1,482 matches
-
noaptea de Ajun - pagina aceea din Manifestť prin care mi se cere să mint! Eu am intrat în U.T.C., unde nimeni nu mi-a cerut să, și dacă mi-ar fi ordonat să, aș fi plecat, strigând Trăiască revoluția proletară!ť, aceea care nu invidiază decât pe inventatorul trandafirului, le-aș fi trântit ușa, așa cum o făcusem când taică-meu afirmase că bine s-a făcut reprimându-se Comuna din Paris"; Totuși, dacă o revoluție proletară reprimă cu aceleași metode
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
plecat, strigând Trăiască revoluția proletară!ť, aceea care nu invidiază decât pe inventatorul trandafirului, le-aș fi trântit ușa, așa cum o făcusem când taică-meu afirmase că bine s-a făcut reprimându-se Comuna din Paris"; Totuși, dacă o revoluție proletară reprimă cu aceleași metode și puști ca ale contrarevoluției, atunci în ce constă inocența ei? Înălțimea idealului? Justețea cauzei? Există cadavre juste și cadavre injuste?"; , Toată problema unei revoluții e reprimarea, pedeapsa? Urmă o tăcere. Între Babelul ucis și pușca
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
concetățenii, după ce i-au terorizat și după ce i-au distrus sufletește, schilodindu-le și trupurile. Securiștii ăștia sînt vreo cîteva mii. Victimele lor sînt sute de mii, începînd din anii ^50, cînd a fost înființată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul își găsea sînul sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o bucată - cum îi numește în Extincție, p. 145) și s-a năpustit asupra lepădăturilor aristocrate ale putredei societăți vieneze e un detaliu ce ține de misterul
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
burghezie și proletariat, perpetuată și în prima jumătate a secolului XX. Dintr-o perspectivă aparent estetică, dar în fond idelogizantă și tezist politică, toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
întinse un lasou imaginar. Niște ferestre strălucesc în depărtare la apus, în vârful turnurilor din noul cartier la Défense. Soarele își înalță creștetul roșiatec peste Nation, peste periferiile îndepărtate Montreuil Le Perreux Le Raincy Villemomble Romainville, cartiere de blocuri grădini proletare parcări autostrăzi de centură centre comerciale, toate acoperite ca de un sos de zmeură. Firmele pâlpâie și se sting de-a lungul perifericului. Soarele de culoarea grenadinei se ridică deasupra copacilor negri din bois de Vincennes, gong-chan dang, xiang tai-yang
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Mircea Sandu. Fiindcă în privința ideii de copii de bani gata, parcă ar merita să mai reflectăm. La noi există o tradiție îndelungată că părinții muncesc din greu pentru a-și feri copii de aceeași muncă. Asta e tradiția rurală și proletar urbană, că părinții muncesc, îndeobște cu palmele, pentru a-i ajuta pe copii să nu mai muncească. De multe decenii "tragem" pentru progeniturile noastre. Unii mai cu spor, alții " cei mai mulți " își rup de la gură să le dea copiilor un ban
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne un sîmbure "proletar", prezent mereu în concepția poetului, care s-a simțit dator a da glas nu o dată solidarității sale cu clasa uvriera, e drept că mai mult în accepția ei occidentală, în aspirația acesteia spre o "cuviință" și o "civilizație" de caracter
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
bunelor cuviințe. Din multitudinea exemplelor voi selecta tabloul în care a fost naționalizat imobilul intelectualului de marcă, Mircea Vulcănescu. După arestarea proprietarului, la 31 august 1946, întreaga avere a fost confiscată și repartizata gratuit unui cadru de nădejde al dictaturii proletare. Margareta, soția înaltului demnitar, împreună cu cele două fiice, Sandra și Măriuca, au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bunelor cuviințe. Din multitudinea exemplelor voi selecta tabloul în care a fost naționalizat imobilul intelectualului de marcă, Mircea Vulcănescu. După arestarea proprietarului, la 31 august 1946, întreaga avere a fost confiscată și repartizata gratuit unui cadru de nădejde al dictaturii proletare. Margareta, soția înaltului demnitar, împreună cu cele două fiice, Sandra și Măriuca, au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bunelor cuviințe. Din multitudinea exemplelor voi selecta tabloul în care a fost naționalizat imobilul intelectualului de marcă, Mircea Vulcănescu. După arestarea proprietarului, la 31 august 1946, întreaga avere a fost confiscată și repartizata gratuit unui cadru de nădejde al dictaturii proletare. Margareta, soția înaltului demnitar, împreună cu cele două fiice, Sandra și Măriuca, au fost somate să părăsească urgent locuința, cu un singur geamantan, în care să-și ia numai câteva haine de strictă necesitate. Fără valori, bijuterii și alte obiecte, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
condamnații acelei dimineți, nu puteam ști nimic despre soarta noastră." (Amintiri, pag. 33) Nu altfel stau lucrurile cu cititorii Florii de menghină. Cu tonalități, la urma urmelor, egale, independente de limitele prozodice ale poemelor, Svetlana Cârstean expune, pe rând, dimineți proletare, vise infantile, colegi simpatici, tovarăși detestabili, povești teologice primitive, încheieri în trepte, idile gastronomice îndepărtate, promisiuni îngrozite făcute părinților sau emailuri solitare dezactivate. Iată, pentru început, dovada asumării testamentare a fiorilor livrești: "Eu, cel care am inventat cu atâta bucurie
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza (luptător în Spania) sau de Vasile Kazar (proapăt eliberat de la Auschwitz), îi privește pe oamenii declarați de stînga, pe militanții, apărătorii și promotorii valorilor, e drept, incerte, ale ordinii comuniste
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
artiști din aceeași categorie, cu ,,estetica,, realist-socialistă a avut loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
apa mării și a lacului Techirghiol. Automotorul ce făcea curse regulate între Constanța și Mangalia se strecura agale pe luciul apei. S-a oprit într-o gară mică a cărei denumire era anunțată de o inscripție impozantă, prinos al revolutiei proletare, „Vasile Roaita”, ce înlocuise vechea inscriptie, „Carmen Silva”, pentru a nu mai aminti poporului de reprezentanții unui sistem perimat ce se îmbogățise, asuprind clasa muncitoare. Automotorul s-a oprit în dreptul impegatului, pentru ca mecanicul să mai schimbe cateva vorbe cu acesta
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
plecat atât de repede. Nu după mult timp ușa s-a mai deschis puțin și prin fanta lăsată fetița i-a făcut smecheros un semn discret cu mâna. Surpriza veni în zilele următoare, când conducerea spitalului primind dispoziție, în conformitate cu indicațiile proletare, a trebuit să facă mixtarea saloanelor. Astfel Nick și codana Maria, au devenit colegi de salon și vecini de pat. Bacilul tuberculozei afectase Mariei coloana vertebrală, dar se putea mișca cu ușurință, lucru pe care Nick nu îl putea face
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
e de aur acolo. D-aia s-a și numit „epoca de aur“... Așa-zisul triumf al proletariatului, care a sfârșit ca triumf al lui Ceaușescu, a fost triumful lui Golănescu și o trecere în întuneric. Asta a fost revoluția proletară. Ce s-a petrecut în decembrie ’89 n-a fost o revoluție, ci o restaurație: geniul politic al poporului român a atestat reașezarea în ordinea naturală. Asta s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
coerciția unor norme birocratice, își omoară conținutul sub ambiția unei cantități care neapărat trebuie să fie copleșitoare. A crede că profunzimea unui eseu stă în extenuarea pe care o resimți la capătul efortului de a-l scrie trădează o logică proletară, de miner săpînd într-o galerie oarbă: nu vezi capătul demersului și nici nu-i intuiești deznodămîntul, dar nu te poți opri din scris. În felul acesta, excesul de informație nu e atît un indiciu al subtilității de spirit, cît
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
cummings, R. Penn Warren, W.H. Auden, J. Berryman, Sylvia Plath) s-a întâmplat cam tot așa. Mai toți au trecut pe la Harvard, Cambridge și mulți au predat în universități. E drept, s-a mai găsit și câte un Sandburg, proletar. Câte un Becali, cum ar veni. (À propos. Dacă înțeleg bine, există o poezie americană care se trage din Whitman și are o desfășurare epică, uneori cu accente de far west, și există o poezie mai sofisticată - care nu-și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
care au trăit și creat. Nenumărați Gorki, Șolohovi, Lermontovi (căci în primul rând trebuiau evidențiate tradițiile de luptă ale poporului rus, astăzi marele nostru frate de la răsărit), Neculuți, Vlahuți, Coșbuci, Eminești - poetul care, deși nu înțelesese..., scrisese totuși "împărat și proletar" ca și "Ai noștri tineri" -, Shakespeari, Voltairi, Victori Hugo răsăreau spectrali, pe socluri năpădite de vegetație și licheni, pe aleile întunecoase, certând de la-nălțimea geniului lor perechile neprincipiale care veneau să se sărute sub lună. Între toți, Bălcescu părea cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fetei, scuturîndu-se de lichid și cu pântecul umflîndu-se și subțiindu-se alternativ, și cum această pompare despăturește încetul cu încetul o pereche de aripi mototolite, Je-ntinde tot mai mult, le netezește și le usucă, până ce peste părul lucitor al prințesei proletare, ca o diademă, își desfăcu aripile un fluture superb, mai mare decât oricare altul văzut de ofițer vreodată, ca să-și ia zborul prin sală, ca un liliac multicolor, intrând și ieșind din raza reflectorului. Cercurile lui, urmând cascada horociclică a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-a rupt patul și ne-am trezit pe jos. Acum știu de ce s-a rupt, fiindcă mama roșește și râde de fiecare dată când își aduce aminte. Mai știu doar forfota și exuberanța acelei case de raport, veselia plebei proletare din jur, mirosul de lături și de ulei de nucă, ocările lui Ma'am Catana și fața de sfânt a lui Catana bătrânul, proprietarul casei. Bascul de culoarea zmeurei a lui tanti Coca, prostituata. Nebunie a memoriei: nu văd niciodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cioban. Mă rog, faza pe care vreau s-o povestesc se întâmpla când noi stăteam de vreo 20 de minute la poarta adversarilor, călare pe ei. Ei cu curu-n poartă, cum se zice. Jucam cu o minge mai dezumflată, mai proletară. La cel mai „în trombă“ șut, n-aveai șanse să se deplaseze mai mult de 15 metri. La cornere nici nu ajungea mingea în careu. Și, la un moment dat, au scăpat „ăilalți“ pe contraatac. Unul, Castravete, care alerga bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
El este torța care luminează perioada timpurie a vieții lui Yunhe. Mai târziu, Doamna Mao refuză să-i recunoască vreun merit în călăuzirea ei. Își asumă ea însăși toate meritele. Asta din cauză că lumea vrea ca ea să-și demonstreze originea proletară. Însă în 1929 Domnul Zhao Taimo este cel care-i acordă fetei intrarea în trupă, deși îi lipsesc calificări importante. Mandarina ei e proastă și nu are talent acrobatic. Domnul Zhao e atras imediat de spiritul rebel al fetei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca o eroină: Mă puteți forța să îngenunchez, dar nu-mi puteți răpi demnitatea. Îngenunchează! urlă mulțimea. Nevastă împuțită de anticomunist! Nu ești decât o spioană și o trădătoare! Să-ți permitem libertatea înseamnă să permitem crima. Aceasta este dictatura proletară la apogeu! Dezbrăcați-mă voi, atunci, răspunde Wang Guang-mei. Restul cuvintelor ei se pierd în strigătele mulțimii celor trei sute de mii de oameni: Jos Liu Shao-qi! Jos Wang Guang-mei! Trăiască tovarășul președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]