1,134 matches
-
și așezat la masă. Cu poeții, câți or fi. Întorc privirea către mătușa Clara, rămasă la bar, ridic sprâncenele a descurcă-te singură. Se descurcă, mă servește și pe mine cu o bere. Închinăm, Cașiș pe jumătate absent, cu ochii proptiți Într-un volum de Burroughs. Orașele nopții purpurii mi se pare, Paralela 45. Nici T.S. Cașiș nu e În stare de prea mult atunci când Încearcă să-și aclame autorul favorit. Graseiază șoptit: - Burroughs, Burroughs, e mare, mare de tot! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Bej făcea joc de picioare și se Îndepărta tot mai mult. Pârvu a luat-o la fugă, Bej la fel. Stai pe loc, urla securistul școlii. Bej s-a oprit, Însă numai după ce a ajuns În budă și s-a proptit cu spatele-n ușă. Pârvu Împingea ușa cu umărul, lovea cu picioarele, noi eram ciorchine În spatele lui. Până la urmă a reușit să străpungă baricada, a intrat peste Bej. N-a reușit să-i facă mare lucru, a ratat cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că se simte ca-n laborator. Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște sâni colosali, mi se tot proptea cu ei În umăr În timp ce preparam băutura. În plus, În defavoarea ei și a mea, mai trebuie spus că se urâțea când zâmbea, i se Încrețeau dramatic obrajii și fruntea, În fine, poate că, dac-ar fi fost o frumusețe, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dat jos pantalonii scurți, am rămas În curul gol, În tricou și șosete, extaziat. Între picioarele ei, uscat și rece. Mă munceam degeaba, era prea beată, nu simțea nimic, mormăia din când În când, Îmi Închipuiam că suspină. M-am proptit În cele din urmă Între pulpele ei, n-am reușit să intru, dar era bine și așa. Cu genunchii Îi apropiasem picioarele cât să produc o menghină de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o fi fost suficientă pentru comunicare. Iar atunci, un gând perfid Își făcu loc În mintea mea ascuțită de cocaină și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
hotărât să plec. Ar fi trebuit să bat la ușa cabinei când am ieșit, așa s-ar fi cuvenit, așa ar fi putut evita o Înfrângere. Fiindcă, ieșind spre pisoar, am mai dat de un cuplu fericit: țiganca, cu capul proptit În faianță, iar În spatele ei Alexi, proptindu-i scula neagră În fund. Se Întâmplase ceea ce n-ar fi trebuit să se Întâmple. Din anumite puncte de vedere. Fiindcă, nu-i așa, vorba femeilor pe care le Întrebi dacă le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bat la ușa cabinei când am ieșit, așa s-ar fi cuvenit, așa ar fi putut evita o Înfrângere. Fiindcă, ieșind spre pisoar, am mai dat de un cuplu fericit: țiganca, cu capul proptit În faianță, iar În spatele ei Alexi, proptindu-i scula neagră În fund. Se Întâmplase ceea ce n-ar fi trebuit să se Întâmple. Din anumite puncte de vedere. Fiindcă, nu-i așa, vorba femeilor pe care le Întrebi dacă le plac bărbații cu burtă: DEPINDE. Depinde, adică, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un colac de sfoară. - Gata? Hai, am adus și luminile! Încă nu reușesc să pricep mare lucru. Îl văd Însă pe Leac cum saltă de pe canapea, cum trage un scaun În mijlocul camerei, Îl ridică de pe covor pe senator și-l proptește-n spătar. Apoi ia sfoara de pe umerii Andreei, cu grijă, ca să nu stingă lumânările, și Începe să-l lege pe Pârvu de scaun. Ăsta se lasă, Încă nu-și dă seama ce se Întâmplă, eu Încep să-mi dau. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care curgea Înspre satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât luna să mai urce de un deget pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am auzit un huruit - se Înălța și cobora, era mai tare și apoi se stingea, precum suflul din pieptul unui om ce trage să moară. - Te pomenești că vine ploaia, am zis. - Hai, făcu Runa. Nu e ploaia. Enkim se proptise În coate În culcușul lui, doar-doar ar vedea și el ceva. Numai că, deodată se strânseră norii, ca la un semn. Se auziră primele tunete, rostogolindu-se peste munte Înainte să se prăvălească spre noi, puternice și curățind totul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trebuie să fie apa de care mi-a spus Moru. De aici o luăm spre Apus. Runa și Enkim dădură din cap că da. Vedeam toți trei, cât se poate de limpede, cum lumea toată se termina la capătul mării, proptindu-se În cerul care urca din marginea apei, Încovoindu-se pe deasupra noastră și dispărând, hăt departe, către munții noștri, până la celălalt capăt al lumii. - Oare dincolo, la celălalt capăt, o fi tot mare? mi-am Întrebat tovarășii. N-au știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână de copacii unui luminiș. N-am văzut nici o vatră acolo, În satul lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după care se prinseră Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privind cu jind la ai lor cum plecau spre Miazănoapte. Iar noi pornirăm mai departe, spre Miazăzi. 28. Și iată că Într-o bună zi zărirăm Îndărătul nostru un nor de praf - era departe-departe, spre Miazănoapte, tocmai unde cerul se proptea pe pământ. I-am adunat pe vânătorii cei vânjoși pe care ni-i lăsase Bulut, iar aceștia Îmi spuseră: - Vânători. Mulți. Cei mai mulți. Printre vânătorii lăsați de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă de unul singur și m-am Întors să văd de cele trei sulițe. M-am strecurat Între ele, m-am proptit de stâncă, mi-am Înfipt bărbia În vârful suliței din mijloc și am sprijinit capul În căușul din stâncă. Apoi m-am uitat la ghețarul de pe mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi venea să cred că pot să văd până la Marea cea mare. Ici-colo, pe câmpiile acelea, se ridicau pâlcuri de pădure grea, iar dincolo de păduri, o vedeam foarte bine, era iarăși câmpie, numai câmpie, până În locul În care cerul se proptea de pământ. Dacă Îți Încordai bine ochii, puteai chiar să ghicești câteva sate răspândite pe acea Întindere verde, de necuprins cu o singură privire. - Asta vroiai? l-am Întrebat pe Barra. Iar el: - Păi, da! Câmpia asta e tocmai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă mâinile și se repezea la un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pământ. Era atât de buimăcit Încât nu mai făcu nimic când m-am urcat călare pe el - atunci am dat peste o piatră de mână ascuțită și mi s-a părut că lucrurile se potriviseră prea bine parcă. I-am proptit piatra cu ascuțișul În beregată. Buimăceala Îi trecuse, dar era prea târziu. Mă privi În ochi și rânji din nou. - Ce-ai avut de n-ai vrut s-o lași să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din Columbus, Carolina de Sud... Doamne, cei mai negri din cîți negri ai văzut vreodată beau și chefuiau și risipeau banii celor care plăteau taxe și umblau Îmbrăcați În cele mai grozave costume, cu trabuce mari În gură, cu picioarele proptite pe birouri de mahon, mai zi ceva dacă poți, și cum mai miroseau... păi, nu le-am văzut toate astea În poza aia, Nașterea națiunii, făcută după cartea lui Tom Dixton, și zice taică-tu: „Da, da, ăsta-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un aparat de radio vechi, la care dădeam drumul, ca să mai înviorez atmosfera. La un moment dat, la radio se transmitea aria Ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. I-am văzut pe cei doi, cum au rămas proptiți în coada măturilor și au ascultat într-o tăcere deplină aria, până la sfârșit. După ultimele acorduri, în aer parcă plutea un aer mistic de înălțare sufletească, la care i-a dat glas Harpău-junior, ce aproape în șoaptă a zis: „Frumoasă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
unde fremăta stejărișul, acum este câmpie ca în palmă. Așa ne trebuie dacă nu l-am modernizat noi la timp pe Băsescu. Nu era prea mult de lucru. Doar îi adăugam în fund o țeapă apoi o ridicam în picioare, proptind-o zdravăn în pământ. Psst! Inventez hrana „bio” Prea multe chestii sucite se mai întâmplă în ziua de azi. Și culmea este, că toate îți sunt aduse la cunoștință în mod expeditiv, puse pa tavă, asezonate cu frunze verzi de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]