1,976 matches
-
în: în care naratologia clasică este numai o etapă dintr-o evoluție mai cuprinzătoare a teoriei narative, un stadiu în care adolescenței ei îi urmează o reorientare și o diversificare subdisciplinară, ca reacție la post-structuralism și la orientarea spre studiile psihanalizei , feminismului sau spre studiile culturale . Această ascensiune din istoria alternativă a naratologiei nu e lipsită de consecințe terminologice, pentru că unii specialiști ca David Herman, MarieLaure Ryan, Susan Lanser sau Ansgar Nunning nu încetează să se considere naratologi, în timp ce alții restrâng
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
of Mount Rushmore: Collective Portraiture and Participatory National Heritage de Alison Booth sau Genre and History in Narrative Theory: The Problem of Retrospective Distance in David Copperfield and Bleack House de Alison Case. Narațiunea este cercetată în conexiunile ei cu psihanaliza de Laura Mulvey în Visual Pleasure and Narrative Cinema și Afterthoughts on Visual Pleasure and Narrative Inspired by Duel in the Sun și cu feminismul de Susan Snaider Lanser în Toward a Feminist Narratology, Nilli Diengott în Narratology and Feminism
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology: Computers, Metaphor and Narrative Marie-Laure Ryan observă că începând cu anii șaizeci naratologia și-a extins în mod constant domeniul de aplicare prin împrumuturi conceptuale din gramatica tradițională și transformațională, din optică, cinematografie, psihanaliză, semantică, teoria jocurilor, teoria socială, și feminism. Ea propune extinderea repertoriului metaforic al naratologiei la cybercultură și tehnologie informatică pe care le consideră domenii aflate în relație cu vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și verbele, din gramatica transformațională structura de adâncime, structura de suprafață și transformările, din geometrie figurile și careul semiotic, din optică punctul de vedere și focalizarea, din artele vizuale încadrarea, din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology arată că problema legitimității metaforei a creat o ruptură între naratologia descriptiv formală, inspirată de analiza discursului și științele cognitive și discursul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Ideea identității se regăsește la Blaga, în cadrul filosofiei stilului înțeles ca fenomen dominant al culturii. Teoria noologică a stilului este construită pe baza concepțiilor morfologice asupra culturii ale lui Frobenius și Spengler și sub influența modelului structurii psihicului uman din psihanaliza lui Freud și mai ales din psihologia analitică a lui Jung. Morfologia, deși o metodă potrivită pentru studiul culturilor, e nesatisfăcătoare consideră Blaga pentru că eșuează în explicarea lor. Conform acestei concepții, factorul principal care determină cultura unei populații este viziunea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ce comunică cu conștiința. Procesul prin care conținutul inconștientului ajunge "la lumină", în conștiință, este numit personanță: "O însușire grație căreia inconștientul răzbate, cu structurile, cu undele și cu conținuturile sale, până sub bolțile conștiinței". Spre deosebire de procesul sublimării, "clasic" în psihanaliză, prin care conținuturile inconștientului ajung în conștiință deghizate, distorsionate (vise, acte ratate ș.a.), prin personanță "anume conținuturi inconștiente apar în conștiință scăzute ca ecou, dar nedeghizate" (Blaga, 1969:32). Orizonturile inconștientului și conținuturile sale se "materializează" astfel în creația spirituală
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cele trei niveluri ale temei (natural, convențional, simbolic) și cele trei metode de interpretare (descriere pre-isonografică, analiza iconografica, interpretare iconologica). Pentru Ernst Gomrich (1972), imaginile au trei surse: experiență (reprezentare senzorială), tradiție (reprezentare alegorica colectivă) și expresie (reprezentare artistică subiectivă). * psihanaliza (S. Freud, J. Lacan). Importantă imaginilor în abordările psihanalitice se datoreaza corelației dintre acestea și subconștient. Dacă S. Freud vorbește despre procese psihice primare, adică subconștientul reprimat din imaginarul mental al viselor, J. Lacan oferă o nouă formă structurală psihicului
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Eminescu în materie de iubire", având toate șansele să devină, credea el, "punctul de plecare al unor controverse din domeniul psicologic și chiar sociologic"75. Pe ce se baza autorul lui Bizu când făcea asemenea afirmații provocatoare? Bineînțeles, pe infailibilitatea psihanalizei, știință inovatoare la acea vreme, care părea că descoperise metoda cea mai eficientă de interpretare a psihicului uman. Pe de altă parte, merită reținută nuanța că nu literatura constituie aici obiectul controversei, ci psihologia ori sociologia, discipline cărora li se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
explică de ce vedea criticul o strânsă legătură între psihologie, critică și literatură, și de ce prefera el portretul sau anecdota ca mijloace predilecte de "analiză" psihologică. Ispitit de promisiunea unei cunoașteri facile (semn al încrederii în paradigma pozitivismului științific ilustrat de psihanaliză), "impresionistul" Lovinescu va opta așadar, bovaric, tot pentru o soluție dogmatică, raționalistă, care să-i furnizeze "teoria" capabilă să explice fără rest presupusul "mister" al sufletului omenesc, luând totodată "o poziție definitivă în controversa dintre critici și psihanaliști". Afirmațiile acestea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
despre dragoste: "este însăși a mea viață care curge pe pământ, căci iubirea și viața-mi nu sunt lucruri osebite"89. Or, confesiunea poetului constituie, cred, un argument suficient de convingător, ce creditează o dată în plus, mai mult decât presupozițiile psihanalizei, concepția lovinesciană despre personalitatea eminesciană, a cărei configurație e determinată de erotism. Revenind la problema impactului social al poeziei lui Eminescu, ce justifică în bună măsură fenomenul constituirii mitului eminescian, Lovinescu considera că receptivitatea publicului se explică atât prin farmecul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
moldovenesc 106 factor esențial în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist. Într-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în domenii cu totul speciale și limitate (s.n.)"108. După cum remarcăm, Lovinescu se delimita, polemic, de concepția romantică asupra geniului, căreia îi contrapunea o perspectivă modernă, "științifică", nutrită de noile "teorii" despre inconștient și de "adevărurile" de ultimă oră ale psihanalizei. Și totuși, interpretarea lovinesciană nu dezvrăjește, nu distruge rezonanța mitică a "miracolului eminescian" (Eminescu rămâne și pentru Lovinescu un "fetiș" altul, e drept, dar tot un "fetiș"), câtă vreme mitul s-a cristalizat de la sine, biografia poetului cumulând, cum s-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Dionis se află și "cheia" metafizicii și a psihologiei eminesciene, și "secretul" literaturii adevărate, criticul-prozator n-a izbutit să descifreze corect mecanismul epic al nuvelei. Poate că, de n-ar fi respins de plano genul fantastic (pe care, pretindea Todorov, psihanaliza l-a îngropat definitiv 211), Lovinescu ar fi reușit să înțeleagă mai bine proza eminesciană și, o dată cu ea, marea literatură (diferența dintre "psihologic" și "fantastic" fiind doar una de limbaj, de "formă", și nu de "fond"). Din acest motiv, după cum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în mod sistematic precedată de un text care o prescrie"236. Aici ar fi de căutat și originalitatea romancierului Lovinescu, care proiectează imaginea lumii ca efect al unui text/ discurs preexistent, printr-un "mecanism în doi timpi" analizat în lumina psihanalizei freudiene. Numai că (nota bene!) concentrarea analizei asupra mecanismului de instaurare a realității presupune "sacrificarea unei cantități deloc neglijabile de informație epică"237 prin urmare, doar cu prețul sacrificiului, implicând așadar o lectură "cu goluri", romanul criticului își dezvăluie structura
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lupta vieții", pe care alții pot s-o dea la fel de bine, urmărește actul literar în toată amploarea și încearcă să-i deslușească structura recurgând la o analiză complexă, ce trece prin estetică, metafizică, poetică, teoria genurilor, istoria ideologiilor, sociologia și psihanaliza actului creator, istoria literaturii. Adică studiază literatura ca fapt cultural bogat, care depășește esteticul fără să-l renege, integrând totodată valorile specifice timpului și locului în care și E. Lovinescu a încercat să gândească literatura. Doris MIRONESCU Abstract E. Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Editura Univers, București, 1973, capitolul "Literatură și fantastic", pp. 182-201. Plecând de la premisa că literatura fantastică reprezintă "un teritoriu strâmt, dar privilegiat, de unde se pot formula ipoteze cu privire la literatură în general", Todorov ajunge la concluzia pripită că, în secolul XX, psihanaliza "a înlocuit (și a făcut prin asta inutilă) literatura fantastică". Dovada: "astăzi nu mai e nevoie să recurgi la diavol pentru a vorbi de libidou". 212 Pompiliu Constantinescu, "E. Lovinescu, Bălăuca (roman) ", în Vremea, an VIII, nr. 417, 8 dec
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intitulată Triumful religiilor, iar autorul ei este Jacques Lacan: se publică două lungi conferințe ale lui, scrise încă de prin '84-'85, în care el argumentează că religia este cea care va supraviețui și care va învinge în lupta cu psihanaliza. Îl numește pe Freud materialist grosolan, lucru la care nu te-ai aștepta absolut deloc de la o figură cum este Jacques Lacan. Derrida, în ultimii zece ani de viață, s-a ocupat de "calea apofatică" în raport cu Cabala iudaică, deci cu
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Parhon în domeniul psihiatriei. Fiind unul dintre pionierii concepțiilor etiologiei endocrine într-un mare număr de tulburări nervoase, pe care le interpreta atât de organic, C. I. Parhon nu s-a simțit atras de teoriile psihoanalizei lui Freud (așa-zisa "psihanaliză" nu dă, în genere, rezultate favorabile și poate fi vătămătoare) sau de concepții similare, în care biologul nu regăsea nimic din concepția sa materialistă despre determinarea bolilor. Încadrând fenomenul psihic în contextul său biologic, C. I. Parhon se înscrie printre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
II-II e.n.), în Studii și cercetări de antropologie nr. 1, 1969, p. 11. 3 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, pp. 119-132. 4 A. D. Xenopol, Istoria Românilor, Cap. I Timpurile anteromâne, p. 23. De observat că psihanaliza, sondând fondul psihologic primar, pleacă de la o ipoteză similară. * Pentru date orientative ne-am ghidat după Istoria României, Editura Academiei, București, 1960, vol. I, Cap. Comuna primitivă și sclavagistă. 5 V. L. Bologa, Raportul din 1756 al unui chirurg german despre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
arte frumoase, arhitectură, în disciplinele umaniste și în dezbaterile de idei. Nu le puteau scăpa controversele iscate de acea critică a culturii întreprinsă de Karl Kraus în revista lui Die Fackel, de cartea lui Otto Weininger Sex și caracter, de psihanaliza lui Sigmund Freud, ca și de ecourile creației lui Robert Musil, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Arnold Schönberg sau Adolf Loos. Cu atât mai mult cu cât cultura umanistă vieneză a epocii era una, iar publicul ei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mare parte în Norvegia. La scurt timp, va anunța însă editura că renunță la publicare. Desigur, în speranța că va putea produce gânduri mai bune. Drury își amintește că în același an, când Wittgenstein a predat lecțiile sale despre estetică, psihanaliză și credința religioasă, el s-a adresat unuia dintre studenții care se străduiau să noteze ce spunea: „Dacă scrieți aceste observații spontane, s-ar putea întâmpla ca într-o bună zi ele să fie publicate drept ideile mele bine cântărite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-se pe ceea ce afirma Wisdom, Ayer a spus că Wittgenstein tratează filozofia drept o boală care trebuie să fie psihanalizată. Wittgenstein a reacționat trimițându-i lui Ayer o scrisoare plină de indignare. Subliniind că nu vede nici o relație între practica psihanalizei și modul său de a aborda problemele filozofice, Wittgenstein s-a declarat stupefiat de superficialitatea și neînțelegerea cu care se poate vorbi despre ceea ce gândește și spune cineva. Ayer, care participase la începutul anilor ’30 la lecțiile lui Wittgenstein, s-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
i se potrivește probabil mai mult ceea ce a spus Wittgenstein despre opera contemporanului său ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 307 din Viena, Sigmund Freud: „Odată cu moartea lui Freud a murit și opera lui. Astăzi nimeni nu mai poate trata psihanaliza așa cum a făcut o el.“ Dincolo de eforturile de a o înțelege, preluarea și continuarea acelei orientări pe care a încercat să o imprime Wittgenstein gândirii vor fi doar în puterea unei persoane înzestrate cu ceva din ceea ce a constituit geniul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
personalitatea copilului și i-ar provoca suferințe interioare; ei nu mai caută atât să insufle simțul limitelor, respectul și ascultarea, cât să asculte și să satisfacă dorințele copilului. Deși această psihologizare a educației concretizează, prin exces, anumite căi deschise de psihanaliză și de noile pedagogii de la începutul secolului XX, ea n-a putut să se impună socialmente decât odată cu dezvoltarea civilizației consumatoriste și a idealurilor ei hedoniste, refuzul de a-l frustra pe copil apărând ca stilul educativ concordant cu valorile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
et marketing”, Business Digest, nr. 129, aprilie 2003; Yves Evrard, Christophe Bénavent, „Extension du domaine de l’expérience”, Décisions Marketing, nr. 28, 2002. 12. Sigmund Freud, Essais de psychanalyse, Payot, „Petite Bibliothèque Payot”, Paris, p. 45 (trad. rom. Eseuri de psihanaliză aplicată, Trei, București, 1994). În secolul al XVIII-lea, o bogată literatură a subliniat deja legăturile care unesc plăcerea cu diversitatea și cu schimbarea; vezi Robert Mauzi, L’idée du bonheur dans la littérature et la pensée française au XVIIIe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]