1,471 matches
-
credem că trebuie precizat în legătură cu nota definitorie a fenomenului de frustrație, în raport cu alte fenomene psihice care sunt implicate în procesul de adaptare a personalității, sunt următoarele lucruri: dacă forma „primară” a frustrației poate fi înțeleasă numai prin privațiune (blocarea unei pulsiuni, tendințe organice și prin descărcarea uneori nediferențiată, a tensiunii, în forma „secundară” a frustrației, starea de privațiune este finalizată și conștientizată fie prin atribuind altei persoane intenția de a ne deposeda de un bun sau de un drept, fie având
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală. În concepția „freudismului”, de exemplu, frustrația nu reprezintă altceva, decât un factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” și „pulsiuni” incompatibile. Concepțiile „psihanalitice”, minimalizând, mai mult sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o ființă socială, o personalitate, absoluțizează rolul determinărilor interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe extreme, Id și Supra-Ego, nu este niciodată pe deplin conciliabilă; această luptă este plină, prin urmare, de frustrare, înțeleasă ca o deposedare de către „cenzură” (care este o funcție a „Super-Ego-ului”) a înclinațiilor (pulsiunilor) omului, care au un caracter predominant sexual. Pe parcursul dezvoltării sale psihice și în timpul vieții sale adulte, omul - arată S. Freud - este supus frecvent frustrărilor și conflictelor, deoarece organismul caută, conform „principiului plăcerii”,să-și satisfacă pe orice cale pulsiunile. Satisfacția
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
înclinațiilor (pulsiunilor) omului, care au un caracter predominant sexual. Pe parcursul dezvoltării sale psihice și în timpul vieții sale adulte, omul - arată S. Freud - este supus frecvent frustrărilor și conflictelor, deoarece organismul caută, conform „principiului plăcerii”,să-și satisfacă pe orice cale pulsiunile. Satisfacția directă fiindu-i de regulă refuzată, comportamentul individului ajunge să fie tot mai mult guvernat de un alt principiu, cel al „realității”, modificare a precedentului: dacă rezoluția conflictelor este incompletă sau dacă ea trebuie să uyeye de mecanisme anormale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
făcând erupții în conduită și experiența conștientă, sub o formă ocolită și fără a fi recunoscut de către Eu”. Ceea ce în „teoria frustrației” este desemnat, în mod obișnuit, prin termenul de „situație frustrantă”, în termenii „doctrinei freudiste” semnifică conflictul intrapsihic între pulsiunile vieții (Libido) și cele ale morții (Thanatos), între instanțe personificate (Sine, Supra-Eu, Eu), aflate într-o eternă dispută, mai mult sau mai puțin accentuată a cărei soluționare deplină nu are loc niciodată. „Eul”, ca realitate dinamică, intermediară, așezată între „Sine
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
contra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o heteroagresiunea, sau caurmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. Referindu-se la acest sentiment, S. Freud arată că individul, pentru a salva cultura aflată în pericol (datorită pulsiunii agresive care amenință continuu societatea cu descompunerea „își sacrifică liniștea sufletească, îndreptându-și spre sine însuși o parte a acestei pulsiuni”. În această acțiune itroectare - amintită și de G. Roheim, când afirmă că „introiecția obiectului frustrant este rădăcina conflictului intrapsihic
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
culpabilitate. Referindu-se la acest sentiment, S. Freud arată că individul, pentru a salva cultura aflată în pericol (datorită pulsiunii agresive care amenință continuu societatea cu descompunerea „își sacrifică liniștea sufletească, îndreptându-și spre sine însuși o parte a acestei pulsiuni”. În această acțiune itroectare - amintită și de G. Roheim, când afirmă că „introiecția obiectului frustrant este rădăcina conflictului intrapsihic - se găsește originea sentimentului de culpabilitate, care determină uneori dotința bizară de a fi pedepsit; disponibilitatea spre saacrificiu apare, deeci, ca
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
metapsihologia „instinctuală” și „genetică” a lui S. Freud, reclamă un mod dialectic de gândire și o abordare sociolaogică (în locul celei instinctuale-biologice, promovată de S. Freud). Cu toate acestea, K. Horney păstrează, în fapt, din psihanaliză „inconștientul” și „iraționalismul”, înlocuind doar pulsiunile libidinale și agresive cu tendințele către „satisfacție” și „siguranță”, care, în viziunea sa, sunt tot de natură inconștientă (deși le dă valoare de adevărate forțe motrice ale personalității). Conflictul este, după K. Hornev, inevitabil deoarece satisfacerea deplină a acestor tendințe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
echilibru anterioară (stare care asigură eventual conservarea persoanei, dar nu și dezvoltarea ei). Un oarecare eclectism prezintă concepția lui H. Murray: „trebuințele” sistemului său, atât cele „viscerăgene” cât și cele „psihogene”, corespund „tensiunii”lui K. Lewin, „instinctelor” lui McDougall, iar „pulsiunile” din concepția sa sunt corespondentele „valențelor” (K. Lewin), „deprinderilor” și „sentimentelor” (McDougall) și „cerințelor” Supra-Eului (S. Freud). Așezând la baza concepției sale asupra personalității conceptele de „trebuință” și „pulsiune” - a căror organizare și ierarhizare constituie „aparatul dinamogen și motivațional” al
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cele „psihogene”, corespund „tensiunii”lui K. Lewin, „instinctelor” lui McDougall, iar „pulsiunile” din concepția sa sunt corespondentele „valențelor” (K. Lewin), „deprinderilor” și „sentimentelor” (McDougall) și „cerințelor” Supra-Eului (S. Freud). Așezând la baza concepției sale asupra personalității conceptele de „trebuință” și „pulsiune” - a căror organizare și ierarhizare constituie „aparatul dinamogen și motivațional” al persoanei, fiind menite să asigure progresul și socializarea în cadrul diferitelor conduite (prin faptul că sunt capabile să tulbure echilibrul interior de moment și să asigure dezvoltarea - A.H. Murray
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
edificarea personalității, predispozițiilor ereditare, influențelor suferite de-a lungul evoluției ontogenetice, și contextului psihosocial prezent, A.H. Murray leagă și el fenomenul de frustrație, în primul rând, de conflictele intrapersonale, de jocul dintre elementele și forțele intrapsihice (cum ar fi: „pulsiunile”, „procesele dominante”, „tendințele direcționale” ale individului), considerând „personalitatea” ca o formă organizatoare și integratoare a persoanei, ca un factor de ordine și guvernare în care pulsiunilor disparate, care acționează asupra ei. „Fenomenul de frustrație” ne apare, astfel, ca inerent lumii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rând, de conflictele intrapersonale, de jocul dintre elementele și forțele intrapsihice (cum ar fi: „pulsiunile”, „procesele dominante”, „tendințele direcționale” ale individului), considerând „personalitatea” ca o formă organizatoare și integratoare a persoanei, ca un factor de ordine și guvernare în care pulsiunilor disparate, care acționează asupra ei. „Fenomenul de frustrație” ne apare, astfel, ca inerent lumii interioare a persoanei și desemnează acea creștere a tensiunii produsă ca rezultat, fie al lipsei cuantumului de energie necesar pentru integrarea corespunzătoare a „dominantelor”, diferite în privința
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Interpretarea devine negativă atunci când ne referim la sintagma ce exprimă minciuna («trage niște barbeă). Bărbierirea semnifică îmblânzirea forței primitive. Simbolic, actul se înscrie în ruptura cu natura sa animală. Astfel, visul care are imaginează bărbierirea vorbește despre relația subiectului cu pulsiunile sale, dorința de a le stăpâni, dar și faptul că le refulează, le ascunde, le mutilează, le «castreazăă. Gură, limbă Simbolistica gurii și a limbii este strâns legată de cea a cuvântului rostit (vezi A vorbi), dar și de ingerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
gurii și a limbii este strâns legată de cea a cuvântului rostit (vezi A vorbi), dar și de ingerarea alimentelor (vezi A mânca). În analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
își vede resursele reînnoite fără încetare. Părul sporește virilitatea bărbatului și asigură feminitatea femeii. Are o dimensiune sexuală certă. Participă la seducție și trebuie, din acest motiv, să rămână ascuns în unele tradiții. Ritualurile de tundere vizează eliberarea omului de pulsiunile sale. În mod universal, părul este asociat cu forța și vigoarea. A-l tăia, ca în mitul lui Samson, înseamnă a pierde energia. Dacă părul lung, des și lăsat liber exprimă forța sălbatică, părul coafat și strâns înseamnă controlul voluntar
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
lui Samson, înseamnă a pierde energia. Dacă părul lung, des și lăsat liber exprimă forța sălbatică, părul coafat și strâns înseamnă controlul voluntar sau impus al energiei. Ritualurile de tundere și coafurile (coadă împletită, coc etc.) semnifică stăpânirea simțurilor, dominarea pulsiunilor, uneori renunțarea la sexualitate, sau sunt semnul ascultării absolute și al abandonării definitive în mâinile lui Dumnezeu (tundere religioasă) sau ale țării sale (tunsoarea strictă a militarilor). Coada de cal, codițele, elasticele, panglicile au aceeași semnificație, dar trimit și la
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în mod inconștient, la adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! Ă); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
este neutră, la fel ca alegerea motivului sau a formei. La nivel psihologic, în afară de funcțiile citate înainte, tatuajul, piercingul și scarificarea fac parte din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
poate fi văzută într-o lumină nouă. Nu este vorba numai de un act de umilință, ci și de un rit de purificare: le spală astfel și de greșeli, și de păcate. Părul de pe corp Părul de pe corp simbolizează activarea pulsiunilor primare, a instinctelor sălbatice, a sufletului arhaic. Trimit ființa la dimensiunea ei animalică. Exprimă comportamentele impulsive, uneori brutale, dar naturale și adevărate. Astfel, în visul: - pozitiv, dezvăluie caracterul autentic și pur al unei acțiuni sau atitudini; - negativ, supunerea față de simțuri
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
proprietății simbolice a culorilor, care găsesc un ecou în plan inconștient, este atestată de folosirea deliberată a lor în marketing, publicitate, modă etc. Nu este deci de mirare că visul, produs de inconștient, utilizează culorile pentru a codifica gândurile sau pulsiunile. Dacă nuanța este frapantă, poate semnifica un angajament, o decizie, o luare de poziție. Important: în vise, culorile nu trebuie interpretate ca și cum nu ar reprezenta realitatea. De exemplu, dacă iarba este roșie, este vorba de un simbol, dar dacă iarba
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se deschide până la transparență sau se închide până la o opacitatea totală. Alternează claritatea și misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și rațională, la fel ca facultatea de abstractizare și imaginația. Reprezintă conștiința individuală. Modificările lui neîncetate sugerează fluctuațiile mentalului: când senin, când agitat; când treaz, când adormit. Valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
opoziția blond-puritate/brun-impuritate. În vis, brunul evocă: - în sens pozitiv, munca de creație (pământ) și dezvoltarea fizică și psihică (părul își pierde culoarea blondă din copilărie și se închide odată cu vârsta); - în sens negativ, teama de a fi murdărit, vinovăția, pulsiunile percepute ca fiind murdare și reprobabile. Gri Griul, în scenariul oniric, semnifică adesea rătăcirea. Exprimă și nuanța, măsura justă, precum și compromisul. Dar evocă și lumina voalată, întunecată, tenebroasă. Cuprinde ceea ce este între zi, înțelegere, soluții, și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
gama. Roșul corespunde corpului, planurilor fizic și material. Din acest punct de vedere se opune albastrului, culoarea spiritului. Polaritatea sa este yang, masculină și activă. În plan psihologic, roșul reprezintă arșița trupului, adică dorința, libidoul. Forța lui se exprimă în pulsiunile vitale și sexuale. Domnește asupra instinctelor și asupra emoțiilor. Expresiile populare exprimă clar aceste noțiuni: «roșu de furieă, «a vedea roșu în fața ochiloră sau a roși, fenomen ce reflectă emoția. Roșul provoacă, excită, implică o reacție: capa roșie pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
evidentă ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat, a trăi cu teama de eșec; - a fi agentul distrugerii dezvăluie pulsiunile agresive care se întorc împotriva persoanei sau împotriva celorlalți. Cel ce visează are sentimente negative (ostilitate, ură, violență), pe care le refulează probabil în realitate și cărora le dă curs doar în vis. Degradarea clădirilor este o alegorie a deziluziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
dorința ca cineva să aibă grijă de el. Sclavul reia, accentuându-le, semnificațiile atribuite servitorului. Nefiind retribuit, el simbolizează dorința unei protecții gratuite, adică dispoziția (fără îndoială inconștientă) de a primi sau de a da în schimb. El exprimă o pulsiune de dominare ce ar putea merge până la a-l înjosi pe celălalt, a-l supune trup și suflet, a-l poseda total. A dormi, somn Somnul simbolizează, în vis, îngroparea potențialităților, neexploatarea sau nerecunoașterea resurselor. Indică în plus absența conștientizării
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]