1,943 matches
-
nu are drept asupra corpului lor. Dar cine este acest proprietar? Sinele? O imagine proastă a self-esteem este un factor de risc major pentru TS la adolescent. Cine este acest sine, cine judecă pe cine, cine aparține cui: corpul aparține psihicului, psihicul corpului? Dacă există mulți adolescenți care își pun aceste întrebări, aceasta are drept cauză, după părerea noastră, cultura și credințele în care sunt crescuți aceștia, ceea ce nu-i împiedică pe unii dintre ei să și le pună cu o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
are drept asupra corpului lor. Dar cine este acest proprietar? Sinele? O imagine proastă a self-esteem este un factor de risc major pentru TS la adolescent. Cine este acest sine, cine judecă pe cine, cine aparține cui: corpul aparține psihicului, psihicul corpului? Dacă există mulți adolescenți care își pun aceste întrebări, aceasta are drept cauză, după părerea noastră, cultura și credințele în care sunt crescuți aceștia, ceea ce nu-i împiedică pe unii dintre ei să și le pună cu o acuitate
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este adesea semnul reperabil fie a acestui deficit intelectual, fie a acestei non-implicări: așa după cum am putut vedea, eșecul școlar face parte dintre factorii de risc reperați în studiile epidemiologice. Datorită faptului că excitația provine din chiar interiorul corpului, fără ca psihicul să aibă propriul său cuvânt de spus, aceasta este resimțită ca un „obiect” exterior căruia adolescentul trebuie să i se supună, sentiment de alienare întărit de remarcile celor apropiați în special cele ale părinților (în ceea ce privește alimentația, un aspect fizic, un
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
însuți - expresia îi aparține -, atunci de ce nu? Această faimoasă concordie se obține atunci când ești condus doar de o gândire neafectată de contradicții. Sufletul trebuie să evite tensiunile multiple și confruntările dintre mai multe motivații. Când este supus legii războaielor interioare, psihicul se șubrezește, iar trupul suportă consecințele, de unde stări de slăbiciune, dureri, suferințe și tulburări. Material și muritor ca și trupul, sufletul trebuie îngrijit, doftoricit, calmat. La acest suflet, modalitate subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
personale ale psihologului Psihologul trebuie să fie o persoană sănătoasă fizic și mental, trebuie să aibă toate simțurile intacte. Trebuie să fie: rezistent la activitate continuă și monotonă; să fie foarte bine pregătit; să cunoască toate metodele de investigație a psihicului și personalității umane; să aibă capacitatea de empatie, de comunicare verbală și nonverbală, capacitatea de a se apropia de cel din fața lui; trebuie să nu fie evaluativ, să manifeste încredere, disponibilitate la ascultare, deschidere către altul. 3. Utilitatea și actualitatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
studiul factorilor psihologici, biologici și sociali în cursul bolii; h) psihologie industrială/organizațională: aplicarea principiilor psihologiei la locul de muncă în vederea creșterii productivității, eliminării conflictelor și îmbunătățirii calității vieții la locul de muncă; i) neuropsihologia: explorarea relației dintre creier și psihicul uman, dintre biologic și psihologic; j) metode cantitative și măsurarea în psihologie: studiul dezvoltării și evaluării continue a metodelor de măsurare și evaluare în psihologie; k) psihologia reabilitării (specială): inserarea în societate a diferitelor persoane cu handicap înnăscut sau dobândit
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ai fost privat de un drept legitim etc.) nu numai că nu diminează, dar proliferează într-un mediu social tot mai concurențial, ceea ce face oportună o discuție asupra factorilor care întrețin și chiar amplifică consecințele acestui fenomen al frustrației asupra psihicului individual și asupra climatului social. Credem că una din capacitățile psihice importante care ar trebui să caracterizeze comportamentul ființei umane, indiferent de contextul social general în care își desfășoară activitatea (ex. orânduirea statatlă bazată pe valori concurențiale, sau dimpotrivă egalitare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a asigura o echilibrare, o adaptare la situația creată, atingerea scopului propus, și o reevaluare a situației frustrante prin fenomenul de „feed-beck”). Vom vedea, pe parcurs, că aceste trei aspecte se structurează de fiecare dată într-un mod specific în psihicul individual, în funcție de măsura în care este atribuită factorului frustrant calitatea de a ne de poseda de un drept, sau de satisfacția îndeplinirii unui scop. 2. „Ecuația psihologică personală” își pune amprenta pe toate aspectele interacțiunii persoanei cu ambianța, determinând: evaluarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a explica exclusiv fenomenul frustrației, fie numai prin „situația frustrantă”, fie prin „starea psihică” rezultată din actul privării, fie, în sfârșit, numai prin „reacțiile comportamentale” adoptate de subiectul frustrat. Fenomenul frustrației se consituie, de fiecare dată, ca un act al psihicului în ansamblu, ca un act al sistemului personalității, motiv pentru care el se exprimă prin particularitățile caracteristice ale trăirilor fiecăruia: „Frustrația nu se definește prin obstacol, căci în realitate nimic nu ne permite să știm ce este apreciat ca atare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul său, în mod dinamic, cea mai mare parte a personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un proces de nuanțare și intelectualizare; „personalitatea” ajunge să traducă și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și a impulsurilor noastre, pentru a le putea controla și domina. 2. Interpretări „biologistice”. Ca o reacție împotriva concepțiilor „behavioriste tradiționale”, care minimalizau rolul proceselor și al determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive). „Freudiștii”, de exemplu, nemulțumiți de caracterul static, asociaționist și mecanicist al interpretărilor psihologice de la începutul secolului XX, au introdus pe „scena
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și în care se elaborează „soluții de compromis”. Așezând la baza doctrinei sale apriga luptă între „Id” (înclinații inconștiente”) și „Ego” (personalitatea cu psihicul ei) și „Super-Ego-ul” (principiile conduitei, normele sociale și valorile morale), S. Freud susține ideea după care omul ar fi condamnat la o permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe extreme, Id și Supra-Ego, nu este niciodată pe deplin conciliabilă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca procese teleologice, ca realizare a tendințelor înnăscute, în care motivația nu-și are locul”; iar cu privire la concepția lui C.G. Jung, afirmă: „Ca și Freud, jung a voit să explice activitatea omului, formarea personalității, pe baza unei concepții biologice asupra psihicului, neacordând atenție relațiilor reale care există între om, pe de o parte, și medicul social-istoric și natural, pe de altă parte”. (Cf. V. Pavelescu, „Examenul critic...”, p. 3-4). Este adevărat însă că activitatea lui C.G. Jung și cea al lui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Eului” prin mijloace „autiste”, care constau în interpretarea deformată a realității în conformitate cu dorințele noastre. Privind-o în ansamblu și, totodată, în specificitatea ei, putem spune că „doctrina psihanalitică” nu reprezintă decât un mod unilateral de analiză și interpretare a dinamicii psihicului uman, a fenomenelor psihice complexe. Ea subliniază în mod exagerat „autonimia” dinamicii persoanei, condiționarea în special din interior, prin motive osihice „pure”, a comportamentului uman (subestimând rolul determinărilor economice, social-politice și culturale), precum și rolul primordial al mecanismelor pur psihologice în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
superior, de interdependență, sub formă de „spirală ascendentă”. La nivelul psihologic de interpretare, „fenomenul frustrației” se înscrie, așadar, în noi forme de interdependență a fenomenelor: fie aceea a „spiralei ascendente”, cu tendință de perfecționare, de ridicare a nivelului calitativ al psihicului, fie aceea a „spiralei regresive” în care, - așa cum precizează V. Pavelescu, - „sistemul dinamic se angajează într-o vrilă descendentă, fiecare moment al acestui proces de relații ,utuale dintre cauză și efect caracterizându-se printr-o pierdere calitativă, printr-o degradare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
oamenii normali, în condițiile obișnuite ale activității, mai ales atunci când nu este suficient dezvoltat spiritul de discernământ al influențelor exterioare, când lipsește capacitatea stăpânirii de sine (a dominării mai ales a trăirilor afective intense), sau când, datorită unei înzestrări a psihicului individual cu o sensibilitate mai mare, tensiunea afectivă, născută în „situația de frustrare”, determină o conștientizare excesivă a „pericolului”, fapt care duce la agravarea pericolului real și la sporirea tensiunii afective. La fel se întâmplă atunci când frustrarea depășește anumite limite
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de motive divergente (incompatibile). Diferite conduite deviate, întâlnite în cursul vieții, nu constituie altceva decât comportamente neadecvate față de diferitele solicitări sau exigențe ale unuia sau ale mai multor niveluri de integrare. „Fenomenul frustrației” este strâns legat, mai a gradul flexibilității psihicului persoanei la găsirea răspunsurilor la solicitările multiple și adesea contrariate ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității sale. De asemenea, o insuficintă maturizare manifestată, de exemplu, în plan afectiv, axiologic sau volițional, afectează modul de percepere și evaluare corectă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a sensibilizării organismului la situații de acest gen, stările emotive sporesc în intensitate devenind factori ai „anxietății”, „surmenajului” și „nevrozelor”. Prin epuizarea „personalității”, prin scăderea tensiunii psihice și oboseala pe care o produc, „emoțiile” au o influență deprimantă / patogenă asupra psihicului. Psihologii francezi, mai ales (ex. P. Janet), definesc „emoția” ca o conduită de dezadaptare, de dezorganizare, ca un complex de reacții vegetative și descărcări ineficiente ale unei energii excesiv mobilizate, ale unei tensiuni provocate de un conflict care nu și-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
morfologia lui Goethe neputința de a explica transformările istorice. Destul de asemănător cu versiunea pe care o dă psihanalizei Carl Gustav Jung, ea operează cu presupunerea existenței unui număr de „arhetipuri” inexplicabile (sau care nu pot fi explicate deocamdată), stocate În „psihicul” omenesc, ca un misterios cod genetic. Chiar dacă admitem posibilitatea unor asemenea sedimente filogenetice În psihicul individual, tot ne mai vedem siliți să combatem ciudățeniile teoriei lui Jung. În ultima parte a vieții, Eliade a Încercat să Împletească fenomenologia și istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o dă psihanalizei Carl Gustav Jung, ea operează cu presupunerea existenței unui număr de „arhetipuri” inexplicabile (sau care nu pot fi explicate deocamdată), stocate În „psihicul” omenesc, ca un misterios cod genetic. Chiar dacă admitem posibilitatea unor asemenea sedimente filogenetice În psihicul individual, tot ne mai vedem siliți să combatem ciudățeniile teoriei lui Jung. În ultima parte a vieții, Eliade a Încercat să Împletească fenomenologia și istoria Într-un masiv tratat de istorie a religiilor 13. Unul dintre cei mai sofisticați erudiți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Plinătate și din neclintire? Mai departe, firește, rămîne de rezolvat Încă o problemă: Sufletul este tot invizibil. Este compus din atribute care, oricît de joase ar fi, sînt Încă impalpabile. Cum devine oare posibil acest nou pas - trecerea de la psihic la fizic? Din nou ni se cere celor mai mulți dintre noi un Însemnat efort intelectual pentru a putea Înțelege că una dintre principalele dogme ale platonismului este următoarea: cu cît este mai fizică o ființă, cu atît este mai puțin esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pare a fi destul de consecventă, virtuțile acestuia Însă sînt calificate În moduri diverse. În orice caz, Demiurgul nu este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a „psihicului” din antropologia valentiniană, În vreme ce principiul răului este Vrăjmașul, Diavolul, reprezentantul Materiei și al oamenilor „hylici” sau „htonici”. Ignorant, chiar „prost și nebun”, acest Dumnezeu al Legii se arată de obicei dornic să primească mesajul pe care Îl aduce MÎntuitorul, căindu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cultura are propriul sistem de comunicare nonverbală. Copiii învață acest sistem încă înainte de a stăpâni deprinderile comunicării verbale și se bazează pe el ca pe cel mai important mijloc de comunicare. Pe măsură ce cresc, comportamentele nonverbale devin atât de ancorate în psihicul lor încât recurg la acestea aproape inconștient” (Almaney și Alwan, 1982, p. 16, apud Dale G. Leathers, „Cross-Cultural Differences in Nonverbal Communication”, în Succesful Nonverbal Communication: Principles and Aplications, Macmillan, New York, 1986, p. 256). 7. Comentați: „...fiecare limbă este și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de explorare, dar și de expansiune și de putere (țară bogată). Continentul european împărtășește parțial aceleași semnificații; - Africa, pământ de foc în imaginarul colectiv, asociată cu animalele sălbatice, cu savana, cu vegetația specifică, cu riturile animiste, simbolizează partea arhaică a psihicului și indică faptul că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-un proces
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se deplasa. Prin urmare, ele fac apel la umanitatea subiectului, adică la valorile morale înrădăcinate în psihicul său. Conform aceleiași analize, în opoziție cu bebelușul care merge în patru labe, brațele reprezintă maturizarea eului, simțul responsabilităților, caracterul matur al personalității. Această semnificație de responsabilitate se regăsește mai ales în simbolistica umerilor. Într-adevăr, orice referire onirică la
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]