1,686 matches
-
alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva. Uite-așa mi-am dat seama ce dar - infim, dar curat - vă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei, de-am umblat zile-ntregi cu bani și sticle de țuică pe la ecarisaj, ca să-l
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul naturii, farmecul șoaptelor, iar lentorile pufos amețitoare au fost spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la filme, în locul subti trării, scopi rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215 Mi-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bun, deschide-ne poarta / dă ne o coajă și nu ne goni / și-n schimb îți vom alina tristețea / cu vesele cântece și ghi dușii“! Era fundalul sonor ideal. Asta fiindcă voiam să-i anunț într-un mod cât mai pufos pe cei câțiva prieteni ai paginii de față că, începând de astăzi, mă retrag din viața de rubricard. Dacă tot se zice că la fiecare deceniu e sănătos să ți amputezi întru autoprotecție câte-o plăcere mortală (fumatul, dulciurile, cafeaua
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Au fost reproduse după originale celebre, respectîndu-se un singur criteriu: să fie "antice". Venus din Milo stă lângă Traian. Înlăuntru, surprizele sunt, însă, și mai mari. Într-o sală, cu un tavan care imită cerul, un cer albastru cu norișori pufoși, a fost reprodusă, la proporțiile originale, vestita fântână a celor patru fluvii creată de Bemini pentru Piața Navona din Roma. Descopăr, chiar, un magazin cu toalete scumpe care se cheamă "Bemini". Ceva mai departe, într-o altă sală, un Nero
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ROGVAIV! Apari că o lumină, arată-mi-te-n zori, Găsește-mi frumusețea în mii de opt culori! Și dacă n-am să pot pluti și nici zbura, O sa ma scurg pe -o rază, s-ajung în preajma ta Să-mi teși din nori pufoși o pânză pe care am să cad Să tragi, te rog, cortina peste ce s-a-ntâmplat Combină vechi nuanțe într-o iubire nouă, Cu stropi de diamante și picături de roua, Care să spele ai mei ochi, mereu dacă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93430]
-
mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Cuvântul, adică o părticică din sine. Cutia cu minuni Era odată un îngeraș care se tot juca pe plaiul cerului cu mingi de stele. În fiecare zi se dădea pe un tobogan de curcubeu, sărea și făcea tumbe pe norii pufoși. De dimineață până seara se juca plin de veselie. Când venea noaptea, lua câte un pumn de vise frumoase și le presăra pe pământ, mai ales copiilor cuminți. Îngerașul nu se odihnea niciodată. Îi plăcea prea mult cum adormeau copilașii
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
înger Costeluș stătea culcat pe iarbă, pe spate, cu ochii mari, deschiși către cerul senin. Soarele se pregătea să apună și colora cerul în partea dinspre apus, ca niște petale de trandafiri oranj. Din partea cealaltă a zării apărură câțiva nori pufoși, ce păreau a fi din vată de zahăr ars. Unul din ei era colorat roz. Se mișca încet și își alungea forma. Semăna cu o pară. Lui Costeluș i se păru așa de interesant, încât hotărî să urmărească ce formă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
era fierbinte În partea asta. Închise ochii, dar continuă să vadă noptiera cu poza Cinthiei, care zîmbea și parcă voia să stea de vorbă cu.el, Își trase pătura peste cap, dispăru În Întunericul total de dedesupt, dar pătura era pufoasă și atingerea ei Îl făcea să-l mănînce nasul, azvîrli cît colo cearceaful și pătura, a fost ca un pumn În nasul lui Rafaelito, se Întoarse, dar perna era tot fierbinte, mai stătuse pe partea aia și la mijloc era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șase tipuri de garduri. În curte plasai un copac ales din șase copaci și un lac din șase lacuri. Dea supra casei trebuia să plasezi un soare, firește ales din cei șase disponibili, și unul dintre cei șase nori, mai pufoși sau mai întu necați, mai subțiri sau mai groși, după preferință. În fine, clou-ul imaginii era un șarpe, ales și el dintre cei șase șerpălăi mai mult sau mai puțin încolăciți, pe care puteai să-l pui oriunde în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi căzut? Sau mai zboară și acum? Da, uite-o!... Ea să fie? Nu. Sau da, dar care din ele că, deja în aer sunt vreo trei. Ce departe a ajuns! Tare departe. Nu se mai văd nici pernuța cea pufoasă, nici culcușul făcut de mâna blândă și caldă a măicuții, nici măcar pomul sub care a stat și unde s-a întâlnit cu norocul. Toate sunt acum departe. Dar, nu-i nimic, o să le găsească el. Uite un melc! Și ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
delicatese), îmbrăcăminte, tot felul de unelte de uz casnic... Sosit pe ulițele satului, făcea ce-i sta în putere ca lumea să vadă cu orice chip ce are el. Imediat era întrebat: “Unde-ai găsit lipiile alea așa albe și pufoase? Că-ți vine să le mănânci cu ochii și mai mult nu!” “Tocmai le descărca Petrică al nostru la Pâine” Omul stătea puțin în cumpănă , dar ceva parcă l împingea într-acolo. Dacă, totuși, chiar la Petrică... De ce să nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am sosit, am luat un taxi și am plecat grăbit către un hotel.Orașul mi se părea zgomotos și vulgar, deprimant chiar, dar oricum era mai bine decât la Londra care mi se păruse ternă și fără de viață. Nori albi, pufoși pluteau pe cerul cenușiu, palid. Și toate figurile italienilor mi se păreau identice. Am intrat în hotel și am pornit pe scări în sus către etajul al doilea. M-am întors la bar, am băut o cafea și m-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
albe și pantaloni negri, ca mormonii misionari din anii 1960. El îi primea toate poveștile împietrit, cu toți mușchii feței încremeniți până la unul. În a doua săptămână, în salonul comun intră un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat cu o haină pufoasă care-l făcea să semene cu mascota albastră, strălucitoare, de la Michelin. Rămase în picioare lângă patul colegului de cameră inconștient al lui Mark, urlând: —Gilbert! Băiete? Mă auzi? Hai, trezește-te! N-avem timp de asemenea prostii. Gata, pricepi? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-au mai văzut, iar acum nu mai rămăseseră În jurul nostru decît noaptea, stelele strălucitoare, Întunericul violet din parc și Dumnezeu, dar tare mai era frumos. Era chiar la Începutul lui mai, apăruseră toate frunzele și toți mugurii fragezi și pufoși, pe cer se zărea doar o fîșie de lună și era o răcoare atît de plăcută, Încărcată de mirosul frunzelor și al ierbii proaspete și al tuturor florilor ce se Înălțau din pămînt, pe care parcă le auzeai cum cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
piatra de rîu. Din cauza tălpilor subțiri simțeam fiecare pietricică. Totul era în floare. Arbuștii și ierburile. Ciuboțica cucului, rapița, gura-leului, micile, rotundele păpădii. Totul era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Zice că ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
între părinții lui, zise: — Pariez că nu știți unde-am fost! — Ei, unde-ai fost? — Acolo! în spatele acoperișului plat și jos al căminului, Rua arăta ca o pană decupată din cerul verde-rotund. începeau să străluceasă stele plăpînde între cîțiva nori pufoși, sîngerii. — Ai fost sus, pe Ben Rua? — Aha. — Singur? — Aha. — Ar fi putut fi periculos, Duncan, spuse maică-sa cu blîndețe. Taică-său se uită la sandalele lui și zise: Dacă mai vrei să mai faci așa ceva, trebuie să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau patru bătrîni venerabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîteva raze rătăcite ale amurgului printre norii dinspre apus. Alergase printre buruieni, strigînd numele lui Alexander și se împiedicase și căzuse în întuneric. Se luptase o vreme cu ceva care îl lega, apoi își dădu seama că era o cuvertură pufoasă, o azvîrli la o parte și se ridică în capul oaselor. Era în pat, într-o cameră întunecată, îl durea capul și avea sentimentul unei rătăciri îngrozitoare. Era sigur că ajunsese acolo adus de niște oameni care se purtaseră bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăcută și pașnică, John Fairnington, din Branxton, a populat-o cu animale făcute din beton. 7. În prima zi când locuiam la Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima dată o mână pufoasă, cu gropițe, dar Costache se făcu că nu observă și se scuză fără convingere că trebuie s-o primească astfel, fiindcă n aștepta pe nimeni, nu se simte tocmai bine - un guturai. Doamna arăta foarte bine, era aranjată, pudrată exact
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
străduit totdeauna să înțeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic altceva decât strada sau o vizită. Trebuie să-ți facă plăcere să te privești. Sorbi din ceașcă, o umplu din nou cu frișcă, apoi ciuguli o stafidă din miezul pufos. ― N-ai idee, Mirciulică, pe cine am cunoscut astăzi! Nu, oricât te-ai strădui, asta n-ai s-o reușești. Închipuiește-ți, chiar pe mister Stanley căruia i-am scris de-atîtea ori. Dacă nu mă înșel, ultima scrisoare se referea la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]