1,451 matches
-
ivabradinei cu jumătate . Consumul de sunătoare trebuie restricționat în timpul tratamentului cu ivabradină . Alte asocieri Studiile asupra interacțiunilor specifice medicament- medicament nu au demonstrat efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei ivabradinei în cazul asocierii următoarelor medicamente : inhibitori de pompă de protoni ( omeprazol , lansoprazol ) , sildenafil , 5 inhibitori de HMG CoA reductază ( simvastatină ) , blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic ( amlodipină , lacidipină ) , digoxină și warfarină . În plus ivabradina nu a avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii simvastatinei , amlodipinei , lacidipinei , asupra farmacocineticii și
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
curent cu ivabradina fără a se dovedi a afecta siguranța administrării : inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei , antagoniști ai angiotensinei II , diuretice , nitrați cu durată de acțiune scurtă și lungă , inhibitori de HMG CoA reductază , fibrați , inhibitori de pompă de protoni , antidiabetice orale , acid acetilsalicilic și alte antitrombotice . 4. 6 Sarcina și alăptarea Nu există date adecvate privind utilizarea ivabradinei la femeile gravide . Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Riscul potențial pentru
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
cu jumătate . Consumul de sunătoare trebuie restricționat în timpul tratamentului cu ivabradină . 15 Alte asocieri Studiile asupra interacțiunilor specifice medicament- medicament nu au demonstrat efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei ivabradinei în cazul asocierii următoarelor medicamente : inhibitori de pompă de protoni ( omeprazol , lansoprazol ) , sildenafil , inhibitori de HMG CoA reductază ( simvastatină ) , blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic ( amlodipină , lacidipină ) , digoxină și warfarină . În plus ivabradina nu a avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii simvastatinei , amlodipinei , lacidipinei , asupra farmacocineticii și farmacodinamiei
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
curent cu ivabradina fără a se dovedi a afecta siguranța administrării : inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei , antagoniști ai angiotensinei II , diuretice , nitrați cu durată de acțiune scurtă și lungă , inhibitori de HMG CoA reductază , fibrați , inhibitori de pompă de protoni , antidiabetice orale , acid acetilsalicilic și alte antitrombotice . 4. 6 Sarcina și alăptarea Nu există date adecvate privind utilizarea ivabradinei la femeile gravide . Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere ( vezi pct . 5. 3 ) . Riscul potențial pentru
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
al magnetometrului în mișcare mai mic (mai bun) de 20 pT (rms)/rădăcină pătrată din Hz la o frecvență de 1 Hz și special concepute pentru reducerea zgomotului în mișcare; 2. care utilizează "tehnologia" de pompaj optic sau precesie nucleară (proton/Overhauser) cu un nivel de zgomot (sensibilitate) mai mic (mai bun) de 20 pT (rms)/rădăcină pătrată Hz; 3. care utilizează "tehnologia" poartă de flux cu un "nivel de zgomot" (sensibilitate) mai mic (mai bun) de 10 pT (rms)/rădăcină
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
analizat efectele inhălarii vaporilor acestuia asupra sănătății umane. Datorită scrierilor lui Paracelsus, mercurul devenise, alături de antimoniu, un element utilizat în tratamentele pentru boli venerice. Structura atomului de mercur este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic; mercurul prezintă 80 de protoni și 121 de neutroni. Raza atomică medie este de 0,155 nm, raza ionică este de 0,112 nm, iar raza covalentă este de 0,149 nm. Structura cristalină a mercurului este romboedrică, iar fiecare atom de mercur este înconjurat
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
vreun rău. Există mai multe metode pentru prepararea alcoolilor în laborator. Formarea unui alcool secundar prin reducere și hidratare: Industrial, alcoolii se obțin în mai multe feluri. Alcoolii se pot comporta ca acizi slabi, supuși deprotonării. Reacția de cedare a protonilor pentru a produce o sare alcoxidică este făcută fie cu o bază tare, precum hidrură de sodiu sau "n"-butillitiu, fie cu sodiu sau potasiu. Apa este similară în pK cu mulți alcooli, deci cu hidroxid de sodiu apare un
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
000 tone de acid acetic glacial, din care cam 30% era folosit pentru manufacturarea vopselei indigo. Atomul de hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită cedării protonului, și acidul acetic are caracter acid. Acidul acetic este un acid slab, de fapt un acid monoprotic care, în soluții apoase, are
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită cedării protonului, și acidul acetic are caracter acid. Acidul acetic este un acid slab, de fapt un acid monoprotic care, în soluții apoase, are o constantă de aciditate pK de 4,76. Baza sa conjugată este acetatul (CHCOO). O soluție de molaritate
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
carbon-12, sau C, (98.89%) și carbon-13, sau C, (1.11%), si un radioizotop natural, dar instabil, carbon-14 sau C. Există 15 izotopi cunoscuți ai carbonului, iar cel care există cel mai puțin este C, care dispare prin emisie de protoni și degradare alpha. Are un timp de înjumătățire de 1,98739x10 s. În 1961, Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată a adoptat izotopul carbon-12 ca bază pentru greutățile atomice. Carbonul-14 are un timp de înjumătățire de 5730 ani și
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
În fizică și chimie, numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează de obicei cu Z. Numărul de electroni este egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu numărul de protoni. Poziția elementelor chimice în sistemul periodic al elementelor este
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează de obicei cu Z. Numărul de electroni este egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu numărul de protoni. Poziția elementelor chimice în sistemul periodic al elementelor este determinată de numărul "Z", motiv pentru care acesta se mai numește și număr de ordine. Inițial elementele chimice erau ordonate în funcție de masa atomică. Când Mendeleev a grupat elementele cunoscute la vremea
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
ale elementelor, ci o altă mărime, necunoscută atunci, care doar era aproximativ corelată cu masa atomică. Printr-o serie de experimente de difracție de raze X, Moseley a constatat că mărimea căutată era sarcina electrică a nucleului, adică numărul de protoni ai acestuia. Abia mai târziu s-a pus în evidență faptul că în nucleu există și particule fără sarcină electrică, neutronii, care împreună cu protonii determină masa atomică. Atomi ai aceluiași element chimic pot adesea să aibă un număr variabil de
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
raze X, Moseley a constatat că mărimea căutată era sarcina electrică a nucleului, adică numărul de protoni ai acestuia. Abia mai târziu s-a pus în evidență faptul că în nucleu există și particule fără sarcină electrică, neutronii, care împreună cu protonii determină masa atomică. Atomi ai aceluiași element chimic pot adesea să aibă un număr variabil de neutroni, fără ca proprietățile chimice să fie sensibil diferite. Speciile de atomi cu același număr de protoni în nucleu, dar cu numere de neutroni diferite
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
și particule fără sarcină electrică, neutronii, care împreună cu protonii determină masa atomică. Atomi ai aceluiași element chimic pot adesea să aibă un număr variabil de neutroni, fără ca proprietățile chimice să fie sensibil diferite. Speciile de atomi cu același număr de protoni în nucleu, dar cu numere de neutroni diferite se numesc izotopi. Un exemplu este atomul de carbon (C), care are numeroși izotopi. Dintre aceștia, izotopul cu cea mai mare abundență în natură (98.89%) este C (6 neutroni și 6
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
în nucleu, dar cu numere de neutroni diferite se numesc izotopi. Un exemplu este atomul de carbon (C), care are numeroși izotopi. Dintre aceștia, izotopul cu cea mai mare abundență în natură (98.89%) este C (6 neutroni și 6 protoni). Masa absolută a izotopului C este etalon pentru definirea unității atomice de masă, care este a 1/12 parte din masa absolută (exprimată în kilograme) a izotopului C. Unul dintre izotopii instabili, radioactivi, ai carbonului este C (8 neutroni) și
Număr atomic () [Corola-website/Science/298581_a_299910]
-
CONTRAST ÎN IMAGISTICĂ DE REZONANȚĂ NUCLEARĂ. Autor: Geta Olariu Coordonatori: Prof.univ. Dr. Gheorghe Iacob Universitatea de Medicină și Farmacia”Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Bioinginerie Medicală Direcția de Studiu: Biotehnologii Medicale. În anumite cazuri, datorită diferențelor mici dintre concentrațiile de protoni ale țesuturilor învecinate, semnalele preluate sunt de intensități relativ apropiate, iar imaginea achiziționată prezintă un contrast slab sau chiar inexistent. Din acest motiv, este necesar să se utilizeze substanțe care permit obținerea de imagini cu un contrast ridicat. În imagistică
STUDIUL PRIVIND NANOPARTICULELE MAGNETIZABILE CA AGENTI DE CONTRAST IN IMAGISTICA DE REZONANTA NUCLEARA. by Geta Olariu () [Corola-other/Science/84281_a_85606]
-
chiar inexistent. Din acest motiv, este necesar să se utilizeze substanțe care permit obținerea de imagini cu un contrast ridicat. În imagistică de rezonanță magnetică nucleară contrastul se bazează în principal pe diferențele dintre timpii de relaxare și concentrațiile de protoni. Nanoparticulele cu proprietăți paramagnetice sau superparamagnetice folosite că substanțe de contrast micșorează timpii de relaxare ai țesuturile în care se fixează, ceea ce conduce la o revenire mai rapidă a protonilor din starea excitata în starea inițială de echilibru. Ca agenți
STUDIUL PRIVIND NANOPARTICULELE MAGNETIZABILE CA AGENTI DE CONTRAST IN IMAGISTICA DE REZONANTA NUCLEARA. by Geta Olariu () [Corola-other/Science/84281_a_85606]
-
principal pe diferențele dintre timpii de relaxare și concentrațiile de protoni. Nanoparticulele cu proprietăți paramagnetice sau superparamagnetice folosite că substanțe de contrast micșorează timpii de relaxare ai țesuturile în care se fixează, ceea ce conduce la o revenire mai rapidă a protonilor din starea excitata în starea inițială de echilibru. Ca agenți de contrast se pot folosi macromolecule complexate cu ioni paramagnetici, cum ar fi polilisina, o structură polimerică pe care este grefat Gd-ADTP (gadoliniu - acid dietilen triamino pentacetic), nanoparticule de oxid
STUDIUL PRIVIND NANOPARTICULELE MAGNETIZABILE CA AGENTI DE CONTRAST IN IMAGISTICA DE REZONANTA NUCLEARA. by Geta Olariu () [Corola-other/Science/84281_a_85606]
-
este termenul folosit pentru definirea opusului materiei formate din protoni, neutroni și electroni. În același fel în care termenul "zi" definește atât perioada de 12 ore de lumină, cât și perioada de 24 de ore care include noaptea, termenul "materie" este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
care include noaptea, termenul "materie" este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea de materie și antimaterie existentă în univers. Antimateria este formată din antiparticule. Dacă atomii din care se compun obiectele folosite de oameni sunt alcătuiți din protoni, electroni și neutroni, așa-zișii anti-atomi vor fi formați din antiprotoni, antielectroni (pozitroni) și antineutroni. Antiparticula diferă de particulă prin faptul că are o sarcină opusă particulei, dar are masa egală cu aceasta. Dacă o particulă intră în coliziune cu
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
în univers este în prezent foarte redusă. La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte fotoni, electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se ciocneau pentru a crea
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
iar în următoarea fracțiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se și lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existență, se presupune că atunci s-au format protonii, iar în următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nuclee de deuteriu și care este prezent în universul de acum. Tot în aceste prime 1.000 de secunde s-au format și
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
1.000 de secunde s-au format și unele nuclee de litiu, beriliu și heliu. Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]