KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

Khayyam duce, În fapt, o existență de fugar și de proscris. Când merge la Bagdad, califul Îi interzice să vorbească În public sau să-i primească pe numeroșii admiratori care i se Înghesuie la poartă. Când vizitează Mecca, detractorii săi rânjesc la unison: „Pelerinaj de ochii lumii!” Când, la Întoarcere, trece prin Basra, fiul cadiului vine să-i ceară, pe tonul cel mai politicos din lume, să-și scurteze șederea. Destinul său devine, În acea perioadă, unul dintre cele mai uimitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mă pedepsești, spune-mi, / Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?”? Omul care proferează astfel de cuvinte nu este un necredincios? Omar ridică din umeri. Dacă n-aș crede că Dumnezeu există, l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

tați răi. Ferestrele erau înalte și late, iar înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină. Pentru copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
îți spun câteva lucruri, dar nu voi aștepta, Hava, trebuie să am mai întâi o discuție cu mine însămi, de prea multe zile aștept cu inima frântă, parcă aș fi înconjurată de profeți invocând numele Domnului, prea multe noi adevăruri rânjesc arătându-și dinții spre mine, cât de bine ar fi fost dacă aș fi putut să le liniștesc așa cum îl liniștise Mikha pe câinele Eliahu în curtea acelei clădiri goale. Deschid ezitând ușa căminului, Anat mă privește îngrijorată, poartă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl privi petatăl lui David și, rînji arătÎndu-și plombele, iar taică-său dădu din cap. PĂreau că Împărtășesc un secret pervers, exact cum arătau În noaptea cînd dăduse de ei În tabărĂ. Și nu peste mult timp descoperiră secretul. Era În afara cărĂrii, În pădure, În dreapta, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
fi mai bine să facem un foc, ca să-l reparăm pe Juma. Hai, băi, Humpty Dumpty plin de sînge, vino-ncoa’. Colții poa’ să mai aștepte, nu pleacă nicăieri. Ținînd În mînĂ coada lipsită de păr a elefantului, Juma veni rînjind către tatăl lui David. FĂcură o glumă porcoasă, după care taică-său Începu să vorbească repezit În swahili. CÎt de departe-i apa? CÎt e de mers pînĂ să dăm de niște oameni care să ne ajute să cărĂm colții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era posibil acum? Acum nimic nu mai era posibil, decît dacă el Însuși ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

uitându-se la resturile de pe șervețel. Nu pot să cred că nu mi-ați spus că eram murdar ca dracu’. Lui Davey i s-a părut amuzant! comentez. — Iar Rebecca nu ți-a spus deoarece urăște să facă pe mămica. Rânjim unul la altul. Se simte o oarecare tensiune între noi, de când cu nemaipomenita întâlnire a Alcoolicilor Anonimi. Știu că Davey are de gând să mă întrebe dacă am dat jos de pe pereți fotografiile lui Patrick, iar eu îl evit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
chiuvetă sau pete în WC, ca și cum oamenii respectivi n-ar fi auzit de peria de toaletă. Ce poți face altceva cu ea decât să cureți urmele pe care altfel le-ai lăsa să le admire și alții? — Nu te teme, rânjesc eu. O dresezi tu repede. —Iubito! strigă Finn, îndreptându-se spre noi. Daisy nu-și dă seama că ei i se adresează, iar eu trebuie s-o înghiontesc pe furiș ca să se prindă. Dragule! ciripește ea, aplicându-i o ștampilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
înfrângerea. — Totuși, am mai evoluat, trebuie să recunoști. Nu mai sar îmbrăcată în piscină. — Ești fată deșteaptă. Mai ales în privința asta, zice el, cu un rictus. Apoi, studiindu-mi costumația, dă din cap dezaprobator. Nu mă pot abține să nu rânjesc la el. —Mda... Dacă n-aș fi avut pe mine o bluză albă, poate aș fi văzut altfel lucrurile... În hol, aproape că ne calcă în picioare un grup de brokeri disperați să ajungă primii la piscină. Nu sunt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și îl las singur pentru câteva clipe, ca să se schimbe. Peste două minute, își face apariția în slipul lui cu dungi și ia aceeași poză cu care credeam eu c-o voi surprinde pe Daisy. —E bine așa? mă întreabă, rânjind. A!, nu, așteaptă, trebuie să mă țin și eu cu mâna de fund... — Te fac de comandă dacă mă spui cuiva, îi zic eu, făcând cale-ntoarsă cu pași mari, ca să nu vadă că roșesc. Ei, ar fi o poantă bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
valul; vreo doi dintre ei o și trag pe Mopsy de șnurul bikinilor, iar ea guiță vesel. Am să mai beau un pahar, mai degrabă, ca să-mi păstrez demnitatea, răspund eu. —Dar asta nu e cumva o contradicție în termeni? rânjește Finn la mine, dar nu mai așteaptă răspunsul... Ce naiba! Dacă nu le poți rezista, alătură-te! Mai este loc și pentru mine? răcnește el și se aruncă în capătul cu apă mai adâncă, în uralele celor din bazin, și spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Jake deschide coșul cu mâncare. Sunt leșinată de foame, așa că, fără prea multă jenă, încep să înfulec lipie cu humus, brânză, măsline și sos de roșii uscate. Zece minute mai târziu, îmi revin din inconștiență și îl văd pe Jake rânjind la mine. — Nu e ciudat că alegem mâncare grecească pentru picnicuri? îl întreb, încercând astfel să-mi acopăr rușinea de a mă fi îmbuibat ca un porc. Dintre bucatele noastre tradiționale, nu văd ce s-ar potrivi... —Plăcintă cu carne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mă tăvălesc și pleacă. Nu îmi ascund un zâmbet, în ciuda situației în care mă aflu: — Sună ca în reclamele la șampon și balsam: „N-aveți timp de o relație serioasă? Încercați noul tăvălește și pleacă, de la L’Oréal Paris!“ Daisy rânjește. —Ei, de acum n-o să mai fie cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
din sală în jurul nostru, ca să vadă mai de aproape obiectul invidiei lor. Sunt plină de mândrie răutăcioasă. Rămân în aceeași poziție cât mai mult posibil și când, în cele din urmă, sar jos, mă simt groaznic de înfumurată. Și Finn rânjește de plăcere. —Te dor gleznele? întreb, văzând semnele roșii de jur-împrejurul osului. Nu, abia dacă te-am simțit, minte el. —Pot să vă folosesc pentru a demonstra următoarea figură? întreabă instructorul. Sigur, zic eu, fericită. —Să vedem. Această figură este probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
laturi... zice instructorul. Brațele deja îmi sunt desprinse de corp, dar le întind mai tare, cu atenție, până când sunt ca un vultur cu aripile deschise, susținută numai de picioarele lui Finn. Pentru câteva secunde minunate, plutesc acolo, neștiind dacă să rânjesc la Finn, care e și el cu gura până la urechi sub mine. Apoi începem să ne bălăbănim mai tare și Finn, dându-și seama că-și pierde echilibrul, mă împinge spre spate, așa că aterizez în picioare. —Frumos! zice instructorul. Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că erau pui... - He he! erau porumbeii tăi din garaj, băi! hă hă hă!! Sabina mă mângâie pe frunte. Îmi zâmbește larg cu gura ei plină de dinți albi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
De bine? De ce a furat ăștia a lu’ Zane? încearcă să fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum naiba îți veni ție în cap să ți-i bagi în casă pe bandiții ăia! Hai că te-a fraierit, recunoști? rânjește Fane cu toți trei dinții. Piratu se înroșește, își mută broboada înainte-înapoi pe cap: - Mi-a fost milă de ei, că venise cu căruța cu mobilă pe strada mare. Zicea că-mi dă două meleoane pă lună. După aia nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
de la magazin și făceam pârjoale în curtea din spate! Ce frumos era! Acuma au betonat ăia a lu’ Zane, și-au tăiat caișii... - Da’ Piratule, ț-aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
lucru. N-avea decât să plece el, iar ei o să dea buzna ca niște gândaci de bucătărie peste colină, buruieni și pădure. Strânse din dinți. Culese pușca din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală era închisă, marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
devenise o chestie de viață și de moarte. În cele din urmă, exact cu cinci minute înainte de întoarcerea soră-mii, mâța fu extrasă din regatul țevilor și trimisă cu două șuturi în cur în sufragerie, printre surate. - A fost greu? rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]