KorAP: Find »[drukola/base=psihopatologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...44 >

1,100 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

psihozelor. Din punct de vedere psihopatologic, „stările-limită” se caracterizează printr-un mare polimorfism în care notăm prezența următoarelor aspecte clinice (Kernberg și Marcelli): angoasa, simptome nevrotice, sindromul depresiv, instabilitatea și impulsivitatea. După D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare și imature Acestea reunesc acele modele de personalități anormale caracterizate prin diferite grade sau niveluri de nedezvoltare

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției clinico-psihiatrice a unor procese psihopatologice grave, la o personalitate complet structurată psihic. Deteriorarea este caracteristică proceselor psihopatologice care apar în cursul demențelor și ea interesează următoarele niveluri structural-dinamice ale aparatului psihic și conduitei individului: Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției clinico-psihiatrice a unor procese psihopatologice grave, la o personalitate complet structurată psihic. Deteriorarea este caracteristică proceselor psihopatologice care apar în cursul demențelor și ea interesează următoarele niveluri structural-dinamice ale aparatului psihic și conduitei individului: Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale. Nivelul afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul acestui grup sunt reunite acele modele de personalități anormale caracterizate prin existența unor modificări structural-dinamice ale personalității consecutive evoluției îndelungate unui proces psihopatologic, de factură psihotică, care a operat o modificare profundă într-un anumit „sector” al aparatului psihic sau al sistemului personalității globale a individului. De regulă, acest tip de modificări apar în urma evoluției psihozelor endogene (schizofrenie, PMD, psihoze schizo-afective, deliruri cronice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
al aparatului psihic sau al sistemului personalității globale a individului. De regulă, acest tip de modificări apar în urma evoluției psihozelor endogene (schizofrenie, PMD, psihoze schizo-afective, deliruri cronice sistematizate, epilepsie cu tulburări psihice etc.). Stările defectuale post-procesuale pot avea diferite aspecte psihopatologice în funcție de procesul psihotic care a acționat asupra sistemului personalității: defecte post-schizofrenice, defecte post-PMD, defecte post-delirante etc. 37. MODELE PSIHO-BIOGRAFICE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Viața unei persoane nu are un caracter continuu și liniar. Ea este o suită de etape bine

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
E. Minkowski, L. Binswanger, D. Cargnello). Dincolo de aspectele generale, obiective sau subiective ale vieții individuale, o importanță deosebită o au studiile diferențiale, care stabilesc existența unor „tipologii” sau modele de viață, atât în condițiile normalității, cât și în condițiile alteralității psihopatologice. Modelele de viață sau tipurile de existență, au valoarea unor viziuni sintetice asupra vieții individuale, o viziune globală care depășește studiul de caz și care ne dă informații deosebit de prețioase referitoare la natura persoanei, a sensului vieții acesteia, precum și o

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ne dă informații deosebit de prețioase referitoare la natura persoanei, a sensului vieții acesteia, precum și o explicare a destinului său. Acest aspect are o valoare esențială în psihopatologie, pentru înțelegerea semnificației alteralității existenței umane în condițiile variate impuse de procesul morbid psihopatologic. Vom analiza în continuare, modelele psiho-biografice normale și modelele psiho-biografice patologice, sau pato-biografiile. Modelele psiho-biografice normale Nu există viață lipsită de semnificație, de importanță și de originalitate. Analiza oricărei vieți omenești ne pune în față aspecte inedite, interesante, pasionale, din

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
civilizație materială. El contribuie la progresul vieți, al oamenilor, al societății. Analiza acestor modele psiho-biografice normale ne va ajuta să putem înțelege modelele pato-biografice, care sunt specifice bolnavilor psihici. Le vom analiza în continuare. Modele pato-biografice Modelele pato-biografice sunt sinteza psihopatologică a observării dinamicii fenomenelor psihice morbide. Orice persoană are o existență proprie, așa cum am arătat mai sus. Această existență se încadrează într-un anumit tip sau „model de viață”. Viața trebuie considerată ca o desfășurare a persoanei umane în timp

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihice. Ea este considerată ca manifestarea exterioară a fenomenelor psihice morbide care își au sediul în interiorul ființei umane. Transformarea personalității ca urmare a factorilor morbigenetici, va avea drept consecință o modificare a cursului vieții individului respectiv, a bolnavului psihic. Fenomenele psihopatologice sunt primare, pe când modul de a-fi-în-lume al bolnavului, manifestările comportamentale și acțiunile acestuia, modul de a gândi și de a simți, de a comunica etc., sunt secundare acestora și ele vor marca profund, în diferite forme, viața individului respectiv. Dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
să înțeleagă semnificația noii existențe alienate a bolnavului psihic. Vom încerca, în continuare, să facem o analiză sintetică a modelelor de existență în psihopatologie, luând ca referință, formele principale ale tulburărilor psihice. Natural că interpretarea și clasificarea modelelor de existență psihopatologică trebuie să plece de la criteriile de alteralitate oferite de manifestările psihiatrice. Fiecărei boli psihice îi este caracteristică o anumită modalitate de existență. Fiecare bolnav trăiește și se comportă într-un mod diferit de persoanele normale, dar și față de alte categorii

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
bolnavului. Pentru a avea o continuitate între clasificarea nosologică și modelele de viață ale bolnavilor psihici, am luat drept cadru de referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Acest mod de viață este caracteristic persoanelor hiperexacte, care sunt frământate și dominate de îndoială, de frica de a nu greși, de a nu strica, de a nu rata, de a nu deranja. Este modelul pato-biografic specific bolnavilor psihastenici. Elementele psihopatologice centrale care schimbă persoana și viața acestora sunt fobiile și stările obsesive. Preocupați de a nu greși, acești indivizi se „încarcă” emoțional și ideativ cu elemente parazitare. Controlează, revin asupra faptelor, gândesc în permanență la acestea. Această preocupare obsedantă îi

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
bolilor. Tabloul sau forma clinică are un caracter structural, descriptiv-constatativ, pe când imaginea biografică a bolii ne oferă dimensiunea dinamică a acesteia. În sensul acesta cred că trebuie înțeleasă valoarea cunoașterii modelelor psihobiografice în psihopatologie. 38. MODALITĂȚILE DE ORGANIZARE ALE PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Cadrul general al problemei Prin natura lor, tulburările psihice au modalități particulare de a se prezenta atât în ceea ce privește organizarea procesului psihopatologic, cât și în ceea ce privește dinamica clinico-psihiatrică a acestora. Prin organizare înțelegem modalitatea de dispunere sau de aranjare a proceselor psihice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
În sensul acesta cred că trebuie înțeleasă valoarea cunoașterii modelelor psihobiografice în psihopatologie. 38. MODALITĂȚILE DE ORGANIZARE ALE PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Cadrul general al problemei Prin natura lor, tulburările psihice au modalități particulare de a se prezenta atât în ceea ce privește organizarea procesului psihopatologic, cât și în ceea ce privește dinamica clinico-psihiatrică a acestora. Prin organizare înțelegem modalitatea de dispunere sau de aranjare a proceselor psihice morbide în cadrul sistemului personalității. Această modalitate de organizare are un caracter pato-structural morbid specific și el reprezintă, din punctul de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
înțelegem pe de o parte consecințele pe care le au procesele psihice morbide asupra aparatului psihic sau sistemul personalității și de care depinde, pe de altă parte schimbarea comportamentală, calitativ specifică, a bolnavului psihic respectiv. Modalitățile de organizare și dinamică psihopatologică, ca o consecință a factorilor morbigenetici, fie de ordin exogen, sau de ordin endogen, trebuiesc corelate, pe de o parte, cu terenul sau cu tipul constituțional somato-psihic al bolnavului respectiv, iar pe de altă parte, cu modalitatea de prelucrare patoplastică

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
persoanele care se află în contact permanent, de lungă durată, cu bolnavi psihici, în special cu bolnavi cronici, la indivizii frustrați socio-cultural sau politic, la grupele social-umane în perioade de criză socială cu pierderea sistemului de valori normative, etc. Modelele psihopatologice: individuale și de grup. Psihologia și psihiatria descriu două mari forme de manifestări sufletești: individuale și colective. Primele se referă la persoana umană luată ca individ, cele de-al doilea se referă la comunitățile social-umane, la grupurile de indivizi. Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
suficient. Înțelesul clinico-medical al anormalității psihice trebuie extins și completat cu punctul de vedere socio-cultural, moral-religios și politic, toate orientate într-o perspectivă de largă înțelegere antropologică. În acest spirit vom analiza în continuare principalele modele de organizare ale proceselor psihopatologice. Modelele tulburărilor psihopatologice. În cadrul modelelor de organizare ale tulburărilor psihopatologice, distingem urmatoarele forme: tulburarea psihică individuală sau boala psihică; patologia psihică în doi sau de cuplu produsă printr-un mecanism de inducție sugestivă; patologia grupului familial prin transferul proiectiv al

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
al anormalității psihice trebuie extins și completat cu punctul de vedere socio-cultural, moral-religios și politic, toate orientate într-o perspectivă de largă înțelegere antropologică. În acest spirit vom analiza în continuare principalele modele de organizare ale proceselor psihopatologice. Modelele tulburărilor psihopatologice. În cadrul modelelor de organizare ale tulburărilor psihopatologice, distingem urmatoarele forme: tulburarea psihică individuală sau boala psihică; patologia psihică în doi sau de cuplu produsă printr-un mecanism de inducție sugestivă; patologia grupului familial prin transferul proiectiv al situațiilor conflictual-traumatizante asupra

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cu punctul de vedere socio-cultural, moral-religios și politic, toate orientate într-o perspectivă de largă înțelegere antropologică. În acest spirit vom analiza în continuare principalele modele de organizare ale proceselor psihopatologice. Modelele tulburărilor psihopatologice. În cadrul modelelor de organizare ale tulburărilor psihopatologice, distingem urmatoarele forme: tulburarea psihică individuală sau boala psihică; patologia psihică în doi sau de cuplu produsă printr-un mecanism de inducție sugestivă; patologia grupului familial prin transferul proiectiv al situațiilor conflictual-traumatizante asupra unui membru victimizat al familiei; patologia de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
situații catastrofice naturale etc. psihoze colective de tip protestatar-revendicativ legate de frustrarea unor drepturi socio-politice sau cultural-religioase, etc; psihoze colective datorate unor situații sociale închise, de tipul „situațiilor-limită” legate de privarea libertății etc. Aceste forme de manifestare colectivă a proceselor psihopatologice, mai sus enumerate, vor fi descrise pe larg în capitolele următoare. Notăm deocamdată faptul că trebuie făcută diferența netă între patologia psihică individuală și patologia psiho-socială comunitar-umană. Diferențele specifice dintre acestea au fost deja discutate mai sus. Primele privesc organizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
G. Cohen-Seat și P. Fougeyrallas). Omul modern devine un „locuitor al unei vaste iconosfere”, veritabil mediu de experiență impus de informația vizuală. Asistăm, în felul acesta, la o trecere extrem de rapidă de la ordinea verbală la ordinea vizuală. Consecințele psiho-sociale și psihopatologice ale acestui fenomen sunt reprezentate prin următoarele: Omogenizarea culturală prin presiunea mass-mediei, care duce la o uniformizare a conștiințelor, realizând false legături comunitare și o pseudosolidaritate umană prin similitudine. Deși puternic colectivizat, omul se va simți izolat emoțional-afectiv, victimă a

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
soteriologice, forme de protest, sinucideri colective, grupări marginale, migrații în masă, toxicomanii și alcoolism, psihoze pasionale, ideologii social-politice, mișcări revendicative de masă etc. Și prima și cea de-a doua etapă, sunt momentele obligatorii care contribuie la configurarea unor manifestări psihopatologice colective specifice stărilor de criză psiho-socială, reprezentate prin psihozele colective. Dar psihozele colective nu sunt numai „conduite de refugiu”, ele sunt și manifestări contestatare ale unei lumi absurde, aflată într-o gravă criză valorică. Afectat este, în aceste cazuri, sufletul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și reprezentări colective absurde. Toate acestea reprezintă premisele care stau la baza apariției și dezvoltării psihozelor colective, pe care le vom analiza în continuare. Trebuie numai să adăugăm faptul că aceste psihoze colective nu sunt fapte psiho-sociale izolate de factură psihopatologică colectivă. Ele se întâlnesc în toată istoria umanității și au aceleași mecanisme și motivații. Ceea ce le diferențiază este numai forma de manifestare și limbajul acestora. 41. PSIHOZELE COLECTIVE III (Caracteristicile și mecanismele psihozelor colective) Definiție și cadru O definiție riguroasă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
L.E. Hinsie și R. J. Campbell). A. Porot etichetează psihozele ca fiind „afecțiunile mintale cele mai grave, caracterizate printr-o atingere globală a personalității de procesul patologic”. După L. E. Hinsie și R.J. Campbell, psihozele se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: severitatea procesului morbid, intens și distructiv, tinzând să afecteze întreaga viață a bolnavului; izolarea, închiderea în sine patologică a bolnavului, slăbirea relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt, așa cum spuneam afecțiuni psihice individuale, psihozele colective sunt afecțiuni sau manifestări psihopatologice colective, de masă, cu caracteristici proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul grup social”, care apar ca fenomene de „respingere” sau de „adaptare” la condițiile socio-culturale schimbate. Dintr-un alt punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]