1,444 matches
-
alți agenți terapeutici care vor deveni disponibili, reviziile periodice și modificările acestei declarații consensuale de la Paris, vor fi nevoite să răspundă la asemenea schimbări. Mai mulți factori ar putea indica inițierea tratamentului la pacienții individualizați, cum ar fi creșterea frecvenței puseelor, severitatea puseelor și numărul de leziuni pe RMN. Numărul puseelor este motivația principală pentru inițierea terapiei la pacienții cu SM (POLMAN C., POZZILLI C., 2001). De-a lungul Europei numărul obișnuit de pusee pe care pacientul le-a avut înainte de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
terapeutici care vor deveni disponibili, reviziile periodice și modificările acestei declarații consensuale de la Paris, vor fi nevoite să răspundă la asemenea schimbări. Mai mulți factori ar putea indica inițierea tratamentului la pacienții individualizați, cum ar fi creșterea frecvenței puseelor, severitatea puseelor și numărul de leziuni pe RMN. Numărul puseelor este motivația principală pentru inițierea terapiei la pacienții cu SM (POLMAN C., POZZILLI C., 2001). De-a lungul Europei numărul obișnuit de pusee pe care pacientul le-a avut înainte de inițierea terapiei
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
modificările acestei declarații consensuale de la Paris, vor fi nevoite să răspundă la asemenea schimbări. Mai mulți factori ar putea indica inițierea tratamentului la pacienții individualizați, cum ar fi creșterea frecvenței puseelor, severitatea puseelor și numărul de leziuni pe RMN. Numărul puseelor este motivația principală pentru inițierea terapiei la pacienții cu SM (POLMAN C., POZZILLI C., 2001). De-a lungul Europei numărul obișnuit de pusee pe care pacientul le-a avut înainte de inițierea terapiei cu agenți modificatori ai bolii, a fost de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pacienții individualizați, cum ar fi creșterea frecvenței puseelor, severitatea puseelor și numărul de leziuni pe RMN. Numărul puseelor este motivația principală pentru inițierea terapiei la pacienții cu SM (POLMAN C., POZZILLI C., 2001). De-a lungul Europei numărul obișnuit de pusee pe care pacientul le-a avut înainte de inițierea terapiei cu agenți modificatori ai bolii, a fost de patru. Cele mai notabile diferențe între țări sunt între țările mediteraneene (Spania, Grecia, Italia), unde medicii au tendința de a începe tratamentul cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
este cel efectuat de CLANET M. și colab. (2002). Pacienții au avut SM clinic definită de cel puțin un an, forma clinică recurent remisivă cu scala EDSS la intrare în studiu între 2 și 5,5, având cel puțin 2 pusee în ultimii 3 ani anterior intrării în studiu. Rezultatele studiului au fost grupate astfel: - eficacitatea tratamentului cu Avonex 30 mcg i.m. o dată pe săptămână s-a menținut constat pe parcursul a 4 ani de terapie; - nu au fost diferențe semnificative
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nu a progresat (obiectivul primar) a fost de 52% la grupul Avonex 30 mcg i.m. o dată pe săptămână și 57% la grupul cu Avonex 60 mcg i.m. o dată pe săptămână; - după 4 ani de tratament, rata medie a puseelor a scăzut de la 1,3/an anterior tratamentului la 0,74/an (doza 30 mcg) și 0,75/an (doza de 60 mcg); - procentajul de pacienți fără pusee a fost de 18% la 30 mcg și 19% la 60 mcg
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
m. o dată pe săptămână; - după 4 ani de tratament, rata medie a puseelor a scăzut de la 1,3/an anterior tratamentului la 0,74/an (doza 30 mcg) și 0,75/an (doza de 60 mcg); - procentajul de pacienți fără pusee a fost de 18% la 30 mcg și 19% la 60 mcg; - procentajul de pacienți care au întrerupt studiul din cauza efectelor adverse a fost de 4% la doza de 30 mcg și 6% la doza de 60 mcg; - procentajul de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care au dezvoltat anticorpi neutralizanți cu titru peste 20, a fost de 2,3% pentru doza de 30 mcg si 5,8% pentru doza de 60 mcg. În concluzie, Avonex a redus semnificativ rata de progresie în SM RR, rata puseelor clinice și RMN și de asemenea atrofia cerebrală cu 55%. b. Rebif - a fost testat pentru utilizarea în tratamentul SM RR într-un trial multicentric, dublu orb cu control placebo (PRISMS) cu scor EDSS mai mic de 5 și 2
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
fie cu placebo, fie cu Rebif, în două variante de doză (22 mcg = 6 MIU sau 44 mcg = 12 MIU), administrat subcutanat de trei ori pe săptămână. Comparat cu placebo, tratamentul cu Rebif 36 MIU pe săptămână a redus rata puseelor cu 32% și de asemenea s-a redus numărul leziunilor RMN evolutive cu 78%. Studiile clinice au demonstrat eficiența sa clinică pentru SM RR cu scor EDSS mai mic de 5. Doza de administrare este de 44 mcg subcutanat de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
6 MIU), fie o doză mai mare (8 MIU) de interferon beta 1b subcutanat, comparativ cu placebo. Comparativ cu placebo, bolnavii care au primit doza de 8 MIU interferon beta -1b, după 2 ani au avut o reducere a ratei puseelor cu 34%, media numărului de leziuni RMN mai mică cu 83%, iar volumul noilor leziuni RMN a fost redus cu 17,3%. Reducerea progresului handicapurilor nu a fost influențată statistic semnificativ după administrare de 2 ani, doar după 3 ani
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
În concluzie, studiile clinice au demonstrat eficiența sa clinică pentru SMRR cu scor EDSS mai mic de 5,5 și pentru SMSP cu scor EDSS mai mic de 6,5. S-a evidențiat faptul că Betaferonul a redus semnificativ rata puseelor clinice acute și a acumulării de leziuni evidențiate RMN, dar efectul asupra limitării progresiei invalidității a fost mai puțin evidențiat și aceasta după cel puțin 3 ani de tratament. În ultimul timp s-a studiat corelația doză-efect în tratamentul cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
secundar progresivă a SM. Astfel, trecerea de la forma remitent-recurentă la cea progresivă nu ar fi un criteriu de oprire a tratamentului, mai ales dacă forma progresiv secundară este însoțită de pusee. Frecvența de peste 4 pusee semnificative pe an (în timpul tratamentului), pusee ce au modificat negativ scorul de invaliditate, începând cu al doilea an de tratament ar fi un semn de ineficiență a interferonului beta. Se știe că o proporție de 12-16% din bolnavi au la început o rezistență la tratamentul cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Dar 20% dintre bolnavii cu SM au debut lent, evoluția în continuare fiind lentă, cu o continuă agravare a stării clinice, definind forma clinică primar progresivă. Mai devreme sau mai târziu și restul bolnavilor cu SM RR evoluează spre estomparea puseelor și tendința de evoluție continuă spre agravarea handicapurilor, definind forma clinică secundar progresivă. EBERS (2001) afirmă că după 25 de ani de evoluție a bolii, majoritatea bolnavilor evoluează sub formă secundar progresivă a SM. În ultimul timp sunt destul de frecvente
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
clinice izolate cu mare risc de a se dezvolta în SM (indicație înregistrată în prezent doar pentru Avonex, dar și celelalte forme de interferon beta au în derulare studii clinice avansate pentru această indicație). Efectele interferonului beta sunt: scade frecvența puseelor (măsurate clinic sau prin RMN, scade severitatea bolii, apreciată ca încărcare de leziuni în secvența T2 a examenului RMN) și încetinește rata de progresie a invalidității. Eficacitatea ar putea fi mai mare la pacienții cu boala la debut sau la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
preparatul Copaxone). La început a fost cunoscut sub denumirea de copolymer 1 și este sarea acetică a unei mixturi de polypeptide sintetice, conținând patru aminoacizi. Aprobat de FDA - Administrația pentru Alimentație și Medicamente în 1996, a fost introdus pentru reducerea puseelor la pacienții cu SM RR. Reprezintă o alternativă la terapia cu interferon Beta și poate fi foarte util pacienților care devin rezistenți la terapia cu interferon Beta. Are un profil mult mai favorabil în ceea ce privește efectele adverse, comparative cu alți agenți
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
SM RR monosimptomatică, este bine tolerat, nefiind limitat de asocierea altor afecțiuni la bolnavii cu SM și nu necesită monitorizare periodică a unor parametrii paraclinici. Se poate spune că efectele favorabile a tratamentului SM RR monosimptomatică cu Copaxone, în ceea ce privește reducerera puseelor acute, toleranța bună și absența anticorpilor neutralizanți, face din acest tratament o alternativă bună la tratamentul cu interferon beta la bolnavii cu boli asociate, care contraindică interferonul beta și la cei la care apar anticorpii neutralizanți la interferonul beta. După
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
O. (2004) studiile efectuate până în prezent cu Copaxone au demonstrat eficiența clinică pentru SM RR cu scor EDSS de 257 0-5,0 și nu există dovezi certe asupra eficacității sale în formele progresive de SM. Are ca efecte: scăderea frecvenței puseelor (numărate clinic prin RMN); scăderea severității bolii (apreciată cu „încărcare“ de leziuni în secvența T2 a examenului RMN ); încetarea ratei de progresie a invalidității. Spre deosebire de interferonul Beta, Copaxone poate fi folosit la pacienții cu depresie, deoarece nu induce, de regulă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
imunomodulator este recomandată cât mai curând după stabilirea diagnosticului de certitudine de SM, conform criteriilor MC Donald având evoluție cu recurențe și poate fi luată în discuție la pacienții selectionați după criterii suplimentare, la pacienții care au suferit un prim puseu care au risc crescut pentru a dezvolta SM; 3. Istoricul bolii, examenul clinic și RMN trebuie să demonstreze că boala este activă, recomandându-se ca formele benigne de SM să rămână sub observație și în situația în care, la un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a făcut să nu trecem pe moment la tratamentul cu Imuran în SM. Studiile clinice ale BRITISH and DUTCH MS Azathioprine Trial Group în 1988, ELLISOM și colab. (1989) și GOODKIN și colab. (1991) au demonstrat o reducere a ratei puseelor în SM RR și SM RP după administrarea de Azathioprină. Datele obținute sugerează un efect pe termen lung al Imuranului în doză maximă de 2,5 mg/kg/zi, în încetinirea progresiei dizabilității, dar numărul mic de bolnavi aflați în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
268 Beta sau în țările din estul Europei unde disponibilitatea pe piață a interferonului Beta este limitată. O bine cunoscută meta-analiză a cinci studii aleatorii dublu-orb, placebo controlat, sprijină concluzia că azathioprina administrată oral (2-3 mg/kg/zi) reduce rata puseelor în SM, dar nu are nici un efect asupra progresiei dizabilității la pacienții cu SM RR, SM PP și forma remitent progresivă a SM (YUDKIN P.L. și colab., 1991). Un studiu de caz a demosntrat că riscul general de cancer produs
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a indicat o îmbunătățire de un punct sau chiar mai mult la 31% din pacienții tratați cu IGIV, comparativ cu 14% în cazul grupului cu placebo. Tratamentul cu IGIV a fost asociat cu reducerea cu 59% a ratei anuale a puseelor comparativ cu placebo, iar această scădere a ratei puseelor a fost remarcată încă din primele 6 luni de tratament. Efecte secundare au fost rar observate (FAZEKAS F. și colab., 1997). Un studiu efectuat de către ACHIRON A. și colab., (1998) a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mai mult la 31% din pacienții tratați cu IGIV, comparativ cu 14% în cazul grupului cu placebo. Tratamentul cu IGIV a fost asociat cu reducerea cu 59% a ratei anuale a puseelor comparativ cu placebo, iar această scădere a ratei puseelor a fost remarcată încă din primele 6 luni de tratament. Efecte secundare au fost rar observate (FAZEKAS F. și colab., 1997). Un studiu efectuat de către ACHIRON A. și colab., (1998) a raportat o reducere semnificativă a ratei puseelor la pacienții
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a ratei puseelor a fost remarcată încă din primele 6 luni de tratament. Efecte secundare au fost rar observate (FAZEKAS F. și colab., 1997). Un studiu efectuat de către ACHIRON A. și colab., (1998) a raportat o reducere semnificativă a ratei puseelor la pacienții cu SM RR care au primit IGIV 0,4g/kg corp perfuzabil bilunar, după o doză de încărcare de 0,4g/kg corp/ zi timp de 5 zile, comparativ cu grupul placebo. A existat o tendință înspre reducerea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
câte o lună. Rezultatele au arătat că tratamentul cu IGIV a produs o reducere semnificativă a numărului noilor și în total a leziunilor reliefate cu gadolinium, cu aproximativ 60% comparative cu placebo. Nu a fost o reducere semnificativă a frecvenței puseelor între cele două grupuri. La doze mai mici, efectele secundare sunt minore și au constat în cefalee, greață, frison, tahicardie, artralgii și prurit. La dozele mai mari folosite de SORENSEN s-a semnalat neașteptat de mare număr de evenimente acute
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dintre pacienți au prezentat unul sau mai multe evenimente adverse, în perioada tratamentului. Aceste efecte secundare au constat în tromboze venoase și arteriale în teritoriul pulmonar și cerebral și hepatite acute. Totuși autorii recomandă această 270 terapie la cazurile cu pusee, la care tratamentul cu Interferon beta sau Copaxone au eșuat și la cazurile la care apariția anticorpilor neutralizanți a diminuat eficacitatea interferonului Beta. După POZZILLI C. (2002) o ultimă recomandare cu privire la tratamentul IGIV în SM nu poate fi făcută în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]