3,620 matches
-
exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic și cu plăcere. La jumătatea lunii septembrie, în Dobrina au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spusesem adevărul în legătură cu minciunile lui Luke. Din senin, Chris și-a tras scaunul mai aproape de al meu. Am tresărit din cauza mișcării aceleia rapide, dar și din cauza sentimentului de frică amestecată cu vinovăție. Chris era atât de aproape încât una dintre pulpele lui ajunsese între picioarele mele. Practic, sub fusta mea, am observat eu alarmată. Ce naiba făcea? I-am urmărit mișcările cu teamă, în timp ce el și-a apropiat mâna de fața mea, iar degetele sale răsfirate mi-au cuprins bărbia. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am anunțat alarmată. Am rămas lipită de nenorocita asta de canapea. —Ei, n-ai rămas deloc lipită, m-a asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau lipite fără nici o posibilitate de eliberare. —Doamne Dumnezeule, a bolborosit Brigit ridicându-se în picioare și înșfăcându-mă de-o mână. E prea mult să cer să ieșim să bem liniștite ceva și... A tras dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căutau dragostea într-o lume secretă a batoanelor Mars și Twix. Celeste îi făcea viața un iad lui Emily. Odată a scuipat pe un scaun și a obligat-o pe Emily să se așeze. Altă dată a lovit-o peste pulpă într-un meci de hochei, pretinzând că a fost un accident. Mi-era prea frică să-i iau apărarea lui Emily, deoarece mi se părea că, dacă aș fi făcut-o, ar fi venit rândul meu. Apoi Emily a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mè ia la piațè, spune-mi pe nume, Ana? Maria?! Mi-o imaginez acum în bucètèrie pregètind masă pentru soțul ei, distribuind cumpèrèturile din plase, ouèle așezându-le cu grijè în frigider, carnea în congelator, pèstrând pentru masa de prânz pulpele pe care urmeazè sè le pregèteascè, alegând legumele pentru supè, încredințându-le, dupè ce le-a curèțat și le-a spèlat cu grijè, oalei, punând în frigider berea la cutie pe care o cumpèrè, de obicei, pentru soțul ei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la ea când exersa la pian, În casa Dobrotă, Încetase de mult să se mai gândească, era ca moartă. Și totuși, poate că, În timp ce o purta pe Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În față, ceea ce detest. Și atunci, la aeroport, când Îl așteptam, jumătate din timp doar despre el și despre Buni au vorbit ai noștri. Și ei, și ele. Ele eșuaseră, grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
își făcu cruce și sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa, cu poalele cămășii de noapte suflecate. Sări înalt peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât la ea și la Nick... unde e oare cutia aia cu spaghete Bolognese? —Bună, mami. Ne-am întors! Milly a alergat în bucătărie. Obrajii îi erau îmbujorați din cauza aerului rece de afară. Fetița a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
par extrem de sexy. Sigur, când vine vorba de alea ale polițiștilor de la circulație mi se cam taie. Julia a izbucnit în râs, și-a îndreptat spatele și-a început să se legene încet, înainte și-napoi, astfel încât partea interioră a pulpelor să atingă penisul lui James. Bărbatul a închis ochii. —Mmmmm, e minunat! Julia s-a ridicat, s-a împins în spate și-a început să-l sărute pe piept, coborând încet către prohab. Efectul pe care-l avea asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să le prăjească, încet, la foc mic. Cauți de lucru în sud? — Caut o caravană. — Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
De ce El, care e capabil să creeze lucruri minunate, a creat și acest deșert? Răspunsul nu păru pretențios, deși la început ai fi zis că da: — Ca să poată crea poporul imohag. Malik zâmbi amuzat. — Adevărul e... - zise. Adevărul - arătă spre pulpa de antilopă - e că nu-mi place carnea prea făcută. Așa e bine. Gacel dădu la o parte vergeaua puștii, scoase cele două bucăți de carne, îi oferi una și cu ajutorul pumnalului său ascuțit, începu să taie felii groase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
blugi, doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a vrut Dumnezeu și știe El mai bine și decât tine și decât oricine ce trebuie și ce nu trebuie. Retrăia parcă seara aia când se încurcase cu Velicu, tot în bucătăria asta și tot cu carne prăjită-n tigaie. Pulpa aia de porc din cantina concentraților, Mirelo, parc-a trecut o sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș Ajunul pe la prietene ca să-ți dea să mănânci, ba tocmai că tu le dădeai lor... Aburul și mirosul prăjelii tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De azi de la prânz umblu cu prietenu’ ăsta al meu, și el cu niște probleme, nea Ghețule, am să-ți povestesc io... Și m-așteaptă și mămicuța mea acasă cu ceva de mâncare. Ar fi trebuit să-i iau niște pulpe de pui, mi-a comandat de-aseară, și niște mazăre la cutie, și niște banane... Ce mă bucur și-mi place Mărgărite c-o ții pă mă-ta pă trai bun. Ce să fac, nea Ghețule? Numa’ pă ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă, găini tăiate, o pulpă de țap, și peste trei săptămâni cel mult, o să le aducă și rachiu, păi, ie-ncărcați prunii, la care Rafael, stai liniștit, taicule, că nu ne dăm noi în vânt, și bine c-ai venit să te vedem la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era cel mai tare, el câștigase revoluția fără să miște un deget. Piramide. În chip ciudat, mie cuvântul ăsta nu-mi aducea aminte de egipteni, ci de picioarele suple ale profesoarei de istorie. Le punea unul peste altul, ținându-și pulpele cu pielea mătăsoasă strâns lipite. Apăra poarta mai bine decât portarul din echipa orașului nostru. Fotbaliștii picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo mingea cade în plasă și lumea urlă: „Goool!” La doamna nu prea știam ce urmează după pulpe. Ceva special trebuie să fi fost, în tot cazul, de vreme ce-și apăra ea poarta cu atâta strășnicie. Doamna era pentru mine o doamnă, fiindcă avea un aer franțuzesc. Ce-o fi fost acela un aer franțuzesc, eu habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ciudată ori de câte ori Rita, una din menajerele noastre, dădea drumul la televizor. Pentru asta trebuia să se urce desculță pe pat, să se ridice pe vârfuri și să se întindă puțin. Fusta scurtă îi aluneca în sus. Eu mă îndrăgostisem de pulpele și de picioarele ei goale. Iar dragostea mea mergea atât de departe, încât îi așteptam vizitele cu nerăbdare, căci, la data când eu puteam simți încordarea aceea, noi nu mai aveam menajeră. Când venea, închideam imediat aparatul, mă aruncam înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se mișcau în sus și în jos. Erau neastâmpărate și vesele, îți venea să te joci cu ele. Cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveau viață, le-o furase boala cu nume de om. Stăteau unul lângă altul, cuminți, ca frumoasa din pădurea adormită sub puterea vrăjii. Când mă dureau picioarele, mama mi le masa cu oțet, pe urmă le înfășura în prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ideile. Mi-am propus să-l întreb pe tata. Asta a fost tot. Mă aflam acum de cealaltă parte a ușii, tot nelogodit. Am coborât scara, fără să mă opresc. Anna tocmai se dădea jos de pe motocicletă, în fața casei. Avea pulpe prelungi, frumoase, și glezne subțiri. După glezne se cunoaște când o femeie are clasă, zicea tata. Ce nu se cunoaște acolo poți să cauți mai sus, ziceau colegii noștri mai mari. Anna s-a îndreptat spre mine și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]