1,085 matches
-
ajungă pe culme, acolo unde se înălța un stejar uriaș cu rădăcinile groase înfipte adânc în pământ). Ce faci, Ioane? auzi prin vis, apoi simți o zguduitură în umărul drept. Deschise ochii, ridică capul buimac de somn și-l văzu proptit lângă el pe văru-său Mihai, directorul unei instituții din oraș, râzându-i în nas. Hai cu mine! Spuse autoritar, tulburându-l cu hohotele lui mai tare decât femeile ce mișunau în jurul lor, elegante, în rochii de vară, vaporoase. Luat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dintre noi l-au văzut, este o secvență de o zguiduitoare semnificație. în vreme de oprimare, românii sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață despicând văzduhul. Aceasta este o reprezentare sugestivă a prezenței Bisericii în viața poporului român. Cu mulți ani în urmă, stăteam de vorbă pe aceeași temă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spirală vertiginoasă a tenacității și puterii de distrugere, din care, simbolic vorbind, elementarul iese în pierdere (deficit de eficacitate). Jenat că se dedase unor asemenea rotiri deplasate ale gândirii tocmai în cortul pauper al nomazilor, vinovatul tuși ușor și-și propti, penitent, coatele pe genunchi, în semn de aplecare mai atentă asupra discuției în agonie; îl trezise simțul datoriei. Există un delir al analizei, o cădere în ispita manipulării unui aparat conceptual impresionant atunci când îl posezi, sau mai bine zis atunci când
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca s-o capete înapoi. Marieta sesizase imediat inversarea salutară a situației și, profitând de ea, se azvârlise asupra lui, imobilizându-i coatele și coastele între genunchii ei. "Ce brățară, mă? Vrei brățară? Na, brățară!" Și încetase să se mai proptească în genunchi, lăsându-se cu toată greutatea asupra lui Rică și înfierându-l cu ardența cea mai sfioasă a trupului ei. Nu băgase de seamă că reușise mai bine decât ar fi sperat și că împunsătura părților ei moi, de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fel s-a purtat cu Stere și cu alții. Poate n-a fost chiar așa, oricum, mai târziu, Ralea a făcut gesturi senioriale, aducând la Institutul de psihologie al Academiei pe traian Herseni (cel care l-a salvat atunci când era proptit de legionari la Jilava) și Constantin Botez, foști deținuți politici. A Înțeles târziu că are și obligații morale? Fapt e că În textele sale de psihologie elogiază acțiunea, trăirea, plăcerea „ca bază a acțiunii etice”: fac bine pentru a-mi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de cuvânt al Ministerului de Externe, ci atunci când a numit-o într-o funcție care nu i se potrivea. Alianța de azi o sacrifică pe dna Elena Udrea. În același fel - nu când o împinge la demisie, ci când o proptește la Cotroceni într-o funcție care nu i se potrivește. Aici încetează însă orice similitudine între traseele voltaice ale doamnelor Lazăr și Udrea. Cea dintâi a decis cu înțelepciune că locul ei nu este în politică. S-a retras în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
inclusiv la firma Vătămatu’ & Vătămătoru’. Împrumutând tonul strident al unui virus pustietor, political corectness, fostul interlocutor al coșciugelor de la Mina Minovici ridică vocea la oameni cărora nu le vine nici până la gleznă, chiar de pe soclul de chirpici unde a fost proptit de eforturile unui gangsterism internaționalizat. Așadar, azi, când (aparent numai?) Securitatea nu se mai poate juca cu viețile lor, Turnatu’ și Turnătoru’ găzduiesc în gazeta lor turnătorii-fluviu. Evident, în chestiunea Turnatu’ vs. Turnătoru’, înțeleg bine ce îi separă pe cei
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere ca să mă forțeze sau mai curând, să mă respingă, până m-am proptit cu spatele de tocul ușii și am rămas acolo, moale și neajutorat, cu pleoapele strânse puternic, într-un extaz al limbii". Pentru tânărul scriitor, care se simțise mereu prins în vâscozitatea unei "mări a Sargaselor", împotmolit în zbuciumările sale sexuale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al bisericii și au început să aștepte dînd ocol tarabei cu amintiri. Cea cu fructe nu-i interesa, probabil că-i aștepta masa undeva, evident că aveau și camere la vreun "albergo" și că dormiseră într-un pat. Lîngă mine, proptind gardul bisericii, s-au așezat doi tineri care nu veniseră împreună cu ceilalți, nu erau blonzi, nu aveau aparate de fotografiat, păreau latini, poate că veniseră din provincie, poate că dormiseră în gară, ca mine; unul avea barbă și bluză în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
E în regulă, nu s-a întâmplat nimic. Toate bune și frumoase. Măcar am văzut și eu cum arata sexul unui bărbat, pot face măcar unele posibile comparații... Își zâmbi parcă sieși cu indiferență și o oarecare șiretenie. Apoi se propti cu ambele mâini de consolă chiuvetei și se privi în oglindă. - Mai ești supărată pe tine?....I se adresa celei din oglindă că unei posibile interlocutoare, apoi se duse iarăși cu gândul la monologul acela din Machbeth. - „Mi-aș pune
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mea, ar trebui... Bătăi violente în ușă o întrerupseră. Făcu gestul de a-și astupa urechile, dar ridică vocea ca să poruncească, în românește de data aceasta, și cu un accent franco-rus: "Intră!" O fată de la bucătărie, cu obrajii roșii, se propti pe prag, în mână cu un făraș de cărbuni aprinși. Bluza de uniformă îi pleznea peste sâni. Închipuindu-și că o doamnă de anume vârstă nu putea fi decât tare de urechi și aproape oarbă, bubui: Am adus jarul!" Mulțumesc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sub brumele dimineții, se ghicea sufletul neîmpăcat al locurilor. Campusul era animat de neastâmpărul întoarcerii. Nimeni nu a luat seama la micul grup de studenți străini, frânți de emoție și oboseală. Atacând, fără să mai aștepte, problema frontal, Margareta se propti în fața unui uriaș blond, care trecea pe acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sovietică, avansarea, viitorul Nataliei. "N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm, pe care vântul i-l întoarce în obraz, în timp ce privirea i se proptește în bereta roșie. Exasperat, stă locului ca să pună capăt acestei promiscuități care nu-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în culorile spectrului solar: Nu tu îmi recomandai azi dimineață să am curajul opiniilor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Tata ne-a programat pentru culesul merelor și perelor. Mama a pregătit coșurile și gălețile. Eu cu Oltea am scos din șopron scările și le-am dus în livadă. Ilie și Vasile, vecinii noștri, au venit să ne ajute. Au proptit câte o scară de meri și peri, au luat câte o găleată cu toartă și s au urcat atenți în pomi. Eu m-am suit în mărul cel mai bătrân căci era mai rămuros și cu crengile mai încărcate de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Curtea, galeriile, ferestrele mânăstirii erau pline de călugări care priveau uluiți spectacolul neobișnuit ce li se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cernăuți. Se sprijinea cu șezutul pe partea posterioară a bocancilor cu trunchiul firav aplecat înaintea lui ca în "Rugăciunea" sculptorului de la Hobița. Ce făcea? Muncea? Se ruga? Pe nesimțite vergeaua i-a alunecat din mâna bolnavă, iar fruntea s-a proptit în gardul de nuiele la care lucra. Probabil, intuind că a sosit momentul desprinderii de cele pământești, simțea nevoia să se adreseze Mântuitorului, cerându-i iertare pentru toate greșelile săvârșite cu vorba, cu gândul ori cu fapta în viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vreo 40-45 de ani, încă în plină forță fizică, de o înălțime puțin mai mare decât media, avea o alură de sportiv, demnă de dalta sculptorului Miron, cel care a dăruit lumii impresionanta statuie "Discobolul". A luat scara și a proptit-o de zidul din spatele casei, în poziție orizontală. Avea ochii înroșiți de fum și hainele pline de pământ lutos, galben. Doamnă, nu-mi sunteți cu nimic datoare nici dumneavoastră și nici copiii. Socotesc că am făcut exact ceea ce trebuia. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
totul a fost în zadar...” În Foița gazetei I. Șefănescu semnează materialul „Piciorul de lemn”, cules din Aurora, pe care-l redăm parțial, situația fiind de actualitate încă: „L-am văzut aruncându-se în căruță din mersul ei. S-a proptit deodată în piciorul de lemn și cu celălalt înfipt în căruță, făcând un efort, s-a cocoțat sus, cu hățurile în mână. Am văzut mulți comedianți a căror agilitate m-a uimit, dar acest țăran tânăr ce își ducea cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mă convinge că nu era vorba de asta (nu era). Și da, era adevărat, mă îngrășasem douăzeci de kilograme - eram atât de bronzat și de gras că dacă ai fi desenat o față pe e gogoașă gigantică și ai fi proptit-o în fața unui laptop nu ți-ai fi dat seama de diferența dintre noi. Și, bineînțeles, ieșit din formă fiind, mă tenta să fac baie gol-goluț în Atlantic, doar la cincizeci de metri de cabana care mă costa 20,000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în fiecare oraș nu mă puteau găsi până la ora prânzului, aceștia erau instruiți de editorii mei să-l contacteze pe detectivul hotelului în care eram cazat și să descuie ușa de la camera mea - iar dacă lanțul era pus sau dacă proptisem speteaza unui scaun de clanța ușii, erau sfătuiți să-i „s-o spargă dracului“ - ca să se-asigure că trăiesc și, bineînțeles, eram întotdeauna încă-n viață (la propriu, dacă nu la figurat) însă atât de luat de la droguri că reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tenișii Nike. Televizorul era pe canalul WB și, stând în cadrul ușii, am văzut un film de desene animate cam deșănțat fu întrerupt de una dintre multele reclame pentru copii pe care le uram. Un băiat curățel și arătos, cu mâinile proptite în șoldurile lui zvelte, se uita sfidător în obiectiv emițând următoarele replici cu o voce seacă, subtitrate pe o bandă roșie ca sângele: „De ce nu ești milionar?“ urmată de „Nimic nu e mai important ca banii“ urmată de „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
place să dau sfaturi. Prefer să înfățișez câteva constatări. Proba vocației literare o dă capacitatea tânărului condeier de a se bizui pe propriile-i puteri, de-a merge pe drumul ales chiar dacă e prevăzut cu obstacole, fără a se lăsa proptit de cei pe care îi consideră mai "puternici" ori mai utili în "carieră". De-a nu se lăsa nici flatat de laude nici doborât de neînțelegerea ori reaua voință care nu absentează în cazul unei înzestrări autentice. Capcanele în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina fluorescentă. Tuturor le era frică de Whitey - tuturor, În afară de Roy. Roy Își sorbea berea cu un aer tenebros. Ochii-i lucea, cu fosforescența lor ciudată. Corpul lui lung, asimetric, era proptit de bar. Nu se uita la Whitey, ci spre peretele opus, unde erau separeurile. Mi-a spus la un moment dat: - Nu-i mai beat ca mine. E doar Însetat. Whitey stătea-n mijlocul barului cu pumnii strînși, cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
umerii slabi strînși În sacoul gri. S-a-ntors spre mine cu o față lipsită de expresie. - Ieși afară În fața mea! am zis. - De ce, Bill? a-ntrebat. - Dă-i drumu’! Mișcă! Am scos revolverul de la centură, armîndu-l În timp ce-l scoteam, și i-am proptit tipului țeava În burtă. Cu mîna stîngă l-am apucat de rever și l-am Împins În bar. Nu mi-am dat seama decît mai tîrziu că tipul Îmi folosise prenumele corect și că, probabil, barmanul Îl știa și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe punctul să-mi fac o doză sau să mă culc cu un băiat. Barmanul m-a prins de mînă, răsucindu-mi-o Într-o parte și trăgînd-o din burta gaborului. Gaborul și-a scos impasibil 45-ul automat bătucit, proptindu-l hotărît În corpul meu. Simțeam răceala țevii prin cămașa subțire de bumbac. Burta gaborului ieșea-n afară. Nu și-o supsese și nu se curbase. Am slăbit strînsoarea și am simțit cum revolverul pleacă din mîna mea. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]