1,301 matches
-
devenit principat autonom sub suzeranitate otomană. Trupele lui Gheorghe Rákóczi I și ale lui Constantin Basarab vor fi învinse la Florești de către trupele otomane. După bătălia de la Florești, Mohamed Pașa din Buda, va elibera o proclamație de supunere a poporului, proclamație citită și în limba română la Cluj, pe 6 iunie 1660. Lupta cu trupele lui Rákóczi va duce la mobilizarea unei armate otomane care va asedia Clujul între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Bagdad le vor traduce în limba arabă. Al Mă’mun, un adept al doctrinei Mu’tazilite și al raționalismului începe în anul 833 un proces de persecuție religioasă numit „Mihna” (“ Testare” în limba arabă), prin care cei care se împotriveau proclamației sale din 827, referitoare la creația Qu’ran-ului, puteau fi executați ori arestați. Prin Mihna Al Mă’mun a pus la încercare loialitatea învățaților musulmani, încercând să impună viziunea mu’tazilită prin autoritatea să califală. Mu’taziliții erau adepții unei
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roșie a lui Minin și Pojarski, aici fiind locul în care se presupune că a fost citită proclamația prin care au fost chemați voluntarii la luptă împotriva polonezilor. De-a lungul timpului, orașul a prosperat datorită comerțului, fiind legat de familia celor mai bogați negustori ruși, Stroganov, care-și stabilise aici cartierul general al afacerilor. În perioada de la
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
al Curții Supreme a SUA, , conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a , prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
poate fi judecat sumar și împușcat, și că sclavii persoanelor care susțin rebeliunea vor fi eliberați. Frémont era deja rău văzut, fiind acuzat de neglijență în serviciul de comandant al , coroborat cu acuzații de fraudă și corupție. Lincoln a anulat proclamația lui Frémont. Lincoln credea că emanciparea lui Fremont este motivată politic, nu militar, și că era ilegală. După intervenția lui Lincoln, înrolările în Armata Uniunii din Maryland, Kentucky și Missouri au crescut cu peste 40.000 de oameni. Pentru a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Lee au trecut râul Potomac în Maryland, ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln a așteptat o victorie militară pentru a o face publică, pentru a evita percepția că este o declarație dată în disperare de cauză. McClellan s-a opus
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ducând la din septembrie 1862. Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană, dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie. După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă, Lincoln a așteptat o victorie militară pentru a o face publică, pentru a evita percepția că este o declarație dată în disperare de cauză. McClellan s-a opus apoi cererii președintelui de a-l urmări
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
că nu a adus un sfârșit rapid al războiului, din cauza inflației în creștere, a noilor taxe ridicate, a zvonurilor de corupție, a suspendării "habeas corpus," a recrutărilor forțate în armată, și a temerilor că sclavii eliberați vor submina piața muncii. Proclamația de emancipare anunțată în septembrie a adus republicanilor voturi în zonele rurale din New England și din Midwestul superior, dar le-a pierdut voturi în orașe și în Midwestul inferior. În timp ce republicanii erau descurajați, democrații erau pe val și au
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
asemenea acțiuni sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în timp de război, atribuții care îi revin prin Constituție președintelui, iar Lincoln plănuia să acționeze și el în același sens. În acea lună, Lincoln a discutat cu cabinetul o variantă a proclamației de emancipare. În ea, el declara: „ca măsură militară potrivită și necesară, începând cu 1 ianuarie 1863, toate persoanele deținute ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere”. În particular, Lincoln ajunsese în acest moment la concluzia că
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
capcană, iar Lincoln a negat direct aceasta într-o abilă scrisoare din 22 august 1862. Președintele a spus că principalul scop al acțiunilor sale ca președinte (folosind pronumele personal de persoana întâi și termenul de „îndatorire oficială”) era conservarea Uniunii: Proclamația de emancipare, emisă la 22 septembrie 1862, și intrată în vigoare la 1 ianuarie 1863, îi declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
albii din Nord. Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre sud, din ce în ce mai mulți erau eliberați, până când toți cei trei milioane din teritoriul confederat au fost eliberați. Comentariul lui Lincoln la semnarea proclamației a fost: „niciodată, în viața mea, nu m-am simțit mai sigur că fac ceea ce trebuie, decât acum când semnez această hârtie.” O vreme, Lincoln a continuat planurile mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați. El comenta favorabil
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
viața mea, nu m-am simțit mai sigur că fac ceea ce trebuie, decât acum când semnez această hârtie.” O vreme, Lincoln a continuat planurile mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați. El comenta favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare, dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare, dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii. După emiterea Proclamației de emancipare, înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică oficială a guvernului. Până în primăvara lui 1863, Lincoln era gata să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
asemenea amploare au dat greș. La câteva zile după anunțarea emancipării, 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui, dar au propus demiterea generalului George B. McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii. După emiterea Proclamației de emancipare, înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică oficială a guvernului. Până în primăvara lui 1863, Lincoln era gata să recruteze soldați negri în numere mai mari decât cele modice de până atunci. Într-o scrisoare adresată lui Andrew
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Pentru a ocupa locul eliberat de judecătorul-șef al Curții Supreme, Taney, el l-a numit pe cel ales de radicali, Salmon P. Chase, care, credea Lincoln, va susține emanciparea și politicile banilor de hârtie. După punerea în aplicare a Proclamației de emancipare, care nu era în vigoare în toate statele, Lincoln a crescut presiunea pe Congres să interzică sclavia în toată țara printr-un amendament constituțional. Lincoln a declarat că un astfel de amendment va „închide toată chestiunea”. Până în decembrie
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în campania împotriva lui Lee, Lincoln luase în calcul un alt apel executiv la recrutare în armată, dar acesta nu a mai fost emis. Ca răspuns la zvonurile că va face aceasta, redactorii de la ' și de la ' au publicat o falsă proclamație de recrutare care a creat o oportunitate pentru redactori și alți angajați să pună la colț piața aurului. Reacția lui Lincoln a fost de a transmite cele mai puternice mesaje în media despre asemenea comportament; el a ordonat armatei să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de în Statele Unite. Înainte de președinția lui Lincoln, Ziua Recunoștinței era doar o sărbătoare regională în zona New England, după cum fusese din secolul al XVII-lea, deși fusese sporadic și la date neregulate proclamată și de guvernul federal. Ultima astfel de proclamație avusese loc în timpul președinției lui James Madison cu 50 de ani înainte. În 1863, Lincoln a declarat ultima joi din noiembrie a acelui an ca Zi a Recunoștinței. În iunie 1864, Lincoln a aprobat Grantul Yosemite acordat de Congres, prin
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Hitler. Pe 22 aprilie, din cauza influenței lui Goebbels, Hitler a anunțat că nu va părăsi Berlinul, ci va sta să lupte și să moară, dacă e nevoie pentru a-și apăra capitala. La data de 23 aprilie, Goebbels face următoarea proclamație locuitorilor Berlinului: Pe 30 aprilie, când sovieticii ajunseseră la câteva sute de metri de buncăr, Hitler și-a întocmit testamentul. Goebbels a fost unul dintre cei patru martori la acest lucru. Nu mult timp după ce l-a completat, Hitler se
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
NSDAP a început cu numărul 501. În anul 1923 Partidul Național-Socialist având o susținere semnificativă în Bavaria a devenit principala forță a tentativei de răsturnarea violentă a puterii de stat, ulterior numite „Puciul de la berărie” sau „Puciul lui Hitler”. În Proclamația puciștilor se spunea: După eșuarea loviturii de stat președintele Friedrich Ebert în temeiul articolului 48 din Constituție, a adoptat decizia privind interzicerea NSDAP, valabilă până în februarie 1925. în conformitate cu hotărârea președintelui întreaga proprietate a partidului a fost confiscată, sediul din München
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
devenit deputat în Sovietul Suprem al Republicii Găgăuze, fiind ales la 31 octombrie în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze. Ca vicepreședinte a fost ales Piotr Buzadji. Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. La 1 decembrie 1991, este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze", iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze". În paralel, Igor Smirnov
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-o proclamație a președintelui, să ignore atât voturile de neîncredere (Mißtrauensvoten) ale parlamentului împotriva guvernului cât și dreptul parlamentului de a suspenda ordonanțele de urgență (Notverordnungen), făcând astfel posibilă o guvernare fără obstrucție parlamentară. Punctul de vedere al lui Schmitt a fost
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Uniune, adunarea să constituțională ("Nevada Constituțional Convention") a pregătit, alături de documentele necesare admiterii, si un anumit design pentru însemnele sale oficiale, steag, stema și sigiliu. "Teritoriul Nevada" a fost acceptat că Statul Nevada în "Uniune" la 31 octombrie 1864 prin proclamația președintelui Abraham Lincoln. În 24 februarie 1866, motto-ul din latină, "Volens et Potens", a fost înlocuit cu motto-ul în engleză "All for Our Country". Designul sigiliului a fost formalizat, astfel încât resursele minerale ale Nevadei sunt reprezentate, în partea
Sigiliul statului Nevada, SUA () [Corola-website/Science/302628_a_303957]
-
mulți alți evrei au participat la revoluția pașoptistă din Țara Românească. Pictorul revoluționar Constantin Daniel Rosenthal a plătit cu viața participarea la revoluție fiind prins de către autoritățile austro-ungare, dus la Budapesta și torturat până la moarte. La 9 (21) iunie 1848, "Proclamația de la Islaz" a revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească proclama „emanciparea "israeliților" și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință” (art. 21) . In anii următori Unirii, Alexandru Ioan Cuza a făcut primii pași spre emancipare. Au fost cooptați evrei în posturi
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Istmul Karelian, în timp ce alți ofițeri nu aveau încredere în subordonații lor revoluționari și au colaborat cu fostul lor coleg generalul Mannerheim, ajutându-i pe Albi să dezarmeze garnizoanele rusești din Finlanda. La 30 ianuarie 1918, generalul Mannerheim a emis o proclamație adresată soldaților ruși din Finlanda în care le spunea că Armata Albă nu dorește să lupte contra Rusiei: scopul campaniei Albe era de a-i învinge pe rebelii Roșii finlandezi și pe trupele rusești care îi susținea. Numărul soldaților ruși
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de republică” și că constituția trebuia să fie modificată. Ei propuneau Finlandei o constituție monarhistă modernizată. Republicanii susțineau că legea din 1772 și-a pierdut statutul în Revoluția din Februarie, puterea și autoritatea țarului fiind asumată de parlamentul finlandez prin proclamația de la 15 noiembrie 1917 și că republica fusese acceptată prin declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]