5,478 matches
-
bisericile răsăritene știau să asculte, autocefalia lor manifestându-se mai mult În raport cu bisericile-surori și mai puțin În raport cu autoritățile. Ei, ce crezi că ar fi ieșit dintr-o astfel de punere a problemei? Norocul sau neșansa - depinde la care capăt al puștii te afli - este că problema nu s-a pus niciodată așa. Să fi contat atât pentru artizanii Înfăptuirii dezideratelor Manifestului Comunist lozinca lui Marx: religia este opium pentru popor? Puțin probabil. Și Vladimir Ilici, și Iosif Visarionovici au ignorat multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dinăuntru. Viziriul împinse ușa și intrară toți patru. Prima imagine care le răsări înaintea ochilor fu cea a unei cadâne pentru descrierea căreia pixului nostru i-ar trebui o pastă chinezească foarte, foarte moale. Ea, cadâna, stătea în picioare îmbrăcată pușcă, nota ceva pe-o tăbliță și număra: — ... o sută cinci, o sută șase, o sută șapte... Mai la vale, la picioarele ei, un om mic, mușchiulos, numai în fes și-n indispensabilii sine qua non, făcea flotări în ritmul numărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai de preț, și să te ferească Allah dacă în zece zile nu vă întoarceți teferi. Porniră așadar la drum, cu aceleași șase cămile, și Laila, văzând-o pe fiica sa îndepărtându-se, îmbrăcată în straie bărbătești și cu o pușcă grea pusă pe genunchi, regretă din nou că ajunseseră să trăiască asemenea vremuri teribile; o fată frumoasă, în loc să-și pregătească trusoul pentru ziua nunții, era nevoită să ia locul unui războinic. Femeia ocupase dintotdeauna un rol de seamă în organizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
casnice“ tot ce nu avea legătură cu războiul, jaful sau vânătoarea; astfel, aducerea apei, chiar dacă puțul se afla la patru zile de mers, era de fapt o treabă rezervată femeilor. Aisha crescuse pe șaua cămilei și știa să tragă cu pușca mai bine decât marea majoritate a păduchioșilor de beduini cu care s-ar fi putut întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu i-ar fi trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și observă tulburat cum norul de praf creștea și se întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu o viteză amețitoare. — Cheamă-l pe Suleiman, spuse, apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele său i se alătură, îi dădu o pușcă, indicându-i cu un gest să ocupe un loc strategic lângă puț, exact lângă palmierul cel mare. Toată familia așteptă ca zgomotosul vehicul să se apropie; acesta se opri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu o viteză amețitoare. — Cheamă-l pe Suleiman, spuse, apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele său i se alătură, îi dădu o pușcă, indicându-i cu un gest să ocupe un loc strategic lângă puț, exact lângă palmierul cel mare. Toată familia așteptă ca zgomotosul vehicul să se apropie; acesta se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aproape absent, mintea sa se agita ca ramurile unui salcâm bătut de vântul puternic. Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la nimic. Își dădea seama că nu putea înfrunta, fără alte arme în afară de vechea pușcă și voința sa, uluitoarele mașini pe care erau în stare să le fabrice temuții europeni, dar înțelegea că, dacă nu s-ar fi comportat așa cum se comportase, tatăl său s-ar fi răsucit în mormânt și generații întregi de străbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică încet în picioare și aruncă o privire împrejur. Gata cu atâta vorbărie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
călătorie și succes. — Succes! După câteva minute, când zgomotosul aparat dispăru în depărtare și nu se mai auzi nici cel mai ușor zumzet de motoare, Gacel Sayah se ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci ascuțite care pătrundea în munți. O oră mai târziu, silueta robustă a lui Suleiman apăru în depărtare, agitându-și turbanul; după puțin timp se îmbrățișară cu afecțiune și merseră împreună spre intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
negativ: — Așa e, și-mi pare rău, pentru că știu că nu are nici o vină - dar nu pot să-l las să plece așa, pur și simplu. — Pot să-ți dau în schimb ceva de care ai nevoie acum. — Ce? — O pușcă cu repetiție modernă, cu lunetă și două cutii de cartușe. Rabla asta pe care o ai nu-ți folosi la nimic când va trebui să te înfrunți cu oamenii Mecanicului. Nici asta pe care mi-o oferi n-aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici un caz. Dacă l-aș omorî, n-aș face ce spune legea și în cazul ăsta aș fi la fel de vinovat ca el, iar toate astea n-ar mai avea sens... Succes! — Succes! Afară îl aștepta Nené Dupré, care-i dădu pușca, gloanțele și binoclul de noapte, explicându-i amănunțit cum se folosește. — Mai ales nu-l îndrepta spre o lumină puternică - îl avertiză. Cu cât e mai întunecată noaptea, cu atât e mai folositor. — Voi francezii o să mă uimiți întotdeauna - recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zile... - protestă fratele cel mare. — Pentru mine, nu - mormăi armeanul. Pentru mine „niciodată nu este totul pregătit“, pentru că știu din experiență că întotdeauna poți avea o surpriză... — Și ce surpriză aștepți din partea unor beduini împuțiți care n-au decât două puști vechi. — Dacă aș ști, n-aș mai avea de ce să-mi fac griji - îi răspunse șeful său. Dar în toți anii ăștia cât am luptat în Ciad am învățat că în deșert, doi „beduini împuțiți“ cu doar două puști vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
două puști vechi. — Dacă aș ști, n-aș mai avea de ce să-mi fac griji - îi răspunse șeful său. Dar în toți anii ăștia cât am luptat în Ciad am învățat că în deșert, doi „beduini împuțiți“ cu doar două puști vechi pot să-ți creeze mai multe neplăceri decât jumătate de duzină de care blindate pe care le vezi venind și știi cum să lupți împotriva lor. „Împuțiții“ ăștia apar de unde nici nu te-aștepți și îți taie gâtul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spinării. Hienele rareori îndrăznesc să atace omul direct. Așa i s-a spus întotdeauna, dar, de asemenea, i se povestiseră teribile întâmplări despre hiene flămânde care, în disperarea lor, nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o pușcă, nici un cuțit, nici măcar un simplu băț cu care să se apere de fiare. Își petrecuse ore întregi în sălile de fitness și cheltuise mulți bani în dorința lui nemăsurată de a deveni expert în „autoapărare“, dar nu se întrebase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și zdrobiți, dar își dădură seama imediat că automatele lor erau prea scurte și cămășile prea mici. Și, ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, nu aveau nici măcar săbii. Unul dintre motivele importante pentru care un beduin preferă puștile lungi și săbiile lungi este că poate să-și facă într-o clipă, cu ajutorul lor și a unui amplu jaique, o mică jaima care să-i ofere umbră, să-l apere de vânt și să mențină temperatura din jur constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de a forma doar două fronturi. Îi observă cu luneta telescopică a puștii lui Nené Dupré și nu-și putu opri un zâmbet de satisfacție. Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte nemilos. Dacă imohagul ar fi văzut vreodată o coridă de tauri, poate că ar fi putut compara starea sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la goană, străbătând cam două sute și ceva de metri cu arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat datorită unei erupții vulcanice cu mult timp în urmă, s-ar putea să fie multe. Când lava se răcește rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice cu puștile, știind că-i depășim ca număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Își imagină alte locuri. Asta făcea în dimineața când îl surprinse un zgomot ce creștea și, când zări în depărtare silueta inconfundabilă a unui elicopter ce nu semăna deloc cu cel al lui Nené Dupré, se grăbi să-și încarce pușca și să se posteze pe o înălțime care domina cea mai mare parte a masivului stâncos. Aparatul rămase nemișcat în aer, la vreo sută de metri înălțime și la ceva mai mult de trei sute de locul unde se ascundea beduinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neapărut În țară? Riscurile unei asemenea Întreprinderi acel paradis le cunoștea foarte bine. De ce pe noi nu ne vede nimeni decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor care nu știe decît să moară? Dar atelierele noastre secrete, retortele Încinse la maximum În care inteligența și talentul se volatilizează continuu Într-o competiție clandestină, pe acestea cine le captează, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o bună zi, nu au mai lăsat pe nimeni în sala de mese. Apoi, seara, au deschis larg ușa de stejar și am intrat cu toții în încăperea prelungă. Peste mirosul prânzurilor noastre de odinioară plutea cel proaspăt al prafului de pușcă, iar departe, la capătul sălii, printre acele de brad am zărit focuri de artificii. Când am ajuns în dreptul iar, am văzut că de crengi atârnau de sârme îngerași asexuați. Nu se auzeau decât respirațiile noastre și sfârâielile lumânărilor. Apoi sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă înfuriam dacă expuneam prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]