3,301 matches
-
acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. "Ca să nu răcești seara, puișor", mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sânt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu bine că nu sânt vinovat în povestea cu accidentul și totuși îmi e frică. Încerc să mă stăpânesc, să mă conving că n-am nici un motiv de îngrijorare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportîndu-mă ca un... Sânt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să încerc să fac ceva nou. De pildă, literatură. Uneori mă atrage, să mă defulez, să uit. Curaj! Curaj? 28 august Doctorul B. m-a încurajat. 4 septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajuns să-l văd pe Francisc și gata. Ar trebui să mă ducă pe brațe înlăuntru, altfel..." "Dar de ce, Dinule? Totuși nu are drept de viață și de moarte asupra ta. Și nu ești Siminel sau Dominic. Ești ditamai doctor psihiatru. Nu poți vorbi ca ei. E adevărat, încuviință Dinu, dar crede-mă, prefer să-l știu acolo în sala cu oglinzi, să facă ce vrea, numai să mă lase cu astmul meu." " Nici măcar nu ești curios?" l-am întrebat. "Deloc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ăsta mereu sîntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
idee cum va reacționa prim-ministrul. Tăcerea se prelungea. — O luase, în mod evident, razna. Replica aceasta veni de la vicepremier, Avram Mossek. Un caz grav de sindrom Ierusalim. Expresia se referea la o problemă de sănătate recunoscută, fiind folosită de psihiatri pentru a-i descrie pe acei oameni cărora orașul sfânt le luase mințile. Puteai să-i vezi de pe Via Dolorosa până pe străzile dosnice ale Cartierului Evreiesc, de obicei bărbați tineri - cu bărbile, sandalele și ochii sălbatici, scrutători, ai celor convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Africa. Deții ceva de care am nevoie. Și nu ai nici o alternativă, Maggie. Nici una. Așa că spune-mi. Unde e nenorocita de tăbliță? Negociere. Simpla pronunțare a cuvântului fu suficientă ca să-și vină în fire. Întotdeauna fusese bună la ceea ce psihiatrii numesc „compartimentare“, separarea unui aspect al vieții sale de celelalte, în așa fel încât să se poată concentra la sarcina pe care o avea de îndeplinit și acum, în mod conștient, își impuse să facă din nou acest lucru. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nou și am să-ți mai dau o șansă. Am niște trucuri negustorești care te-ar putea ajuta să sporești vânzarea. — Să trimiți harta cu noul traseu la secția de boli nervoase a spitalului Caritas. Maicile, atât de serviabile, și psihiatrii care lucrează acolo mă vor ajuta s-o studiez în pauzele tratamentului cu șocuri. — Acum taci. — Vezi ce s-a întâmplat? Mi-ai distrus spiritul de inițiativă. Ignatius râgâi. Bine, sper că ai ales un traseu pitoresc, de preferat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
boli mintale din Mandeville. De când a fost dat afară atât de brutal din trustul dumneavoastră, a trebuit să facă regulat naveta între casă și Mandeville. Eul său a fost adânc rănit. S-ar putea să primiți notele de plată ale psihiatrului. Sunt destul de înfricoșătoare. — S-a sonat? — Într-un mod violent și total. Am trecut printr-o încercare grea cu el. Prima dată când s-a dus la Mandeville, a fost nevoie să fie transportat într-o ambulanță blindată. După cum știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius, nu crezi că ai fi mai fericit dacă te-ai duce să te odihnești puțin la Caritas? — Te referi cumva la un salon psihiatric? întrebă Ignatius, fierbând de mânie. Crezi că sunt nebun? Îți închipui că vreun cretin de psihiatru va putea vreodată sonda adâncimile psihicului meu? — Ai putea să te odihnești, scumpule. Ai putea scrie ceva pe caietele tale. Ar încerca să mă transforme într-un tâmpit căruia îi place televiziunea, mașinile noi și mâncarea congelată. Nu pricepi? Psihiatria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oboseală. Sunt la volanul mașinii acesteia de ieri-dimineață. — Atunci treci cel puțin de lacul Pontchartrain. — Bine. Putem merge pe drumul de pe dig și să ne oprim la Mandeville. — Nu! Myrna avea să-l ducă drept în brațele avertizate ale unui psihiatru. Nu ne putem opri acolo! Apa e poluată! E o epidemie! — Da? Atunci trecem podul cel vechi, spre Slidell. Da. E cu mult mai sigur, oricum. Șlepurile se lovesc întotdeauna de drumul de pe dig. Am cădea în lac și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dacă sunteți de părere că adulții din jurul vostru se poartă ca niște copii, este probabil să aveți dreptate. În termeni tehnici, asta se numește „neotenie psihologică“, persistența comportamentului copilăresc la maturitate. Și fenomenul ia amploare. Conform părerii dr. Bruce Charlton, psihiatru specializat în probleme de evoluționism la Newcastle upon Tyne, ființele umane au nevoie acum de mai mult timp ca să atingă maturitatea mentală ... iar unii nu o ating niciodată. Charlton crede că aceasta este o consecință secundară a educației oficiale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știință, pentru a fi verificate. Nu a fost cerută o transparență totală. Verificarea cu adevărat independentă a descoperirilor este foarte rară. Rezultatul este un public expus la incredibile riscuri necunoscute. Caracterul părtinitor al studiilor publicate a devenit o glumă proastă. Psihiatrul John Davis a cercetat testele finanțate de companii farmaceutice aflate în competiție pentru cinci dintre cele mai eficiente medicamente antipsihotice. El a descoperit că, în 90% din cazuri, medicamentul produs de compania care plătea studiul era considerat superior celorlalte. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi fost În stare să mi le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ochi și i-am spus: „O, Nobile Vișnu, repet În minte numele Tău și cuget la Înfățișarea prea-fericită a atributelor Tale“. S-a Îndepărtat, lansîndu-le colegilor lui rămași În fundul dormitorului: „Alt poponar!“. PÎnă la urmă am dat de un psihiatru. Mi-a cerut să desenez un copac care să nu fie brad. Noroc că taman În ajunul plecării mele la cazarmă tocisem bine testul cu copacul Împreună cu soră-mea Bénédicte, care Își termina studiile de psihologie. „Desenează multe flori“, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă sfătuise ea, „asta se interpretează ca o lipsă de prevedere și de metodă“. Îmi arătase desenul unui copac făcut de un tînăr sadic: exact genul de copaci pe care Îi desenam și eu cînd eram mic. I-am spus psihiatrului, după ce am desenat o casă cu un coș care fumegă: „E Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care aceștia le completează despre noi? CÎnd ei mor, oricine le poate citi. Povestea urechilor mele se află la ăsta, cea a ochilor e Împrăștiată pe la mai mulți doctori. Mi-ar plăcea să citesc notele pe care le-a Întocmit psihiatrul spitalului militar În timp ce eu desenam un clovn care ținea În echilibru pe fiecare din umeri un semn de Întrebare și un semn de exclamare mai mari ca el, și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
umeri un semn de Întrebare și un semn de exclamare mai mari ca el, și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu mi se vor potrivi. Unul din Frankensteinii care aveau În grijă dormitorul va fi Însărcinat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fie adevărat. Om namo Nârâyana! Mă tem că această mantră nu va fi niciodată soluția problemelor mele, chiar dacă mă concentrez acum intens asupra unui punct dintre sprîncene cu riscul să fac greșeli de literă cund zbat fraxa azta la mașjnă. Psihiatrul m-a trimis Îndărăt Însoțit de un infirmier Înarmat pînă-n dinți - dacă nu mă Înșel, avea o cartușieră plină cu seringi care m-a propulsat cît ai bate din palme spre patul meu, unde am fost silit să mă Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu făceam ședințe de psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă n-ați divorțat?“. Draga de Tina se Întorsese cu o rețetă de tranchilizante pentru mine! Mi-a povestit că psihiatrul Îi spusese: „Dacă astea nu au efect, Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă n-ați divorțat?“. Draga de Tina se Întorsese cu o rețetă de tranchilizante pentru mine! Mi-a povestit că psihiatrul Îi spusese: „Dacă astea nu au efect, Întoarce-te să mă consulți. Avem un Întreg arsenal de medicamente la dispoziție. PÎnă la urmă, tot găsim noi ceva ce i s-ar potrivi“. I s-ar potrivi, adică mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
două roșii, ulei de măsline, sare, piper, pătrunjel tocat, usturoi și două pilule de Laroxyl pisate. Omleta aia halucinogenă mă făcea să adorm la loc. De cîteva ori am fost pe punctul să ratez consultația la Zscharnack. Cu siguranță că psihiatrul asta și dorea. Aștia doi erau la cuțite. În contextul ăsta sosește cartea tatei. Și sosește și tata. Își părăsește Provența ca să vină să dea interviuri la Paris. Aveam mult de lucru, iar el avea multe Întîlniri. Abia am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]