1,016 matches
-
sa au fost cetățeni ai orașului. Coloana a fost sfințită printr-o celebrare de mare sărbătoare la care au participat împărăteasa Maria Tereza și soțul ei, Francisc I. Patru ani mai târziu, când Olomouc a fost asediat de o armată prusacă și Coloana Sfintei Treimi a fost lovită de mai multe ori de focurile trase de tunurile prusace, cetățenii orașului Olomouc au mers într-o procesiune pentru a-l implora pe generalul prusac să nu tragă în monument. Generalul James Keith
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
care au participat împărăteasa Maria Tereza și soțul ei, Francisc I. Patru ani mai târziu, când Olomouc a fost asediat de o armată prusacă și Coloana Sfintei Treimi a fost lovită de mai multe ori de focurile trase de tunurile prusace, cetățenii orașului Olomouc au mers într-o procesiune pentru a-l implora pe generalul prusac să nu tragă în monument. Generalul James Keith le-a respectat dorința. Coloana a fost reparată imediat după război și o replică a unei ghiulele
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
când Olomouc a fost asediat de o armată prusacă și Coloana Sfintei Treimi a fost lovită de mai multe ori de focurile trase de tunurile prusace, cetățenii orașului Olomouc au mers într-o procesiune pentru a-l implora pe generalul prusac să nu tragă în monument. Generalul James Keith le-a respectat dorința. Coloana a fost reparată imediat după război și o replică a unei ghiulele de piatră trasă a fost pe jumătate îngropat în coloană în locul unde a lovit-o
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
formală a Anhalt-Zerbst în 1797; Alexius Frederic Christian a primit orașele Coswig și Mühlingen, care a reprezentat o treime din principatul Anhalt-Zerbst. În 1812, odată cu dispariția Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym, o ramură a Casei de Ascania, el a moștenit Hoym și unele enclave prusace. Alexius a adus îmbunătățiri educației construind multe biserici și școli. El a demonstrat un interes deosebit în extinderea rețelei rutiere, în special în zonele nou dobândite ale principatului sau. Industria minieră și metalurgică, de asemenea, au beneficiat de atenția lui
Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/336246_a_337575]
-
de atenția lui. Alexius Frederic Christian a inițiat o serie de proiecte majore de construcții, cum ar fi "Saalebrücke" în Bernburg (Saale), care ulterior a fost distrusă. În anul 1810 a fondat "Alexisbad" în Selketal și mai târziu, în zona prusacă a Gernrode, el a creat "Beringer Bad". În materie de religie, el a fost tolerant și luminat; în 1820, el a declarat credința reformistă și credința luterană co-religii oficiale ale statului său. În 1829 a creat un fond civil pentru
Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/336246_a_337575]
-
a fost avertizat de un fermier din Rohrbach, refugiindu-se astfel peste Kaiserslautern la Mannheim. În perioada următoare a locuit Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara palatul a fost incendiat. În dimineața următoare francezii s-au
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
fermier din Rohrbach, refugiindu-se astfel peste Kaiserslautern la Mannheim. În perioada următoare a locuit Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara palatul a fost incendiat. În dimineața următoare francezii s-au retras, iar populația din jur
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
animat pe cei care au solicitat admiterea în rândul voluntarilor și obstacolele foarte frecvente care s-au ivit în absența unui sprijin solid din partea autorităților române. Din paginile publicației a reieșit permanent încrederea atât în succesul victoriei Aliaților împotriva „barbariei prusace” și asupra prăbușirii inevitabile a Austro-Ungariei, cât și în realizarea statului național unitar român și recunoașterea acestui act de către puterile învingătoare, astfel încât prizonierii să aibă încredere că se angajează într-un demers cu sorți de reușită, care merită sacrificiul de
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Botaniști elvețieni]] [[Categorie:Briologi]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Pteridologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri corespondenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Comandori ai Legiunii de onoare]] [[Categorie:Laureați ai Royal Medal]] [[Categorie:Oameni din Geneva]]
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
televiziune. Sute de posturi au experimentat difuzarea semnalelor de televiziune folosind sistemul lui Nipkow în anii 1920 și 1930, până când acesta a fost înlocuit de către sistemele complet electronice în 1940. Nipkow s-a născut în Lauenburg (astăzi Lębork) în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
cucerit de la Rusia. Acest regat polonez, cu o autonomie limitată, urma să fie condus de un principe german și să aibă armata, rețeaua de transport și economia controlate de Germania. Armata și rețeaua feroviară urmau să fie plasate sub comandă prusacă. În primul an de război, trupele germane și austriece au cucerit rapid Țara Vistuleifosta Polonie a Congresuluiși, în 1915, au împărțit administrația între un guvernator german la Varșovia, și un omolog austriac al lui la Lublin. În mai multe memorandumuri
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Ruse de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Fellows of the Royal Society]] [[Categorie:Scriitori de limbă latină]] [[Categorie:Baroni]]
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
a început în secolul al XVI-lea. Despădurirea cordonului din cauza pășunatului, exploatării lemnului, și construcției de ambarcațiuni pentru din 1757 a făcut ca dunele să se răspândească pe toată fâșia și să îngroape sate întregi. Alarmat de aceste probleme, guvernul prusac a finanțat proiecte de reîmpădurire pe scară largă, demarate în 1825. Alte surse îl creditează pe Georg David Kuwert, proprietarul unei stații de poștă din Nida la sfârșitul secolului al XIX-lea cu începerea procesului de reîmpădurire. Datorită aceste eforturi
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
1866. La 28 martie 1867, Heinrich a luat puterea guvernării în mâinile sale. Având putere deplină el a dat principatului său prima sa constituție. La fel ca părinții săi, Heinrich a rămas anti-prusac toată viața, respingând în mod repetat măsuri prusace ca Kulturkampf și stabilirea căsătoriilor civile. Heinrich, precum și supușii săi din Reuss, a refuzat să accepte pe deplin că împărații germani Hohenzollern aveau prioritate față de alte case regale. Heinrich nu a pierdut nici o ocazie de a-l nemulțumi pe împărat
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
a luat în considerare chiar demolarea ei. Turnul a fost utilizat ca depozit de praf de pușcă probabil de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, primind atunci numele de Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. El a fost grav deteriorat în timpul ocupației prusace instaurate după Bătălia de la Praga (1757), iar decorațiunile exterioare au fost înlăturate în 1799. Turnul a fost folosit pentru ceremoniile de încoronare începând din 1836, pe aici trecând alaiul domnesc către Catedrala Sf. Vitus. Aspectul actual al turnului se datorează
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
Ion C. Brătianu este trimis de urgență la Düsseldorf pentru a cere consimțământul tânărului principe, al familiei sale și a regelui Prusiei Wilhelm I. Regele Prusiei își dă acordul: „Dumnezeu să te aibă în pază”. Pe 7 aprilie, Bismarck, cancelarul prusac, l-a sfătuit la rândul său fără rezerve pe principe „să ia hotărârea îndrăzneață de a pleca direct spre România”. Carol accepta și odată cu acest moment evoluția României avea să se schimbe pentru totdeauna. La 30 martie, Locotenența Domnească adresase
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]