1,541 matches
-
Crezi că „franzela pufoasă a exilului“, cum spunea Caragiale răsturnând clișeul pașoptist, este o soluție pentru un scriitor român de azi? Ce pledează pro, ce contra? Nu avem toți norocul unei moșteniri căzute din cer ca să ne facă franzela mai pufoasă, în țară sau în exil. Dacă vrei să trăiești în exil, întreabă-te în primul rând din ce vei trăi. {i, cum omul nu trăiește numai cu pâine, mai întreabă-te cine-ți va da în exil demnitatea și legitimitatea
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
a oprit să bea un pahar cu prietenii. Chiar asta face în timp ce îi adresez întrebarea pe care, cu siguranță, a mai auzit-o de sute de mii de ori. Iar unii ar fi dat bani grei să afle răspunsul! Zâmbește pufos, schimbă paharul dintr-o mână în alta și răspunde voit enigmatic: "Acolo unde îmi sunt cărțile." Apoi, după o secundă, pe un ton serios: "La New York." Salman Rushdie - pentru că despre el e vorba - duce de două decenii o viață de
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
Pragul dintre cele două tărîmuri se-ntîmplă să-l treacă o fetiță a cărei imbatabilă armă este rîsul (o altă posibilă trimitere livrescă la "Numele trandafirului" al lui Umberto Eco). Un veritabil frate mai mare îi va deveni copilei tocmai torționarul pufos, expertul trustului pe care însă micuța reușește să-l îmblînzească, transformîndu-l nu doar într-un justițiar exemplar, dar și într-un prieten devotat. Alături de muzica atașantă a lui Randy Newman, timbrul vocilor lui John Goodman și Jennifer Tilly, Billy Crystal
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
la concluzia că primise în casă un spirit malefic, frământat, care avea să-l împiedice să mai doarmă liniștit vreodată. În chiar același moment, Nick Greene a ajuns exact la concluzia opusă. Tolănit dimineața în pat, pe pernele cele mai pufoase cu putință, în așternuturile cele mai netede, și privind pe geamul verandei la gazonul care de trei secole nu fusese maculat de vreo păpădie sau de vreo buruiană, și-a spus că dacă n-o să evadeze în vreun fel de
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
peste două săptămâni începe iarnă - și nimic! Niște greve studențești destul de anemice, pornite de la București, o revoltă sindicalista cu accente... contondente la Brașov, și cam atât. Nici străinătatea, nici grupurile "iredentiste" din interior nu par prea grăbite să împlinească profețiile pufosului lider stângist. Înafara provocărilor obișnuite - și la fel de ordinare - ale publicațiilor naționaliste, România somnolează, așa cum o face de atâta vreme. Dacă e să ne confruntăm cu o primejdie reală, atunci ea provine de la mormanele de gunoaie ce stau gata să ne
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
mică părticică din mine, toți l-au îndrăgit așa cum era. Prin urmare, își câștigase dreptul la o parte din pat, alături de mine. Dimineața, ca să nu lase alarma iritantă a mobilului să mă trezească, mă mângâia cu căpușorul lui rotund și pufos. Când somnul îmi era atât de dulce, încât nici alintul lui nu mă convingea să deschid ochii, găsea rapid o soluție. Tiptiltiptil, îmi înfigea o gheruță în locurile pe care le dibuia mai repede. Înțepătura mă deștepta cu o repeziciune
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
m-a dus la Văcărești. Ieșisem dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
spre mine. - Ai mozol, bătrâne. Baftă! Fetișcana își așezase pachetul pe banchetă și încerca să se dezbrace. - E un ghiveci. Mersi! Ghiveciul se răsturnase. L-am oprit să nu cadă. Pistruiata își scosese pardesiul. O fustă scurtă și un pullover pufos, din mohair. S-a așezat, oftând. - Eu l-am făcut să se ridice și să-mi dea locul. Tot timpul asta i-am spus: "Ușcheală". Și, vezi, a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
un tren trecînd, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte. Creșteau între patlagini grămezile de rouă. Melci uriași și galeși alunecau domol. Înăbușit de plante și fluturi
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
cireș bătrân dar viguros. An bun, an rău, cireșele lui umpleau cu dulcețuri borcanele Madamei Manolita ba, uneori, și cutiile de plastic din congelator. Din vară până-n toamnă, Monsieur Pierre se delecta la desert cu acea tartă dintr-un aluat pufos împănat cu cireșe, numită clafoutis. N-am știut de existența cireșului până în acest început de iunie. Era spre seară. Stropeam florile din ghivecele înșirate de-a lungul zidului când îl văd pe Mr. Pierre venind călare pe bicicleta lui de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
cărți ca și cum ți-ai suprapune sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu te-ai mira că se potrivesc oarecum. Confort în față mușuroaie de cărămizi în spate cîțiva arici pur și simplu în dreapta bucăți de vînt în stînga un soare pufos cum o blană în adîncuri șerpi veninoși de benzi magnetice deasupra Cineva ca și cînd ar fi Nimeni. Exigență Negru-n cerul gurii poemul rău doar cu sine însuși.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și ea asista la același spectacol, năucită și înfiorată de sunetele subțiri care păreau că dansează pe covorul pufos. Zgomotul se sfârșise, dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite din sufletul muribund al unei femei îndrăgostite. Cristian se ridică ușor, urmând
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își făcu apariția un bărbat tânăr care îi zâmbi prietenește. Avea pe cap o pălărie cum nu mai văzuse încă, în trei colțuri, iar mantaua pufoasă îl acoperea până la pământ. Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu, unde mă așteaptă o corabie adevărată pe care este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia de sus în
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
o crampă de toamnă de duminică de aur și har ziua aceasta cu un copac acolo pe deal ascuns în crepuscul și lumina domoală care nu arde nu arde ci doar încălzește și mîngîie 2. atît de ușoară atît de pufoasă apa imponderabilă spumoasă ca pielea unei copile 3. trei morți aliniați ca la morgă pregătiți de nuntă ca niște miri îmbrăcați sufletele lor fîlfîiau din aripi sufletele lor erau răvășite de popoarele de frunze barbare din brumărel trei morți, trei
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
care îl obligă pe oricine livrarea într-un rol social (Doamne, toți vor roluri, roluri, roluri, cromate, crocante, coclite, pârlite), dar nu-i vedeam trupul decât de la genunchi în sus, pentru că picioarele avansau, invizibile, prinse într-un soi de norișori pufoși, cu irizații micuțe, ca steluțele care înfloreau dimineața pe geamul înghețat al apartamentului împuțit din Floreasca, în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale să alunece pe covorul de iută din bucătărie. Mi-
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
în versurile acestea: „a defini o pisică prin/ ipostazele ei - un pisoi orb și/ negru și nu știe decît/ să miaune mic și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
și tandru, versatil, dar și atașant, martor al unei simțiri care leagă ființa umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget/ și-a-nvechit gheara în așternutul meu”. Apoi un patetism explicativ, însoțit de o proiecție în depărtarea fabuloasă a originilor: „îl sărutam pe coaste/ cînd își muta inima/ de pe stînga pe
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
că și ei mă suspectează pe mine./ Ultima oară, lângă debarcader, ne-am făcut teste/ pe imaginea întunecată a pădurii și imaginea pădurii în lac./ Eu am văzut un iepure, pescuia cu urechile/ Gabi a văzut una dintre creaturile alea pufoase de doliu/ pe care le cumperi să uite pe cineva drag în locul tău./ Anto a văzut cenușa pădurii./ Se făcuse friguț, ciorile mai bătrâne, cele ce-au zburat peste părinții noștri/ când se duceau la școală și peste noi când
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
ca pe-un luceafăr te-ador și te-adorm, Maia,/ ‘Ntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D’aia!// Sfîrșit de primăvară dulce (...) Devii toridă, Maia, / Topit în vers pervers e orice cînt naiv. E mai...A!// Ce pîine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,/ Să nu înnebunești cînd știi că-i frămîntată din trupul tău - Maia?!// Te urca pe Himalaya, din dîmbul meu, Copou,/ Ce vîrf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!” (7 distihuri cu iz etern despre Maia
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește floră și faună specifică mlaștinilor. În arealul rezervației este semnalată prezența mai multor specii floristice (arbori, arbusti și ierburi), printre care stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), păducel ("Crataegus monogyna"), roua-cerului ("Drosera rotundifolia") sau moșișoare ("Liparis loeselii"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]
-
Kunming să vedem renumitele terase unde culturile de vegetale creează un spectacol feeric de culori, în plin sezon (aprilie-mai). Am trecut prin multe localități unde ne-am oprit să cumpărăm pâine și fructe; chinezii mănâncă un fel de chiflă albă pufoasă pe care o încălzesc la vapori. Am trecut prin piețe unde carnea și peștele proaspăt stăteau pe tejghele, în soare și praf. Este extrem de mult praf în China căci se construiește peste tot în ritm galopant. Localități întregi sunt demolate
Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
cele mai populare feluri de pizza sunt Portuguesa ( șuncă, ceapă, ouă fierte tari și măsline negre) și Casteloes. Locul 2. New York. SUA Una dintre cele mai recunoscute plăcinte din Statele Unite, pizza în stil New York, este caracterizată de o crustă exterioră pufoasă care devine mai subțire și crocantă spre mijloc. Acest tip de pizza se prăjește pe o piatră, nu în tigaie, iar blatul este frământat manual. Locuitorii orașului susțin că marele secret, care stă în spatele gustului delicios, este apa, folosită în
Top oraşe cu cea mai bună pizza din lume () [Corola-journal/Journalistic/70209_a_71534]