2,781 matches
-
pe care le înțelege foarte bine și lui îi datorăm cunoașterea, din perspectiva sa istorică, a controversei nestoriene și a celei monofizite, pe care ne-o prezintă chiar până la ramificațiile sale târzii. Oricum, Evagrie e preocupat și de problemele istoriei profane, nu numai de chestiuni de istorie bisericească: în cartea a șasea, vorbește aproape exclusiv despre războaiele dintre bizantini și persani, chiar dacă interesul său nu depășește granițele imperiului (spre deosebire de ceea ce face Sozomen). În primele trei cărți care cuprind evenimentele din sfera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în jurul lui Eutihie, Evagrie se folosește de Istoria bisericească a lui Zaharia pe care putea s-o citească încă în forma originală în limba greacă (cf. p. ??? sq.). Pentru partea care nu e strict creștină, el se inspiră din istoricii profani cum sunt Procopios din Cezareea, din care împrumută multe pagini, sau Ioan Retorul, adică Ioan Malala despre care vom vorbi imediat. Și opera lui Evagrie a fost citită și rezumată de istoricii bizantini. Înainte de această Istorie a Bisericii, Evagrie ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de teme creștine, chiar dacă erau probabil creștini. În acest grup trebuie inclus și Procopios din Gaza care a trăit între 465/475 și 528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sunt furnizate de elevul său Coricius care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopios este cunoscut tocmai pentru că el însuși a alcătuit și catene. A scris o Catenă despre Optateuh
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unei naturi în expansiune, în care gravitația apare ca un impuls generator. Revin cele două spații complementare: exteriorul hiperbolizat și interiorul care absoarbe ceea ce se pierde în afară. Ordonate pe cele patru cicluri calendaristice, aceste sonete nu evită incursiunea în timpul „profan”, într-o istorie evocată uneori în spirit naiv-pașoptist. Fantastica pădure (1980), printr-un tipar strofic unic, de douăsprezece versuri, dar nu numai prin acesta, atestă un manierism auster. Se confirmă astfel existența unei alternanțe între exprimarea nesupravegheată și cenzurarea riguroasă
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre calendar, Timișoara, 1998; Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el?, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Györfy-Deák György, Adevărul despre Drăculea, „Limes” (Zalău), 1998, 4; Simona Constantinovici, Incursiuni în sacru și profan, O, 1998, 7; Ion Șeuleanu, „Șapte eseuri despre strigoi”, „Folclor literar”, 1998-1999, 338-341; Nicolae Constantinscu, Tineri etnologi, ALA, 1999, 466; Claudiu Gaiu, Un etnolog pe urmele lui Bram Stoker, „Zestrea” (Bistrița-Năsăud), 2000, 2; Nicolae Constantinescu, Vești din Vest, ALA, 2001
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Între viața publică și cea privată, iar activitatea umană era prinsă Într-un grup complex de istorii suprapuse. Michel Foucault a explicat Înțelesul medieval al spațiului astfel: În Evul Mediu a existat un ansamblu ierarhic al locurilor; locuri sacre și profane; locuri protejate și locuri deschise tuturor, expuse; locuri urbane și locuri rurale (toate acestea sunt relevante pentru viața oamenilor). În teoria cosmologică, există locurile supracerești, spre deosebire de cele cerești, locul ceresc fiind la rândul lui opus locului terestru... Această ierarhie completă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
iar Călinescu semnalează, plauzibil, și influența lui Pierre Reverdy. S-ar putea ca acest precursor al suprarealismului să îi fi sugerat poetului analogizarea unor existențe total disanalogice, uneori din domenii ce se exclud reciproc, precum poeticul și apoeticul, sacrul și profanul cel mai prozaic: inima cuiva, „vast Montgolfier,/ Se odihnea într-un copac de aer colorat”, „[..] anotimpul / Sbenguirilor cerești / Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un tramvai e așteptat
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
din Pontiful, nu fără evocarea primei căsătorii, cea cu Ion, ori deconspirarea câtorva amoruri paralele, „ocazionale”. Dar personajul care suscită mai mult interesul e rabinul Emanuel Reich, cabalist și, asemenea Pontifului, taumaturg, smuls sacralității la care năzuiește, coborât în erosul profan de o femeie fatală, Verona. Mult diluat prin inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
lîngă Varese; în această perioadă scrie tratate filozofice, dar se dedică și rugăciunii creștine și meditației, pentru că mai crede încă în posibilitatea realizării unui echilibru între neoplatonism și creștinism. De aceea, temele și titlurile dialogurilor de la Cassiciacum au un caracter profan, iar lecturile aflate la baza lor sînt acelea ale unui neoplatonic latin din secolul al IV-lea: în primul rînd, Vergiliu și Cicero. Augustin se întreabă care este viața fericită, în ce constă ordinea care domnește în univers, care este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: această distincție este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă pînă la ultimele consecințe, îl face uneori să disprețuiască toate științele teoretice, cu atît mai mult dacă sînt profane. Cărțile a doua și a treia sînt dedicate acelor signa ale lucrurilor, și se insistă în special asupra „semnelor” ambigue și necunoscute: de ce anumite lucruri sînt indicate în mod ambiguu? Evident, „semnul lingvistic” are adesea un caracter arbitrar. Și cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoașteri a Scripturii lipsite de ambiguitate. în acest context, scriitorul examinează cele șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Tyconius (cf. vol. t. 1, pp. 270-271) pe care le consideră valabile în esența lor. în sfîrșit, există anumite științe profane care sînt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sînt istoria și filozofia păgînilor, trebuie dobîndită de creștini în vederea unei mai profunde cunoașteri a Evangheliei și a vieții creștine autentice. Dacă în primele trei cărți scriitorul a examinat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dovedește profund și impunător, bogat în ce privește erudiția și expunerile specifice, Augustin se folosește pe larg de ceea ce scriseseră mai înainte Origen și Vasile (citiți în traducere), de cunoștințe de fizică, astronomie, medicină sau aritmologie - într-un cuvînt, de toată știința profană, astfel încît opera pare lipsită de un principiu organic și de unitate în compoziție, excesiv de minuțioasă și de aplicată, tipică pentru dezbaterile lui Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgînilor. Augustin a lucrat la această operă mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai ales Cetatea lui Dumnezeu și predicile episcopului de Hippona. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sînt folosiți la prima mînă, datele fiind luate din Lactanțiu și din Augustin. O situație diferită este aceea a lui Vergiliu, citat destul de des (mai ales faimoasa bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-o carte de profeții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
raptu Helenae), Medeea (Medea). Această culegere nu are un titlu de a cărui autenticitate să fim siguri: de obicei, este intitulată Poezii romane (Romulea), dar, în realitate, acest titlu este valabil doar pentru o culegere mai restrînsă din cadrul ansamblului poeziilor profane. Totodată, nu se înțelege bine cît de justificat este acest titlu, dat fiind că s-ar putea referi doar la evenimentele legate de originile Romei. Pe baza tuturor acestor considerații, ansamblul a fost numit, mai generic, Poezii minore (Carmina minora
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Romei. Pe baza tuturor acestor considerații, ansamblul a fost numit, mai generic, Poezii minore (Carmina minora). în consecință, culegerea nu are deloc aspectul unui tot unitar și probabil că potrivit intențiilor celui ce o alcătuise trebuia să conțină doar poeziile profane ale lui Draconțiu, așa cum se găseau ele. Poemele nu au fost încă supuse unui studiu aprofundat, însă, la o primă analiză, par a fi opere scolastice și retorice în sensul cel mai îngust al termenului. Același lucru se poate spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele conțin mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apollinaris, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale cu tematică profană decît pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui Ruricius, după zece ani de căsătorie, a decis să treacă la o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului de Limoges, unde a rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întemnițat pe Sidonius. Eliberat cîțiva ani mai tîrziu, acesta s-a reîntors pe scaunul episcopal și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sînt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. în aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfîrșitul secolului precedent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 468. Avem apoi poezii ocazionale (nr. 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. în aceste scrieri Sidonius se exprimă ca un poet profan, folosind fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sînt divinitățile și episoadele mitologice. Aceasta nu înseamnă însă că Sidonius n-ar fi creștin, dat fiind că asemenea instrumente retorice erau considerate doar instrumente și nimic mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Paulinus de Nola și chiar de poezia meditativă și de cea didactică pe care cultura creștină din Gallia le elabora tocmai în cursul secolului al V-lea. Ansamblul operelor poetice ale lui Sidonius are așadar un caracter totalmente profan, iar grija exagerată, aproape sîcîitoare, pentru formă, pentru limbajul prețios, de care dă dovadă scriitorul contrastează cu stilul poeziei creștine a epocii; modelele poetului sînt Claudianus, Stațiu și Vergiliu. Dar, și în cazul lui Sidonius, datoria de a se dedica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Boetius are o producție filozofică cu conținut exclusiv „păgîn”, fiind alcătuită din comentarii la Aristotel și Porfiriu, din tratate de muzică și matematică. Mai mult, opera sa cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mîngîierile filozofiei (Consolatio philosophiae) este în esență profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filozofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filozofie, pe baza căreia Boetius discută problema destinului și a liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a renunțării la viața pămîntească și a întoarcerii în patria cerească, este filozofia neoplatonică; vom relua această problemă imediat. Pe lîngă această producție filozofică „profană” mai există și aceea constituită din scurte tratate consacrate în mod expres definirii unor dogme ale credinței creștine, cum este aceea a Sfintei Treimi și a raportului dintre natură și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și persoană în Cristos. De aici și aparenta ciudățenie a celor două blocuri de opere, între care ar exista, s-a spus o vreme, o opoziție de fond, adică între operele creștine și operele (așa se zicea) păgîne, sau, oricum, profane și neoplatonice, ca și cum un creștin n-ar putea să scrie opere tehnice fără să fie nevoit să introducă doctrina creștină în discutarea unor probleme de matematică sau de logică; mai mult, ca și cum ar fi necesar s-o facă, tocmai pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca filozof, și ca scriitor, Boetius, așa cum a fost considerat, a fost ultimul dintre romani și primul dintre scolastici, iar civilizația latină antică tîrzie se încheie în mod strălucit cu filozofia și arta lui, în care se îmbină armonios cultura profană și credința creștină. Bibliografie. Texte: pentru Consolatio philosophiae, care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile cele mai recente: ediția critică a lui L. Bieler (CChr.Lat 94, 1957) și ediția cu traducere italiană și comentariu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; de asemenea, douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones) rostite cu ocazia unor sărbători religioase sau în școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia Ennodius a compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, dintre care unele sînt invective adresate unor persoane, iar altele sînt scrise, conform tradiției păgîne, pentru morminte, biserici, opere de artă, festivități, în cinstea unor personaje importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Elpidius Domnulus, tot de la curtea regelui got, autor a numeroase transcrieri de manuscrise. în acest caz, ar descinde dintr-o nobilă familie italică ai cărei reprezentanți fuseseră consuli în 464 și 520. După ce a scris în tinerețe versuri cu subiect profan, care s-au pierdut, a compus un poem în hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Christi Iesu beneficiis), în care preamărește întruparea, minunile și opera de mîntuire a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]