2,212 matches
-
dar fără nici un fel de responsabilitate! La naiba! Este un animal egoist și manipulator! E atât de nervoasă, încât se ridică și începe să lovească pernele din jur. Le smotocește cu atâta putere, de zici că o să le sară tot puful. —Daisy, țip eu la ea, când se apropie de perna de mătase albă superbă și foarte scumpă, pe care a cumpărat-o anul trecut dintr-un magazin din centrul comercial de pe Church Street. O s-o distrugi! Daisy se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
având în gazdă un student... De cum păși în curte, tânărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin absurd, aș da ce n-am dat în șaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun... Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea (pe lângă care toate capodoperele lumii sânt țărâna din clepsidră și puful păpădiei), ajunge să înșir în trei rânduri etapele vieții larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu fața întunecată, care taie în bucăți insecte și omoară cu pietre păsările cântătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă și de aruncarea potcoavei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa până la genunchi, plină de larve care ni se agățau de picioare, urcarăm câteva trepte și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rame ovale. Erau paturi de fier, strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute se ridica o spuză de fluturași gri și bej, care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
marginea trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cea dintotdeauna. Iar rochița ei nouă și neagră, de catifea, n-o avantaja, așa cum spusese și Muti ; îi făcea parcă tenul și mai gălbui-pământiu, și părul, detestatul ei păr, cu fir prea subțire, casant, care îi creștea necontenit, ca un puf decolorat la rădăcina frunții, părul ei atârna mai rar și mai fără luciu ca niciodată. Se privise mult timp în oglindă, din față ; pe urmă, încercase să se ajute cu o oglindă de mână, înrămată și cu mâner de argint
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un plop uriaș care, la sfârșitul primăverii, cum e acum, umple cu puful lui curtea. — Du-te și sărută mâna lu Neguleasca... Vica mă-nghiontește la fel ca atunci când eram mic. Când mergi înspre fundul curții, ușa următoare după ușa Vicăi este ușa Neguleascăi. Proprietăreasa. Stă ca totdeauna pe scaun, sprijinită în baston
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu au fost la Biserică,din experiența lor. E deja sâmbătă, în ajunul Paștelui, cei a caror credință este de neclintit, țin post negru, ceilalți se lasă vrăjiți și gusta din cozonacul proaspăt scos din cuptor, aburit și galben că puful de pui. Mirosul îmbătător cuprinde întregul sat îmbrăcat în sărbătoare. Ultimile pregătiri sunt puse la punct și acum că și pe vremuri, oamenii scot de la naftalina costumele ce aduc renume satului. Slujba de înviere începe la ora 00:00, dar
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
doua a lui Greg și a lui Judy. Cea de calitatea întâi bucura acum, probabil, ochii americanilor din Florida. În timp ce hainele alunecau ușor pe bara care le susținea umerașele, mâna lui Tom se îngropa în ceva ce părea confecționat din puf, iar la pipăit dădea senzația de voal. Scoase afară un négligé bleu-pal, cu manșetuțe din volane și colerete. Își vârî brațele în mâneci, îl îmbrăcă și se privi în oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
București, 1993. 18. RIVIÈRE GEORGES H, La muséologie, op. cit., p.58. 19. TASSÉ COLETTE DUFRESNE (coord.), Évaluation et éducation muséale: nouvelles tendances, ICOM CECA, Paris, 1998. 20. FLORESCU R, Bazele muzeologiei, op. cit., 1995. 21. LACHAUD JEAN-MARC, Art, culture et politique, PUF, Paris, 1999. 22. BRANDI CESARE, Teoria restaurării, Ed. Meridiane, București, 1996, în prefață cu referire la Carta de la Roma. 23. OPRIȘ IOAN, Istoria muzeelor din România, Ed. Museion, București, 1994, p. 13, OPRIȘ IOAN, Ocrotirea patrimoniului cultural, Ed. Meridiane, București
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
București, 1973 KNOBLER, N., Dialogul vizual, Ed. Meridiane, București, 1982 KOTULAK, R., "Unlocking the mind", The Chicago Tribune, 11 aprilie 1993, în Publics et Musées nr. 5, Presses Universitaires de Lyon, Lyon, 1994 LACHAUD, JEAN MARC , Art, culture et politique, PUF, Paris, 1999 LAMM, ROBERT P., SCHAEFER, RICHARD T., Sociology, Fifth edition, McGraw-Hill, INC., New York, 1995 LHOTE, A., Tratate despre peisaj și figură, Ed. Meridiane, București, 1982 LUTZELER, H., Drumuri spre artă, Ed. Meridiane, București, 1982 MANON, NIQUETTE, "Pour une analyse
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
și de artist, care motivează trecerea sa de la acceptare bolgiei existențiale, fără a se transforma, totuși, într-un învins, la revoltă fiindcă nu am fost în lume om de om și că aș fi valoare și aparte / Nici cât un puf de pană pe o carte / La care scriu să o citească: cine-mi? Din nou, ca în cazul tuturor conștiințelor creatoare, poetul își exprimă, printr un laitmotiv,entuziasmul de a putea să-și transforme credințele, gândurile, fantezia în vietăți, cărțile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gratuit pe mai multe linii. În al doilea rând fiindcă, așa cum reiese și din document, dumneavoastră dețineți un Pitbull . Care Pitbull ? Pitbullul Puffi, conform dorinței și viitorului act judecătoresc de schimbare a numelui animalului... Prenumele care-i ? Costică. Aha. Deci...Pufi Costică. Nu. Costică-s eu, Pufi i el. Înțelegeți ? Da. Dumneavoastră sunteți pârâtul Costică Albăstrel, așa cum animalul în discuție e Albăstrel Pufi. Păcat că-i interzis ca Pitbull. Și nu-i nici o soluție ? Ar fi una dar e pe bani
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
al doilea rând fiindcă, așa cum reiese și din document, dumneavoastră dețineți un Pitbull . Care Pitbull ? Pitbullul Puffi, conform dorinței și viitorului act judecătoresc de schimbare a numelui animalului... Prenumele care-i ? Costică. Aha. Deci...Pufi Costică. Nu. Costică-s eu, Pufi i el. Înțelegeți ? Da. Dumneavoastră sunteți pârâtul Costică Albăstrel, așa cum animalul în discuție e Albăstrel Pufi. Păcat că-i interzis ca Pitbull. Și nu-i nici o soluție ? Ar fi una dar e pe bani...îl eutanasiați. Euta...? Da. În chestia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Puffi, conform dorinței și viitorului act judecătoresc de schimbare a numelui animalului... Prenumele care-i ? Costică. Aha. Deci...Pufi Costică. Nu. Costică-s eu, Pufi i el. Înțelegeți ? Da. Dumneavoastră sunteți pârâtul Costică Albăstrel, așa cum animalul în discuție e Albăstrel Pufi. Păcat că-i interzis ca Pitbull. Și nu-i nici o soluție ? Ar fi una dar e pe bani...îl eutanasiați. Euta...? Da. În chestia asta vă poate ajuta personal un verișor după mătușă care lucrează ca funcționar public la morgă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vă va aduce abundență în viața voastră! E și un sfat pentru cei care doresc să-și îmbunătățească starea financiară. E minunat să 79 dai de pomană din când în când. Nu toți oamenii au avut „norocul” să trăiască în puf și în îndestulare (ghilimelele le-am pus deoarece nimic nu este întâmplător și cei care au probleme financiare sunt așa din anumite motive care nouă de obicei ne scapă). Este adevărat că sunt unii care fac din cerșit o adevărată
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită de o strachină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dată de frica Elenei, fiindcă își schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e drept, ă la gargonne, fără să-și dea seama că-i rămâne un; fel de puf creț, negru pe un cap băiețesc, ca după tifos. Lipsa acelei umbre pe frunte lua ochilor galbeni orice lumină. Stau mari, goi, căscați spre Elena pentru a-i putea vedea impresia în caz de primejdie. Totuși intrase pentru că vrea cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udați de două ori pe zi, dimineața și seara, în lunile de secetă. De aceea, doctorul se simte obligat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de mult încît îmi vine să plîng", m-a lămurit ea și mi-am închipuit că era vorba doar de o slăbiciune de moment, mai ales că a comparat clipa aceea cu eternitatea. Luând din iarbă o păpădie, a spulberat puful, zîmbind: "Gata, s-a terminat cu eternitatea acum. Ce urmează după eternitate, domnule doctor?" Am luat-o în brațe și i-am șoptit la ureche: "Altă eternitate". Câștigasem "războiul". Căci, după teoria ei, dragostea e un război. Trebuie să existe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]