1,576 matches
-
o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el. Doar cozile si voalurile înotătoarelor ne vor mai pulsa din când în când. Aștept acel moment cu-atîta voluptate, încît abia mai am răbdare să duc până la capăt povestea Ruletistului. Sfârșitul lui a venit repede, după ruleta cu șase cartușe din care supraviețuise monstruos. La mai puțin de un an
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar crotalul clinchetea amenințător din coadă. Toate aceste ființe păreau încă amețite, dar își reveneau văzând cu ochii. Ca niște inimi leneșe, meduzele pulsau în spirt, iar peștii grei, de poate zece kilograme, se zbătuseră până răsturnaseră cilindrii și acum izbeau cu cozile ude dalele podelei, căscând din fălcile dințate. Gâfâind, am ajuns în fine în sala mineralelor, care aruncau umbre colorate pe pereți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la o rarefiere extremă, se condensa de-a lungul unei perioade incomensurabile de timp, își pierdu continuitatea și se concentra în fărâme stelare care se aprinseră deodată în universul gol și întunecat. O galaxie tânără se rotea acum, zvâcnind și pulsând, pe locul celei vechi. --------------------------------
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întreaga sferă a imanentului drept un act de sacrificare, de autentică jertfire. Adevăratul sacrificiu din trăirea mistică survine atunci când voința renunțării avansează și se preschimbă în universalitatea unei iubiri atotcuprinzătoare. Din și întru această dragoste deplină irumpe jertfa din care pulsează sinele suferind al celui ce sacrifică, sinele dăruit prin ofrandă. Așa cum renunțarea indică un demers diferit de cel al sacrificiului din trăirea mistică tot astfel și durerea determinată prin frecventele pierderi suportate în banalul social reprezintă o stare existențială distinctă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin conflict și ambiția depășirii celorlalți. Aceste cedări din propria posesie sunt împlinite sub presiunea constrângerii exterioare și a neputințelor ce cuprind interioritatea. Aici nimic nu este oferit, dăruit de la sine spre sacrificare. Iubirea lipsește în acest context. În locul ei pulsează tensiunea nestăvilită a urii. Gândul, la rândul său, este centrat doar spre concretizarea ideii de recuperare a ceea ce a fost pierdut și spre elaborarea revanșei asupra efemerului învingător. Desigur, că cel astfel rănit îndură, suportă eroziunea crudă a unei situații
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gândul spre oniricul castelelor unde nobilii se întâlneau în ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul cu grijă învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poți lăsa pe tine însuți așa cum zăbovești sub mantia ocrotitoare a unei zodii binecuvântate. Așadar, chipul-mască al individualității negative ascunde realul răsturnat al aparenței pe care o propune cu titlul strident de unica și veritabila prezență. Dincolo de acest fals ornamental pulsează fierberea întunecată a răutății ce așteaptă finalizarea înșelării pentru ca revărsarea negativității să poată surprinde cetatea celuilalt cu porțile larg deschise. Sunetul ascuțit al deschiderii acestora este rezonanța profetică care prevestește prăbușirea ce stă să vină. Cel naiv își ține porțile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel surprinse pot fi exploatate în demersul istovitor al apropierii de normalitate și al imitării atitudinilor sale. Acest demers este, în esență, unul de adâncire al conștiinței în mereu noi potențe și variante ale ființării precum și ale multiplelor conexiuni ce pulsează teluric legând fragmente de existență aparent îndepărtate. Zăbovirea în preajma detaliului aduce ca efect, de multe ori neintenționat, nevizat dintru început, creșterea sensibilității conștiinței pentru meta-realitate. Cel lovit de suferința deficiențelor corporale se comportă astfel, adesea, asemeni unui artist ce descoperă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
utilizate pentru a exprima, pentru a fi spiritul din spatele lor citit, transcendența este asumată nu ca plan spre care se tinde ci ca unul dinspre care se erupe ontic. Rădăcinile ființei individuale se ancorează acum tot în solul transcendenței care pulsează din mijlocul propriei ființe a suferindului, amănuntul, detaliul fiind elemente operative ce nu sunt doar cunoscute ci și preluate spre întrebuințarea în comunicarea și exprimarea către ceilalți. Amănuntul, detaliul reprezintă pentru toți suferinzii deficiențelor corporale piesele metafizice ale saltului peste
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din mijlocul durerilor motivate doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală ce-și începe rugăciunea întru reculegerea mistică. Statuia, ca rezultantă principală a creației sculpturale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ai numărat printre cei care au spart geamurile la redacția progermană a Steagului. Nimic nu te-a abătut de la acel principiu pe care nu vei considera niciodată că l-ai repetat îndestul : a fi bine cu toată lumea... Continuând să-i pulseze cu aceeași iritare, la fel de viu și de aglomerat, gândurile încetaseră să se mai înșiruie - n-ar fi putut spune când - ca până acuma. Le simțea la fel de logice, doar că fiecare dintre ele stăruia mai îndelung în fața ochilor minții lui ; dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine, ci dimpotrivă, așa cum nici femeile cele mai cuminți nu pot trăi fără societate... Totuși, același salon cu șemineu de porțelan, aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trupuri atât de diferite ? Iată mirarea mea, aceeași ce mi-o trezesc lucrurile cele mai simple ! Și totuși, ceva mai mult decât întâmplarea ne unea pe toți (am simțit pe peron, acolo), nu numai destinul, ci și resorturile unei mentalități, pulsând în noi cu aceeași viclenie discretă, dar și cu aceeași putere ca foamea, ca dorința de împe rechere... Să las însă divagațiunile la o parte ! Trenurile militare erau arhipline, iar altceva nu mai circula ; pe liniile din cap erau trase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot mai repede în sufrageria care, cândva, a fost salon. Un colț al gurii îi zvâcnește de enervare și capul și-l simte pulsând. Ar vrea să poată striga, să poată trânti ușile, să poată plânge în hohote, împinsă de furia ce tot crește în ea, odată cu această căldură nemotivată. Neașteptată. Cald, îngrozitor de cald ! Numai picioarele, reci ca gheața. Niki a plecat, i se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe din aceste mașini au trecut prin noi, mă gîndesc. Încerc să mă uit la Moise, dar nu văd decît un maldăr care pulsează negru În cenușiul Întunecat al fundalului nimicitor. Nu are o figură, nu are un trup cu mîini sau cu cap. Cu toate astea, pot să-mi dau seama că se uită spre ceva, ușor pieziș față de ceea ce ar putea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
multe. Spatele mă doare În cîteva locuri, deși, dacă am reușit să mă urc singur În camion, probabil că nu e grav. M-am suit singur În camion? Încerc să-mi aduc aminte. Mă ustură dosul unei palme. Fața Îmi pulsează fierbinte, e Încă foarte amorțită. Toată lumea țipă (la șofer, să se grăbească), dar cel mai tare țipă Moise (i s-a rupt ceva, nu spune ce). Fața Îmi zvîcnește și Începe să mă doară, simt cum pur și simplu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Azi În Timișoara ce? Ce se Întîmplă? După cîteva minute În care Încearcă să numere focurile de armă, se aud iar oameni strigînd lozinci: „Libertate!“. I se face pielea ca de găină, simte un val de emoție fierbinte care Îi pulsează cald undeva În vintre, creierul pur și simplu Începe să i se Învîrtă În cap. Ajunge În partea cealaltă a pieței tîrÎndu-se. Se ghemuiește Împreună cu un tip voinic Între două mașini. Dar una din mașini nu e mașină, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate fi o taină - poate suferi o prefacere - ca pâinea și vinul. — Ce, de exemplu? Copacii? — O, copacii, da - copacul ăsta... Treceau tocmai pe lângă un tufiș de păducel, care nu putea fi numit copac și care-și etala mugurii verzi, pulsând de viață, printre spinii lucioși, robuști. — Frumusețea naturii! comentă John Robert. Din nefericire, eu sunt insensibil la ea. Deși ar putea avea importanță, alcătuind un contrast al artei. Arta este, cu siguranță, făcătura diavolului, magia care îmbină binele și răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima lui devenise un organ intelectual și numai de aceea reușea să pulseze cu forță și febrilitate. Se afla, pe atunci, pe culmile capacității sale filozofice, prins într-un tenace și continuu tumult mental. Niciodată nu dorise fierbinte o femeie, cu excepția Lindei. Ca proaspăt văduv, fusese asaltat în special de femei intelectuale americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]