1,270 matches
-
doar, doar, m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ...Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală...Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță În fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem, Îmi imaginam cum apăream În fața celorlalți; fugisem În urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o văzu. Între loviturile tusei și zăpăceala strănutului observase, se pare, zâmbetul și, culmea ! zâmbea și el, vinovat, bâlbâindu-se. — Am o alergie, știți. Cel mai mic... cel mai slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
același glas limpede: ― V-am făcut o rugăminte, excelență, în credința că veți binevoi a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse mai stăpînit: ― Eu nu ascult asemenea rugăminți și nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai întinse mâna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foarte galant și încurcat, zise către Ilona: ― Adineaori am fost rău-crescut... dar n-am știut că... am crezut că... să mă ierți... Deși nu știa boabă nemțească, Ilona înțelese cam ce vrea Klapka, se uită la el lung și apoi pufni într-un râs atât de vesel, că amândoi bărbații râseră împreună cu ea. ― Fetița... adică logodnica ta, e mare ștrengărită! zise Klapka după ce Ilona fugi afară, să râdă în voie. Oricum, adăugă pe urmă serios, logodna asta e un mister, pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
coasta de molifți. În fața șoproanelor, mai mulți soldați spălau două automobile, alături de un întreg parc de motociclete. Prin coridorul și înaintea ușii caselor din stânga se îmbulzeau soldați de toate armele, așteptând ordine și, în așteptare, se trăgeau și se împingeau, pufnind de râs și vorbind în șoapte, căci generalul nu permitea nici un fel de zgomot care să-i tulbure ocupațiile... Lângă fântână, pretorul diviziei stătea de vorbă cu un civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipeș, blajin la înfățișare, îmbrăcat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care a fost la Înviere, ca să ia lumină, pare destul de Îngândurat, decojește un ou roșu, Îl presară cu sare, stoarce și câteva picături de lămâie - ca să alunece mai ușor pe gât, altfel se duce cu noduri - , Îl mestecă Încet, apoi pufnește nemulțumit. Bă, nici Paștele nu mai e ce-a fost, pe onoarea mea... Se duce lumea la biserică așa, ca și cum s ar duce la piață. Nu mai e credință, bă, e modă, e trend, cum zice fi-miu, că să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îmi place mie la cârciumioară, e distracție, e lumea veselă! 07.06.2009 Căldură mare, discuții mici Căldură mare, monșer, vorba lu’ nenea Iancu Caragiale... Se topesc și fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul ar trebui să ne pună la dispoziție și evantaie... Mânuite de hostese de-alea nurlii! Gicu stă Într-o rână și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Bărbulești, ofilirea-i gata. Așa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi dacă vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Țiganca se Îndepărtează mormăind că românii e zgârciți și nu mai e galantoni ca-n alte vremuri. Gicu pufnește nemulțumit. Da, Gore și Sandule, uite-așa pot să apară probleme etnice de tot felul, adică românii nu mai e galantoni dacă nu face vânzare. Pun pariu că a șutit trandafirii din cimitir. Sandu nu este de acord. E, șutit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să pronunțe numele scriitorului. Așa că mai cere o completare a băuturilor fiecăruia și Întreabă: Sandule, da’ tu dăduși În mintea copiilor? De ce nu ai trecut la ceva de vârsta ta? Bătrânul prinț nu există??? Sau te referi la Duda? Sandu pufnește cu un evident aer de superioritate. Duda? Păi ăsta e prinț prin alianță, nu se poate așa ceva. Poate doar dacă-i injectează ăștia sânge albastru În vreun salon pentru vipuri. Ce dracu’, Gicule, plecarăm de pe plajă ca să bem vin cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bombardează cu trandafiri. Ne-a povestit băiatu' că-i în limbă și că vrea cu orice preț să i-o tragă, d-aia folosea "marile mijloace.. Noi, care i-o pusesem toți, fără excepție, ba chiar făceam cu rândul, am pufnit în râs. " Ce aveți, bă, ce râdeți, fiecare cu metodele lui, eu când vreau să fut una mai fițoasă, care se lasă mai greu, sunt în stare de orice, la mine nu contează cât costă!" "Bine, Cristinel, dar noi am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
primul rând pentru că eram emigrant, și în al doilea rând pentru că mințea foarte mult. De fiecare dată când întîlneam câte o gagică mai acătării, ca să o impresionez, mă apucam să-i povestesc tot felul de bazaconii despre mine, de mă pufnea și râsul câteodată. E mult mai usor sa minți dacă ești departe de țară, ai confortul faptului ca nu te știe nimeni și poți să spui orice despre cine ai fost și ce ai facut. Și pe deasupra ai argumentul emigrării
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
celălalt colț al camerei. Când în sfârșit am încolțit-o, a început să urle, la mișto, ajutor, mă violează, până am auzit bătăi în ușă. Era Patrik, bineînțeles, care s-a liniștit când a văzut că pe amândoi ne-a pufnit râsul. Nu puteam să ne abținem. Mai ales când am văzut că salvatorul grăbit să împiedice violul era doar în chiloți. "La fix", a mai spus Vero și mucii ne-au zburat la amândoi instantaneu. Săracul, nu a înțeles nimic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai stat câteva secunde, să-i mai aud puțin disperarea, dar nimic. Am deschis ușa, nimeni pe hol. Fată deșteaptă, Vero se refugiase în camera lui Patrik. Am recuperat-o și am făcut dragoste. Din când în când, ne mai pufnea râsul. Ne opream din futut. Atunci cred că am inventat expresia "nu pot să te fut de rîs". Am mai râs într-o noapte cu Vero până la sughiț. Era pe vremea când locuiam în camera cu baia pe hol. Dormeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu poți să crezi ce am văzut. Cocoțată pe scaun, Vero se chinuia să urineze în chiuveta din cameră. Bineînțeles că s-a speriat și că era să și cadă de acolo când am aprins lumina. Normal că m-a pufnit râsul. Îți poți imagina o supergagică cu niște craci superbi până în gât încercînd să se pișe de pe un scaun într-o chiuvetă veche cu smalțul sărit? Era comică și excitantă în același timp. Mai ales că nici nu se putea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
luat covrigul, că vreau să vă fut?" De obicei nu se prindeau în primele trei secunde și începeau chiar să-mi explice, dar când realizau, poșeta zbura fulgerător și numai pregătirea și experiența mea mă salvau. Pe unele le mai pufnea râsul și acolo atacam brusc, spunîndu-le că am apă caldă (ceea ce conta înainte de'89). " Ce faci, măi, căscatule, dormi?" mă trezește un agitat care voia cu orice preț să mai avanseze cinci metri până la locul accidentului. I Mă uit la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de pizdă fleșcăită și păduchioasă! Atâta scandal pentrun căcat. — O să facem tot posibilul să vă recuperăm bunurile doamnă Dornan, Încuviințează Ray din cap cu sinceritate În vreme ce măntorc cu spatele la punga aia hodorogită de gunoi fetid n descompunere ca să nu mă vadă pufnind de exasperare. Javră bătrână Împuțită. Posămă pupincuru meu de gabor cu aromă de slănină, de rămas bun, n morții mătii. Problema ei e ca stat prea mult fărun futai ca lumea. Asta Întotdeauna schimbă perspectiva femeilor. Serviciile sociale ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lesbiana o privește la fel de pătrunzător, probabil Îi place și ei de ea. — Mda, s sigură că te-am mai văzut, repetă ea. Păi cum ai mai fost și ieri aici, iar io ți-am pus Întrebări, asta-i foarte posibil, pufnesc io pe nas. — Ne, Înainte, spune ea. — Sunt sigur că mi-aș aminti de o doamnă tânără atât de drăguță ca tine. Aud cum dinții din față ai lui Drummond Îi plescăie peste buze. Am ginit-o! Îl imită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nestingherit, ca și cum pentru el n-ar exista primejdii, și se strecură ușor printre trunchiuri doborâte, parcă în întâmpinarea unei depărtări pe care n-o vede decât el. Luna crește înaltă pe cer, limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tem de numere, nu înțeleg de ce. Mie îmi plac numerele, îmi plac lucrurile logice și sigure. Sughiță ușor. O, iartă-mă. N-are nimic. Darcey trase aer în piept și își ținu respirația. Chestia asta funcționează? o întrebă el. Darcy pufni. Cât timp poți să-ți ții respirația? Darcey se strâmbă la el. — Știi că te-ai înroșit? Și nu se prea asortează cu rochia ta. Dădu drumul aerului și chicoti. Sughițul îi trecuse. Neil râdea și el. — Da, funcționează, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ceea ce e foarte greu, zise Aidan nonșalant, din moment ce pe tine te interesează cel mai mult și mai mult propria ta persoană. O liniște jenată se lăsă la masă, și prietenii lor se priviră unii pe alții stânjeniți. Nieve, în schimb, pufni din nou în râs. — Nu-i deloc adevărat, îi spuse. De tine îmi pasă cel mai mult. Nu ți-am cumpărat eu un Prius numai ca să-ți demonstrez? Chicoteli de ușurare izbucniră la masă, iar Aidan îi zâmbi larg. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scârboșenia aia, dar dacă avea altă sugestie în privința alimentului... Asta se întâmplase în timpul verii, iar el propusese înghețată. Aveau o cutie mare de înghețată Häagen-Dazs cu fulgi de ciocolată în congelator. Până la urmă nu fusese o experiență erotică, pentru că îi pufnise prea mult râsul în timp ce înghețata se topea pe corpul ei. Dar fusese distractiv. Pe vremea aceea își închipuia că îl iubea. Dar se înșelase. Totuși, sexul fusese grozav. —Darcey? repetă Anna. Se uită la oamenii de la masa ei. John avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-ți place de Neil? întrebă Darcey. —Prea își dă aere, fu răspunsul prompt al lui John. Prea își închipuie că le știe pe toate și prea are pretenții. Eu cred că e drăguț, observă Thelma. Are niște ochi superbi. John pufni disprețuitor. Nu sunt singura care o spune, se apără Thelma. Sally e de acord cu mine. Mona McCutcheon e topită după el și lui Mylene Scott îi place și ei. Ce naiba! exclamă Darcey. Nu-mi spune că jumătate din femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]