2,680 matches
-
superficiale, din lipsă de probe. Principala instituție vizată de diversioniști ar fi fost Televiziunea, întrucât întreaga țară primea doar pe această cale informații directe despre revoluție și despre situația din România. Un caz special în care a funcționat manipularea și psihoza legată de „teroriști” identificați cu milițieni și securiști s-a petrecut la Sibiu. În cartea sa Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ‘89 (1993), Ion Țârlea pledează pentru ideea că, din cauza presiunii psihologice, haosului și suspiciunii generalizate, la Sibiu, diferite forțe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Decembrie 1989 (1990), care procedează la o apologie a Armatei și, în consecință, la o demonizare a Securității și a „teroriștilor”, la modul grotesc și absurd. Îmi îngădui să citez atât de amplu tocmai pentru a reda isteria colectivă și psihoza inculcată nu doar populației, ci și comentatorilor în legătură cu așa-numitul fenomen terorist. „Cine sunt șobolanii? Se știe de acum (deși, ori n-au acte deloc, ori au trei-patru rânduri de acte false): Forțe speciale ale Securității neîncadrate în trupele regulate
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
atare, Direcția de Informare a Armatei fiind singura care avea în dotare simulatoare de ținte aeriene și singura aptă să sugereze, să inculce ori chiar să poarte un război radioelectronic. 10. Susținătorii teoriei potrivit căreia „teroriștii” au fost doar o psihoză întreținută de noua Putere, fără să existe în carne și oase, își argumentează ipoteza prin fapte reale precum tensiunea și surescitarea din decembrie 1989, reacțiile de panică producând erori fatale, gloanțe rătăcite, erori tactice; nu sunt excluse mici vendete între
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
susține, în Ceaușescu și Securitatea..., 1995, că teroriștii au existat, totuși, și au fost membri USLA sau ofițeri din Direcția a V-a a Securității). Alți autori (John Simpson, 1990) combină termeni precum „nebunie revoluționară” și „paranoia” pentru a explica psihoza - inculcată, consideră alte voci, pentru a deturna atenția opiniei publice de la anticomunismul radical vădit de protestatarii din stradă, acest anticomunism neconvenind echipei conduse de Ion Iliescu. Vladimir Tismăneanu (în Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991) afirmă, la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ziariști americani și englezi, 1991) afirmă, la rândul său, că scopul FSN a fost atenuarea reacțiilor anticomuniste ale populației. Amplificând panica produsă de „teroriști”, echipa Iliescu a putut prelua mai repede și mai ușor puterea. Principala sursă de inducere a psihozei a fost Televiziunea națională, prin intermediul căreia s-au pus în circulație o serie de dezinformări și diversiuni. Din cartea lui Teodor Brateș (1992) despre tele-revoluție reiese că, de la un punct încolo, un grup de militari a primit misiunea să verifice
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe post vești false; nu este exclus ca acești militari-cenzori să fi redus într-adevăr numărul informațiilor diversioniste sau, dimpotrivă, să le fi pus intenționat în circulație! Radu Portocală (1991) creditează teoria că „teroriștii” au fost necesari pentru a întreține psihoza colectivă a revoluției în direct, așa-numiții teroriști fiind proiectați ca supermeni monstruoși, astfel încât noua Putere să însceneze un război civil. Dar tot el admite că „etapa teroristă” a revoluției a fost dominată de aparatură diversionistă, un caz tipic reprezentându
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Dar tot el admite că „etapa teroristă” a revoluției a fost dominată de aparatură diversionistă, un caz tipic reprezentându-l simulatoarele de tir - or, acestea existau doar în dotarea Securității! Chiar și în cazul în care fenomenul a fost o psihoză indusă, au fost arestate o serie de persoane în carne și oase. Cei care afirmă inexistența teroriștilor consideră că cei arestați erau oameni nevinovați (eventuale victime ale confuziei din timpul revoluției), dar care le păreau a fi dubioși celor care
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a dorit să creeze senzația că există o contrarevoluție, astfel încât să-și consolideze poziția în noua Putere, unde erau mai multe centre și facțiuni care își disputau conducerea. Fostul colonel de securitate nu precizează dacă era vorba despre o pură psihoză sau despre ofițeri MApN, care acționau la ordinele generalului Militaru - mai degrabă sugerează prima variantă. Filip Teodorescu (1992), ofițer în Direcția de Contraspionaj a Securității, judecat în Procesul de la Timișoara, susține, la rândul său, că asimilarea securiștilor cu „teroriștii” a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
accentuat faptul că Armata a fost cea dintâi care a acționat violent împotriva protestatarilor, cel puțin la Timișoara, dar și în alte părți. Aceștia au avansat ideea că noua Putere (FSN) ar fi găsit țapi ispășitori din rândurile Securității, prin psihoza indusă despre „teroriști”, tocmai ca să salveze imaginea Armatei, care avusese un rol represiv înainte de căderea regimului Ceaușescu. Însuși generalul Nicolae Militaru a admis în 1990 că Armata a deschis focul la Timișoara, București, Sibiu, Cluj, din ordinele unor generali și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
românii ieșiți în stradă să protesteze împotriva lui Ceaușescu și a comunismului să manifeste un curaj nebun; aceeași emoționalitate a făcut și ca realitatea să fie, alteori, denaturată, dintr-o suspiciune bolnăvicioasă, prin inducerea ideii de genocid sau prin lansarea psihozei legate de așa-zișii teroriști, care a avut efectul ei dramatic. A existat manipulare, manipulatori și manipulați, dar prin aceasta revoluția nu a fost invalidată. Sensul ei a fost trădat nu în timpul, ci după încheierea ei, atunci când structurile comuniste de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în vederea atingerii unor scopuri criminale, iar îndreptarea voită a acestor acte violente împotriva unor oameni nevinovați are drept țel să provoace, pe o scară cât mai larg posibilă, o stare de intimidare și de constrângere, de teamă și insecuritate, o psihoză de teroare", termenul teroare semnificând o stare de mare teamă. El derivă din verbul latin terrere care înseamnă a tremura sau a cauza tremuratul, iar verbul deterrere a înspăimânta. Termenii teroare și terorism au apărut în perioada 1793 1798 în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
localităților, punerea în funcțiune a rețelelor de adăposturi, pentru a se reveni la starea normală. Totodată, o informare a populației, precum și participarea lor periodică la exerciții de antrenament este o condiție sine qua non de reușită. Din păcate, riscul de psihoză, lipsa de mijloace financiare împiedică majoritatea statelor de a pune în aplicare o apărare civilă adecvată. Amenințările teroriste și riscurile privind folosirea armelor de distrugere în masă solicită noi abordări privind procedurile de acțiune. Apărarea trebuie privită și ca un
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de identificare a genelor implicate în determinismul trăsăturilor și al bolilor complexe: - Cartarea aleatoare a genomului pentru boli psihice bine definite clinic. Astfel s-au putut localiza unele gene legate de schizofrenie, la nivelul locilor 6p22-p24/15, sau legate de psihoza maniaco-depresivă 4p/18q2-q23. - Studierea comportamentelor anormale asociate cu boli monogenice bine definite (sindromul X-fragil, sindromul Williams, deficiența MAO), unele comportamente putând fi astfel legate de baza genetică. - Studiul genelor candidate pentru sindroame psihiatrice sau pentru variații ale comportamentului normal. De
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de la firma Vartparonian ori Pelenghian, într-un consemn tacit cu ceilalți negustori, Saferian producea o mică panică de prevedere și o scumpire. Cu totul inocent, el spunea în toate părțile: "N-o să mai avem cafea! Cumpărați cafea!" răspândind el însuși psihoza depozitării. În timp ce Saferian și doctorul Rapig conversau astfel, cu întreruperi de meditare, fie clătinând din cap, fie printr-o propoziție interjecțională, intră pe ușă madam Angela Valsamaky- Farfara, gătită din ac cu un tailleur pepit, punctat în piept cu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sanguinară personală este exclusă. Nu ascund că trăind în două planuri deosebite - sub regimul inferior al orânduirii actuale și sub regimulîncă nelegalizat al concepției dinamice (Observația lui Ioanide: "Băiatul ăsta suferă de demență acută, caracterizată prin logică sofistică implacabilă! Dacă psihoza lui se lățește, omenirea e pierdută!") - încerc adesea șovăiri. Acesta este motivul pentru care, cu toată sila mea de literatură, am consimțit să jucăm Julius Caesar de Shakespeare, în special pentru scena asasinării lui Caesar în Senat. Eu luasem rolul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bună, din cauza existenței sedentare, fenomene reumatice și arterosclerotice se adăugau. Nu se mai cobora la parter, de afacerile casei se ocupau mai mult Demirgian și Sultana. Saferian dădea doar sfaturi. Încolo era voinic, se simțea sănătos, era invadat însă de psihoza migrației. Voia să fugă din fața unui inamic invizibil. Manigomian nu era ceea ce se cheamă un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație o stare de spirit comună. Lângă G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ocupau mai mult Demirgian și Sultana. Saferian dădea doar sfaturi. Încolo era voinic, se simțea sănătos, era invadat însă de psihoza migrației. Voia să fugă din fața unui inamic invizibil. Manigomian nu era ceea ce se cheamă un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație o stare de spirit comună. Lângă G. Călinescu sofaua lui Saferian se găseau două mormane de covoare persane întoarse pe dos și împăturite, alese de el personal din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi ținut în curent. Dar și Demirgian voia să plece și spera că nici Sultana nu va rămâne mult timp aici singură, fără tată-său. Acum, dimpotrivă, Sultana era aceea care se așeza ca pentru un secol în București. Psihoza aceasta a migrației prinsese pe mai mulți. Smărăndache, precum am văzut, aspira deplasarea la Madrid, Hagienuș nu staționa în anticamera lui Pomponescu, făcând pe secretarul săptămânal la ședințele Pomponeștilor, decât fiindcă trăgea nădejdea că Pomponescu îi va procura o subvenție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el, oricât de bătrâni, nu pot gândi decât fiindcă au speranța de a mai trăi. Dacă s-ar anunța fiecăruia data precisă a morții, foarte mulți, deși conștienți și așa de a muri la o dată aproximativă, ar intra într-o psihoză gravă, care le-ar paraliza gândirea. Poate numai credincioșii fervenți într-o viață viitoare își pot păstra calmul interior. Cu o zi înainte de execuție, prizonierii fură întrebați (fără a li se pomeni, firește, de evenimentul apropiat) dacă doresc hârtie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la baza lor nu le trece prin gând. Un borfaș de rând și Raskolnikoff sunt pentru ei totuna. Chiar concluzia dramatică a cărții lui Dostoievski este în fond că eroul însuși nu e la înălțimea concepției sale și capătă o psihoză de decăzut moral, strivit de căință. Dostoievski substituie eroului său o filozofie inferioară, filozofia sa proprie de conformist. Când citeam cărți cu gravuri despre condamnați pentru crime politice, ca, de pildă, Le mie prigioni de Silvio Pellico, din care tata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
memorate "încărcătura" emoțională a momentului actual trăit și a celui evocat de acesta, motivația și semnificația pentru individ a obiectului sau fenomenului perceput. Tulburările de percepție sunt numeroase în patologia neurologică vasculară și tumorală, dar și în cea psihiatrică (în psihoze exogene, endogene etc.). Ele se pot clasifica în două grupe (categorii): 4.1.1.1. Tulburările cantitative ale percepției Tulburările cantitative ale percepției cuprind trei forme: hiperestezia, hipoestezia și anestezia. Hiperestezia constă în exagerarea acuității senzoriale. Stimulii fizici sunt percepuți
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cazul halucinațiilor psihosenzoriale. 3) Halucinoze ceea ce deosebește acest tip de halucinație de celelalte este o atitudine parțial critică, bolnavul având unele dubii privind realitatea lor, încercând uneori să verifice autenticitatea lor. Halucinațiile apar frecvent în tulburările psihice majore-psihoze delirante, delirant-halucinatorii, psihoze toxice, infecțioase, posttraumatice, psihoze de involuție, stări demențiale etc. Pe lângă acestea sunt descrise și alte forme de halucinații, care nu întotdeauna au o semnificație net patologică, dar însoțesc adesea o tulburare psihică, motiv pentru care majoritatea psihiatrilor le încadrează în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Halucinoze ceea ce deosebește acest tip de halucinație de celelalte este o atitudine parțial critică, bolnavul având unele dubii privind realitatea lor, încercând uneori să verifice autenticitatea lor. Halucinațiile apar frecvent în tulburările psihice majore-psihoze delirante, delirant-halucinatorii, psihoze toxice, infecțioase, posttraumatice, psihoze de involuție, stări demențiale etc. Pe lângă acestea sunt descrise și alte forme de halucinații, care nu întotdeauna au o semnificație net patologică, dar însoțesc adesea o tulburare psihică, motiv pentru care majoritatea psihiatrilor le încadrează în categoria halucinațiilor. Acestea sunt
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Dacă halucinația apare înainte de instalarea efectivă a somnului, este vorba despre o halucinație hipnagogică, iar dacă apare înainte de trezirea efectivă din somn, este halucinație hipnapompică. Halucinațiile auditive sunt printre cele mai des întâlnite halucinații în patologia psihiatrică, mai ales în psihozele delirante cronice, de exemplu schizofrenia. După psihiatrul francez Seglas (apud Hoeksema, S.N., 1998)62 se împart în halucinații auditive elementare (simple), comune și verbale. Halucinațiile comune se mai numesc și acoasme sunt simple zgomote, sunete puțin identificabile. Halucinațiile complexe se
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se manifestă prin perceperea de către bolnav a cuvintelor, vocilor, în propoziții mai mult sau mai puțin elaborate. Vocile halucinatorii pot fi necunoscute bolnavului, alteori acesta le recunoaște ca aparținând unor membrii ai familiei, prietenilor sau cunoștințelor. În unele cazuri de psihoză delirant-halucinatorie, bolnavul atribuie vocile lui Dumnezeu, diavolului etc. (îndeosebi în psihoza cu tematică delirantă mistică). După conținut, vocile pot fi binevoitoare, agreabile, chiar laudative, sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]