observă o vitrină, cea mai luminată
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
pește mort în sacoșă, la fel ca toți ceilalți. Fără să-și dea seama, se așeză la rând, dar își reveni când zări un mic detașament de patru soldați cu un câine. Se rușină chiar. Oamenii și-au întors tăcuți privirile de la soldați. Se uitau acum la propriile picioare sau în gol. Profesorul își aduse aminte cu disperare de cabinetul său, de cărți și de căldura șemineului electric. În fața blocului său, în parcare, se vindeau brazi de Crăciun. Se formase rând
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
după el, iar când se întoarse, observă în cadă înotând un pește mare. Era viu. Nu-și putea crede ochilor. Se ținea de nasturele de la palton și privea direct în ochiul plat al peștelui de sub apă. Se simți încarcerat de privirea lui. Peștele își mișcă leneș coada. Deasupra cadei erau puse rufe la uscat. Stătu astfel vreun sfert de ceas, neputând să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
unui preot din preajma Sibiului, Emil avea un debit potopitor, uneori exploziv și o expresie pregnantă, fulminantă”, „fața lui Emil Cioran în sala de lectură mă impresiona prin dezgustul care se întipărise pe ea. Privea totul și se privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil - argint viu; purtînd ochelari în permanență, din dosul cărora ochii te fixau cercetător
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
aer rece,/ asemănător unei mingii, care te pasează în goană,/ Cîte-o blondă, cîte-o brună îl mai vizita din cînd în cînd/ fără nici un motiv, care ascundea totuși în coaja lui/ ridicolul propriei sale condiții./ Frumusețea lui Fra emana efluvii magnetice,/ privirile de cameleon verzi, cu irizații de păstrăv le ademena pe femei/ într-un cerc atît de etanș, încît,/ dacă ar fi dorit apoi să se sustragă, nu s-ar fi putut comite/ nici o concesie, neexistînd nici o fisură./ Ele veneau pe
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît este de odihnitoare, spuse Barbara, o dimineață întreagă fără telefoane. Cine vrei să telefoneze? Toată lumea e la
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Barbarei fu străbătut de tresăriri nervoase abia perceptibile. S-ar fi zis că se pot vedea micuții păianjeni ai insatisfacției fugind în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute cu grijă. Veronica veni să se așeze lîngă ea; nemișcată și cu privirea atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
vine din interiorul credinței, chiar dacă aproapele, pierdut În alte orizonturi, nu poate să mai dea semne firești de viață. Iată o strofă zguduitoare, cu vizibile tușe filosofice: „Mă-nvăluie chinul În trup pătrunzând, / de știut nu știu de mai știu, /rămâne privirea uitată-n apus, /dar unde, de unde veni-va Iisus...” (Așteptare). Sau o argheziană, minunată, de referință: „Au Încremenit / brațele / pe cadranul rotund / al bătrânului ceas. / Nu mai colindă / ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
chipul de fum al Mamei, acum atât de real și dumnezeiesc pentru fiul Îmbătrânit În mite. Vezi poemele Loc de nuc, Nucile. Amândouă sunt departe de nostalgia poeților de la „Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire tăioasă, aspră, te Însoțește de pe coperta a IV-a dintr-o fotografie policromă a autorului, semn de garanție a unei trăiri intense a vieții, a jocului de studiat regizor, pentru ca văzul să rămână dominanta cunoașterii, niciodată finită. Parcă Îndurerat, Alecu
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Venind dinspre Calea Călărașilor, dacă dădeam colțul intrând pe strada Ștefan cel Mare, mângâiam cu privirea fiecare clădire, fiecare poartă pe care le știam așa de bine că le-aș fi putut desena din memorie. Pe dreapta se afla casa lui Bârlădeanu unde fusese cândva o cârciumă vestită, acum Închisă și goală, unde locuiau la etaj
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
umplută ochi devii sincer abia în lumea imaginii mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi ți se-năbușă chipul în oglindă ca-ntr-un cer lipsit de văzduh. Prudență Scrînciobul șesului galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița Roșie cum îți înfrîngi privirea nespus de albastră
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
exasperare în străfundul privirii tale o rezervă de aer montan. Scufița Roșie în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița Roșie cum îți înfrîngi privirea nespus de albastră arzătoare ca un acid cum faci rost de ipocrizia desăvîrșită a pietrelor drumului și la urma urmei de-un suflet atît de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau cuminți în cuștile lor și veverițele și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
deschis și gălbuiul mâțișorului de salcie; de la bombeul fin al pantofului la borul subțire al pălăriei sibiene, reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmărește un roquet cu privirea ațintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic bastonul, încerc să-l țin la distanță. N-aș risca să-l lovesc, ar putea sări bucățele din încrustăturile lemnului
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea este lirică, atentă la elemente uneori marginale, cu un efect stilistic fermecător și insolit, fiind totodată precisă în descriere : "Picioarele se goliră de tot ce era rău. S-au scurs odată cu oboseala durerile scurte și nemulțumirea, se subțiară, se făcură
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
vrodată". (M. R.) o scamă pe fluviu cât vezi cu ochii stângace animale sufletești în derivă larma lor adoră idei zmălțuite în foc și ce trecere ce secere se aprinde chivotul cu incunabule ca un meteorit într-un suflet topit privirea ta o acuarelă de codobatură-n zbor dar pe cine lauzi la miez de noapte odată cu galioanele vremii se duce și caligrafia unui oracol asemeni unui cal huțan și încă o scamă pe fluviu sufletul intră-n vitralii divine vedenii
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
bolnave pândind eliberarea exploziei sub umărul stâng carnea străină pulsează în silă. dus-întors el era puțin nord puțin sud puțin briză și uragan rouă soare în deșert ea îl întâlnea atât de rar încât aproape îi uitase chipul numele dogoarea privirii nici nu era sigur dacă îl întâlnise vreodată sau doar își aducea aminte ca de prima iarnă din viața ei de cactus care uitase să înflorească ca de prima pradă din viață ei de lupoaică fără vizuină el era puțin
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
și brațele întinse către dulcele izvor, această enormă lăcomie a sugarilor putea să-i inspire figurile uriașilor săi gurmanzi. Descoperirea gestului care apucă, a dorinței, a nevoii de a apuca este, probabil, un moment crucial: gestul supraviețuirii. Însoțit de expresia privirii, a feței, de încordarea întregului trup care se pot exprima printr-un singur cuvânt, imperativ: "Dă-mi!" (Gargantua: "A boire! A boire!") Însă la fel de importantă este descoperirea sentimentelor: zâmbetul, concomitent cu brațele deschise a îmbrățișare... Are dreptate Astrid, vecina noastră
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
-i fac să devină fericiri lacome, Generoase creații, Dar cine mai poate să-și dea seama în care nor s-a întrupat, Și acum zboară din sine în sine, Cuminecătură de azur și facere A învierii. 8 decembrie 2006 * Nesătulă privirea se aruncă Peste ceafa zeiței Și o sărută până la delir, Invizibil o sărută, Căci nu i-a fost dată Să poarte o așa cruce a bucuriei Pe acest pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Nesătulă privirea se aruncă Peste ceafa zeiței Și o sărută până la delir, Invizibil o sărută, Căci nu i-a fost dată Să poarte o așa cruce a bucuriei Pe acest pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi era sfâșiată de aurul Părului sfânt ce se îndepărta Fără să se oprească Sau prea mult oprindu-se, Căici o clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006 * De printre
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată în felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui sicriu; Acesta niciodată zăvorât de taină Ci deschizându-se către privirile Ascunse ale celor patru laturi de Dumnezeu. Prin ele cel ce intră iese, Iar cel ce iese e intrarea îngenuncherii mândre. Nimic mai sus, nimic mai jos, Nimic din ființă, nimic din a nu fi Sau numai acord chiar dacă la
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
uman. 811. Păcatul originar a survenit abia atunci când ne-am răcit de sentimente. 812. Oare câte va mai avea de Îndurat Cuvântul Întrupat din Tine Doamne În această lume a deșertăciunii? 813. Decât o mie de vorbe prefer o singură privire. 814. Cu cât Îți dorești mai multă bogăție materială cu atât te umpli cu mai multă sărăcie spirituală. 815. Harul este darul Cuvântului Lui Dumnezeu. 816. Instinctul vieții este tot ceea ce ne separă de noi Înșine ca suflete ale absolutului
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]