1,588 matches
-
ocolit. Dorian Gray este interpretat de Răzvan Mazilu, într-o coregrafie ce-i aparține. Expresiv, cu eleganță corporală, cu eleganță a gestului, a expresiilor, a mișcărilor, la care actorii, în general, ajung tot mai greu, în interpretarea lui Răzvan Mazilu pulsează credibil iubirile lui Dorian Gray, cinismul, superioritatea, malițiozitatea, rasa personajului, structura lui labilă și controversată, suferința, degradarea, farmecul și povara lui Narcis, a pactului cu Diavolul. Dimensiunea acestui zbucium este redusă cumva, pe scena de la Odeon, chiar din lipsa spațiului
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
regăsească pe șine, acesta fiind și scopul aplicățiilor practice care vor fi prezentate pe parcurs. Regasirea centrului-Meditație și echilibru Trezirea conștiinței Avem trei sau patru ani când realizăm pentru prima dată faptul că suntem în viață. Simțim cum în noi pulsează viață și că suntem o parte a ceea ce este în jur, mediu care aflăm mai târziu că se cheamă Univers. Timpul trece și mintea noastră se umple cu tot felul de informații care sunt menite să ne creeze șanse mai
Regăsirea centrului-Meditație și echilibru: Trezirea conștiinței () [Corola-journal/Journalistic/65834_a_67159]
-
vedere, M-a invitat, în franceză demotică La un prânz la Cannon Street Hotel Urmat de un sfârșit de săptămână la Metropole La ceasul violet, când ochii și spatele Se ridică de la birou, când motorul uman adastă Ca un taxi, pulsând în așteptare, Eu, Tiresias, deși orb, pulsând între două vieți, Bătrân cu sâni zbârciți de femeie, pot vedea La ceasul violet, ceasul de seară ce mână Spre casă, și-aduce marinarul acasă de pe mare, Dactilografa, acasă la ora ceaiului, își
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
La un prânz la Cannon Street Hotel Urmat de un sfârșit de săptămână la Metropole La ceasul violet, când ochii și spatele Se ridică de la birou, când motorul uman adastă Ca un taxi, pulsând în așteptare, Eu, Tiresias, deși orb, pulsând între două vieți, Bătrân cu sâni zbârciți de femeie, pot vedea La ceasul violet, ceasul de seară ce mână Spre casă, și-aduce marinarul acasă de pe mare, Dactilografa, acasă la ora ceaiului, își strânge dejunul, aprinde Aragazul, și pune mâncare
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ușilor și lipăitul pașilor. Sunt prinsă în această intersecție, cu patul în mijlocul camerei, ca o zebră. Privirile trecătorilor, absorbite de chipul meu adormit, de chipul meu murdar de somn, zâmbitor (în vis) sau oripilat, zilnic și nocturn... *** Trupurile noastre unite, pulsând în jurul orgasmului ca granița unor țări în jurul păcii. *** Sunt încă tânără, mai pot să fac jogging prin cartierul cimentat și gazos, printre bărbați metalici, galvanizați, șoferi și femei grele, mirate. Farurile lungi, din pânză aspră de lapte, mă urmăresc cu
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
postmodernism (în comentariul asupra volumului Levantul al lui Mircea Cărtărescu): "Postmodernismul, termen ambiguu, alexandrin, exprimă, neîndoios, si o stare de oboseală a creației. Recapitulându-se, reconfigurându-se, aspirând la o nouă sinteză, aceasta nu mai dispune de izvoarele ei genuine, care pulsează puternic în zorii fiecărui nou ev al său. Poezia devine un concurs de procedee. Riscul e, desigur, o reducție a existențialului, o sărăcire a complexului uman pe care-l căutăm, reflex, îndărătul scriiturii, ca pe un nucleu al magiei lirice
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
niciodată cu adevărat cum sunt, și totuși, de ani de zile îngrămădesc peste chipul meu adevărat tot ce citesc, tot ce văd în filme. Și-acum nu mai puteam decât să-mi depărtez privirea îngrețoșată de la ființa mea adâncă, gelatinoasă, pulsând de frică. N-aveam nici o formă decât aceea, gelatinoasă, a fricii." (p. 232). Eroina a înțeles treptat că asupra ei apasă, ca sabia lui Damocles, pericolul excluderii. Este, iarăși, o notă bună pentru autoare că nu forțează lucrurile și semnificațiile
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
demonic influențează lumea exterioară prin poveștile care circulă despre el. Dacă fragmentele în diferite limbi acoperă palierul livresc al romanului, notele de subsol, aparținând autorului însuși, contribuie la autentismul scriiturii, marcând cu procedee specifice, intertextuale, legătura cu o operă ce pulsează și se scrie sub ochii noștri. Există și unele stridențe în acest parcurs confesiv, care nu pot fi explicate prin ezitările personajului, dar prin inconsecvența autorului. Obsedat de lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
Cum am mai spus, și lăsând la o parte persoana însăși a criticului, ceea ce îmi trezise dorința de a frecventa Cenaclul "Sburătorului" fusese faptul de viață, climatul, atmosfera specifică, satisfacția de a mă afla în mijlocul scriitorilor, acolo unde " gândeam eu " pulsa creația. Nu-mi propuneam să devin un cercetător sau critic literar; ceea ce mă țintuia locului, ori de câte ori aveam prilejul, era "trăirea". Acest caracter al prezenței mele la "Sburătorul" și în după-amiezile de la ora cinci când îl vizitam uneori pe Lovinescu, explică
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
Fluidul melodic îi unește într-un “pas în doi” la clarul lunii, privirile pianistului urmăresc cu o liniște gravă expresia feței sopranei, căci au a-și transmite gândurile acelei lumi în care nu are aceeași importanță trecerea clipei, iar imaginile pulsează la adieri abia palpabile. Poate că, trecând de la un singur compozitor, în primul ceas de lied evocat, la un secol de melodii în cel de al doilea, de la lumescul așezării cuvintelor pe portativul cântecului la sonurile de cântec nostalgic
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
cu mîinile încleștate pe partea de sus a volanului. Rămase așa aproximativ trei minute. Apoi băgă mașina în viteză și intră iar pe autostradă. Merse pînă la intersecția de la La Pryor și o luă spre nord către Uvalde. Piciorul îi pulsa ca o pompă. Ieși de pe autostradă în fața unei farmacii veterinare Cooperative din afara orașului Uvalde, desfăcu cordonul cu care își legase piciorul și scoase și prosopul. Apoi coborî din mașină și intră șchiopătînd în farmacie. Cumpără o pungă plină cu articole
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
deja la adăpost: în blocul românesc există întotdeauna suficiente resurse de umanitate și vecini miloși, gata să înfrunte chiar și eventuala extindere a conflictului. Dar de regulă nu se întâmplă așa: pe terenul de luptă rămas fără combatanți manelele mai pulsează strident o vreme, după care radioul sau CD-player-ul e scos violent din priză și linișta atotbiruitoare se așterne în cvartal. Bețivănelile de întâi mai sau de Paști nu sunt decât repetițiile unor scene multiplicate, cu sutele de mii, pe tot
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
însă cu suavitate. „Frumusețea devine iritantă pentru mine. Îmi place grotescul. E mai plin de veselie” - susține cu bravado un artist care nu mai este chiar tânăr... Cu o geometrie cu structuri mereu instabile, cu coordonate incerte și culori care pulsează aparent necontrolat, seria de tablouri se înscrie în linia caracteristică a operei lui de Kooning, îmbinând într-un mod original strădania vechilor maeștri de a conferi adâncime și pe aceea a pictorilor moderni de a aplatiza volumele. După 1950, pe măsură ce
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
și Garcia Marquez cu romanul său, Dragostea în vremea holerei, regizorul reușește să transfigureze crochiul, să confere personajelor sale acea complexitate și trăire autentică. Nu există nici un ricoșeu cinic, moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Februarie 1918 Plimbare cu pași leneși, în această după amiază, în partea de jos a parcului, alături de Pynx. Cer plumburiu, cer difuz de Februarie. Copaci, carpeni, crâng, încă triști și goi, dar sub scoarța copacilor înviorați de dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
copacilor înviorați de dezgheț, urcă și pulsează deja seva nouă. Liniște întinsă, adiere cu miros de zăpadă topită, tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva, cu ritmul universal. Fericire a zeilor, bucurie prin care participi la Creațiune! Ce chip va avea viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
zi în care cineva coboară, la lumina unei făclii, să cerceteze pivnițele nedeschise de decenii. În fața lor gata să se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
există nimic în el care să nu fi existat pretutindeni în această rebelă și solitară lume a contradicțiilor". Astfel că nu tehnica se impune pe primul plan, ci vitalitatea (tehnica temerară fiind ea însăși o expresie a acesteia), o vitalitate pulsînd de forță asociativă, ca o resurecție plină de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității care nu mai e reprimată, ci favorizată e teoria degajată (căci a existat o teorie represivă a suprarealismului, cu
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
sau să cumpere ceva, țărani cu coșnițe pline, florărese guralive, doamne elegante oglindindu-se în vitrinele luminate și bătând ritmic, cu tocuri înalte, în caldarâmul nou, țigănci cu fuste largi, căruțe cu lemne, coșari, tot mai rari... Un cartier viu, pulsând sangvin sub presiunea vieții. La fel trebuie să fi fost și-n 1773 când, cu preaînalta bunăvoință a lui Iosif II, Noile Maiere germane se botează, după numele Majestății Sale, Iosefin. Doar că, trecând grăbiți, supuși imperiului zilei de mâine
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
inițiat de Klaus Klinger din Düsseldorf. Obiectivul proiectului îl reprezintă înfrumusețarea și umanizarea spațiilor urbane prin acoperirea cu lucrări monumentale. În Timișoara a fost pictat un perete de 120 mp, aflat pe str. Traian Lalescu. O porțiune din gardul stadionului pulsează acum în culori vii și este acoperită de scene stilizate din viața popoarelor. La finalizarea picturii - cu subiect generic „Aspirațiile omului“ - au lucrat artiștii plastici profesioniști Gisella Paul (Germania), Adriana Oancea Șuteu, Florian Mihai și elevele Cristina Luchici și Diana
Agenda2003-24-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281120_a_282449]
-
fragil motivată. Ce anume justifică un asemnea sacrificiu este greu de spus, mai ales că bărbatul nu cunoaște intențiile urmăritorilor, lăsându-se bătut fără să divulge identitatea persoanelor găzduite. Dincolo de aceste inadvertențe care ar fi putut fi eliminate, în film pulsează o violență latentă, o serie de cadre fixează obsesiv un orizont către nicăieri pe linia căruia se interpun trunchiurile unor copaci. O căruță străbate drumul plin de hârtoape, iar când aceasta dispare îi vedem pe femeie și copilul ei urcând
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
pe acest autor nu doar cu o prodigioasă, plurilaterală prestație, ci și cu un profil acuzat personal, în afectarea sa desuetă? Am impresia că așa- numitei (de Șerban Foarță) „belepocă”. Scepticismul ironic, erudiția elegantă, scrupulul formal, duhul unui clasicism tîrziu pulsînd în venele scriptorului și, mai de departe, ființa tînărului (cel puțin) „bîntuit de fantasme erotice”, „întîmpinînd zările pe culmile muntelui Venus”, ca și, mai de-aproape, a octogenarului „lăudat pentru cît de bine se ține”, fac parte din lumea unor
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
Barbu Cioculescu Se apropiau sfintele sărbători, o neliniște pulsând din necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
care vine/ Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor." Contururi vagi, fără petale și spini, din care se reține, într-un tablou al execuției de toamnă, impresia de mulțime aplecată. Nimic mai mult decît impresia. Același tact, pulsînd în alcătuiri indistincte, numai muzică și culoare: "Pe ritmuri persane, în strofe-așezate,/ Melodic, coloarea, coloarei răspunde... De flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se surpă rozele grămadă" e expresia cea mai bună
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]