1,064 matches
-
complet de acord cu multe aspecte ale teoriei lui Kohlberg, cred c] exist] totuși dificult]ți de nedep]sit în privința ei. Una dintre acestea, privind prejudec]țile de gen, a fost ridicat] de Carol Gilligan (1982). Nu voi discuta aceast] problem], deoarece problemă separ]rii „eticii feminine” este dezb]țuț] de Jean Grimshaw în acest volum (capitolul 43, „Ideea unei etici feministe”). Analize și alte probleme legate de acest subiect în secțiunea final]: „Ce este dezvoltarea moral]?”. îi. Prezentarea dezvolt]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
valori ale societ]ții. Pare destul de rezonabil s] susținem c] abilitatea de a se identifică cu o serie din ce in ce mai larg] de oameni și, în final, cu societatea ins]și, constituie o form] de dezvoltare psihologic]. Prin urmare, nu este o problem] s] presupunem c] exist] o dezvoltare psihologic] paralel] în aceste dou] cazuri. Dar dezvoltare moral] paralel]? Ei bine, acest lucru pare s] fie cu totul altceva. Cele de mai sus sugereaz] dou] lucruri. Unul este c] nu se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
logice nu sunt suficient de substanțiale pentru a permite derivarea unei teorii morale interesante. Și odat] ce trecem de adev]rurile logice, apare dezacordul cu privire la ce alte adev]ruri, dac] exist] altele, vorbesc de la sine. Această duce la o alt] problem]. Dac] exist] adev]ruri care vorbesc de la sine sau adev]ruri autojustificabile care sunt destul de substanțiale pentru a permite derivarea unei teorii morale interesante, atunci ele trebuie s] treac] de adev]rurile logice și de cele care sunt „necesare din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
precum Brandt, Hâre și Singer au negat c] aceste credințe reflexive sunt edificatoare. Se pare c] naziștii și faraonii care ar fi folosit metodă echilibrului reflexiv ar fi ajuns la puncte de vedere total imorale. Acesta este un exemplu de problem] permanent] a teoriilor coerentei: poate exista un num]r indefinit de serii de credințe în echilibrul reflexiv, totuși nu exist] nici un motiv de a presupune c] unele dintre acestea constituie o teorie adev]rât]. O soluție, sugerat] de Holmgren, este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acele credințe din care decurg teoriile lor vorbesc de la sine sau sunt autojustificabile. 3. Alte probleme de metod] Diferențierea dramatic] dintre fundaționalism și coerentism pe marele ecran al dialecticii filosofice poate ascunde faptul c] ele au multe în comun. O problem] important] pe fundalul acestei dezbateri este dac] și în ce m]sur] teoriile morale pot sau trebuie s] fie legate de revizuire. În aceast] privinț], fundaționalismul și coerentismul au mai multe în comun decât se poate imagina. Unii cred c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adesea descrise într-un mod foarte sistematic. Oferim implicit mediul care face aceste cazuri de neînțeles. Dar putem pur și simplu s] ne înșel]m despre ce ar însemna o lume în care exist] cabine de teleportare. O a doua problem] este c] aceste cazuri imaginare sunt descrise (în general) în mod tendențios. Acest lucru se datoreaz] funcției pe care ele se presupune c] o îndeplinesc. Un „bun” caz imaginar este unul despre care avem intuiții clare. Ideea este s] transfer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
identific]m și descriem cazurile este deja o parte important] a reacției noastre la ele. Viața real] este deschis] interpret]rilor și descrierilor diferite. S-ar putea chiar s] nu fie clar când o situatie sau un context prezint] o problem] moral] sau ce fel de problem] moral] prezint]. Cazurile imaginare vin cu propriile lor descrieri. Lupta dintre identificare și descriere este eliminat]. Din acest motiv, intuițiile noastre despre ele nu sunt demne de încredere. Aceste probleme pot fi identificate dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deja o parte important] a reacției noastre la ele. Viața real] este deschis] interpret]rilor și descrierilor diferite. S-ar putea chiar s] nu fie clar când o situatie sau un context prezint] o problem] moral] sau ce fel de problem] moral] prezint]. Cazurile imaginare vin cu propriile lor descrieri. Lupta dintre identificare și descriere este eliminat]. Din acest motiv, intuițiile noastre despre ele nu sunt demne de încredere. Aceste probleme pot fi identificate dac] ne gândim la o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii p]cii, de exemplu) s] întâlnim concepția potrivit c]reia femeile sunt „de la natur]” mai puțin agresive, măi blânde, măi grijulii, măi binevoitoare decât b]rbații. Asemenea percepții esențialiste despre natura b]rbatului și a femeii sunt, bineînțeles, o problem], în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau imuabil, fiind mai degrab] un construct social și istoric. Iar o mare parte a gândirii feministe a respins orice form] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Lawrence Kohlberg despre dezvoltarea moral] la copii. Kohlberg a încercat s] identifice „stadii” ale dezvolt]rii morale, care au putut fi analizate prin considerarea r]spunsurilor date de c]tre copii cu privire la modalitatea în care ei ar rezolva o problem] moral]. Stadiul „cel mai înalt”, stadiul la care Kohlberg a folosit un anume cadru moral de judecat], a fost acela la care dilemele morale au fost rezolvate prin recurgerea la reguli și principii, o decizie logic] despre priorit]ți, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spunsul s]u graviteaz] în jurul regulilor care guverneaz] viață și proprietatea. Amy a r]spuns totuși diferit. Ea a sugerat c] Heinz ar trebui s] vorbeasc] cu farmacistul și s] văd] dac] nu pot g]și împreun] o soluție la problem]. În timp ce Jake vede situația ca având nevoie de mediere prin intermediul sistemelor logice și legale, Amy, sugereaz] Gilligan, susține o mediere prin intermediul comunic]rii. Este limpede c] înțelegerea moralei la Kohlberg se bazeaz] pe tradiția care deriv] de la Kant și se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] o mare parte a filosofiei morale a presupus c] sarcina moral] este, cum a și fost, de a deduce „detaliul local” dintr-o situație și de a-l subordonă unei reguli sau unui principiu. Dincolo de aceasta, este o problem] de decizie sau de alegere, în cazul unui conflict, a modului de ordonare sau de clasare a principiilor într-o ierarhie. Și pentru a fi clasificat ca principiu moral trebuie s] i se atribuie un caracter universal, de tipul: „Când
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi întotdeauna contestat prin atragerea atenției asupra excepțiilor sau prin recurgerea la diferite experiențe. Problema nu este totuși una doar de dificultate pragmatic]. Chiar dac] ar exista unele diferențe obișnuite sau tipice între femei și b]rbați, exist] întotdeauna o problem] în ceea ce privește felul în care aceste diferențe ar trebui descrise. Pe de o parte, este neclar dac] felul descrierii procesului de luare a deciziei din punct de vedere moral oferit de Kohlberg și de alții reprezint] într-adev]r natură să în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promoveaz] armonia și prietenia („ajutorul reciproc”), datoria moral] fiind aceea de a acționa în acest sens. La acest nivel, apar obiecții și întreb]ri. De ce s] urm]m linia evoluționist] și ce justific]ri metaetice are această? Această reprezint] o problem] atât pentru biologi, cât și pentru filosofi. Preocuparea celor dintâi const] în faptul c] la temelia darwinismului social st], în mod invariabil, la un anumit nivel al progresului biologic. Dezvoltarea reprezint] un proces ascendent - de la molecule la organism -, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de copilul necunoscut care moare de foame în Africa ar trebui s] fie aceeași cu cea pe care o avem fâț] de unul dintre copiii noștri (1972, pentru o viziune puțin diferit], vezi concluzia capitolul 23, „S]r]cia, o problem] global]”). Desigur, el își iubește copiii mai mult decât pe cei ai altora, ins] nu aceasta este ideea. El afirm] c] avem aceleași obligații fâț] de toți. Nu știu cum s-ar putea ajunge la un consens altfel decât prin a face
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] acționeaz] astfel, iar o anumit] acțiune poate chiar s] dovedeasc] o bun]voinț] imparțial] fâț] de interesele imediate ale indivizilor afectați. Atât timp cât respect]m cerință moral] de a lua în calcul consecințele imediate ale acțiunilor noastre, nu exist] nici o problem] în realizarea imparțialit]ții. Dar morală ne încurajeaz] și s] ne consider]m acțiunile că încadrându-se într-un cod moral, valid și pentru semenii noștri. Când facem acest lucru, ne imagin]m c] acțiunile se supun principiului bun]voinței
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișuit de la sine înțeles (întrucât Dumnezeu este bun), dar mai degrab] c] binele și voia lui Dumnezeu sunt unul și același lucru, c] a fi bun din punct de vedere moral înseamn], prin definiție, s] fii așa cum dorește Dumnezeu. O problem] generat] de o versiune atât de pertinent] a „Teoriei Poruncii Divine”, conform c]reia expresia „bine” are (aproximativ) aceeași semnificație cu expresia „voința lui Dumnezeu” este aceea c] „Dumnezeu este bun” devine o tautologie aparent lipsit] de valoare. Bun]tatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibilitatea de avea percepții despre bine în lipsă percepțiilor despre Dumnezeu.) Un alt mod de a trata problemă cu care s-a confruntat „Teoria Poruncii Divine” ca urmare a existenței nonteiștilor morali este sugerat de Robert Adams, care, abordând aceast] problem], limiteaz] scopul versiunii modificate a teoriei la un discurs etic religios iudeo-creștin (1981, p. 319) și sugereaz] c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii prin termeni morali, poate fi foarte bine, pe de o parte, același lucru sau, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moralei ce caracterizeaz] doar unele dintre poruncile lui Dumnezeu, cum ar fi cele privind crimă și furtul, dar nu și de alte porunci divine, cum ar fi cele care necesit] îndeplinirea ritualurilor, „Teoriei Poruncii Divine” eșueaz]. În afar] de aceast] problem] legat] de menținerea echivalentei, „Teoria Poruncii Divine” se confrunt] cu probleme mai serioase, v]zute în mod tradițional că ap]rute din dilemă pus] de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sursă cunoașterii morale, El fiind sursă întregii cunoașteri. În afara faptului c] a creat universul cu tot ceea ce este în el, Dumnezeu este cel care ne-a înzestrat cu capacitatea de a știi tot ceea ce știm, moral sau altfel. Dar o problem] mai interesant] în prezentul context este existența unui mod specific în care cunoașterea moral], în mod deosebit - ca fiind opus] cunoașterii astronomice, de exemplu - depinde de Dumnezeu. Cineva ar putea s] susțin] c] intuiția moral] este de inspirație divin], chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imposibil s] deții o cunoaștere moral] f]r] a-L cunoaște pe Dumnezeu. Deși o astfel de abordare nu implic] „Teoria Poruncii Divine”, în mod evident acestea s-ar potrivi. În orice caz, prevalența nonteiștilor morali ridic] din nou o problem]. Par s] existe destui oameni care știu c], de exemplu, crima este un lucru r]u, f]r] s] știe (sau f]r] că m]car s] cread]) ceva legat de Dumnezeu. Neizbutind s] nege afirmațiile atee și agnostice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acționeaz] vreodat] liber sau într-un mod responsabil din punct de vedere moral, numeroase practici morale (și legale) își pierd justificarea și, în felul acesta, morală ins]și nu poate fi întemeiat] obiectiv. îi. Trei r]spunsuri tradiționale la aceast] problem] Sarcina care se impune în continuare este de a evalua validitatea acestui argument. Un început firesc este modul în care determinismul se refer] la libertate. Expunerea pe care am f]cut-o raționamentului implic] faptul c] relația dintre determinism și libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Delictul nu va fi un comportament imoral (pentru c] aceia care îl s]vârșesc nu vor putea s] fac] nimic altceva). Dar va fi în continuare necesar s] fie controlat pentru a nu supune interesele celor care nu ridic] o problem] social] riscului intolerabil de a fi împiedicați de criminali. În extremis, potrivit determiniștilor radicali, ar fi justificabil] o fort] de control social implicând izolarea celor care prezint] un risc serios de a cauza moartea, v]ț]marea corporal] sau distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Culture in Social Theory, Cambridge, Cambridge University Press. Archer, Margaret, Rachel Sharp, Rob Stones și Tony Woodiwiss (1999), "Critical Realism and Research Methodology", în Alethia (Journal of Critical Realism), 2:1, pp. 12-16. Archer, Margaret (2002), "Realism and the Problem of Agency", în Journal of Critical Realism, 5:1, pp. 11-20. Arts, Wil, Hagenaars, Jacques & Halman, Loek (ed.) (2003), The Cultural Diversity of European Unity. Findings, Explanations and Reflections from the European Values Study, Leiden, Brill. Aspers, Patrik (2001), "Crossing
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Martin, (1) Sein und Zeit, Max Niemeyer Verlag Tübingen, 1967. (2) Ființă și timp, trad. Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, București, 2003. (3) Être et Temps, trad. François Vezin, Éditions Gallimard, Paris, 1986. Heidegger, Martin, Kant and the Problem of Metaphysics, translated by James S. Churchill, Indiana University Press, 1962. Heidegger, Martin, Repere pe drumul gândirii, trad. Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, Editura Politică, București, 1988. Heidegger, Martin, Introducere în metafizică, trad. Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, Editura Humanitas
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]