2,406 matches
-
în lupta pentru construirea socialismului. Atât autorul cât și editura au trecut cu ușurință peste un fapt esențial: o armă literară nu este armă decât dacă este literatură, dacă emoționează și convinge prin imagini artistice veridice și puternice. Ori, nuvela Râpa Oarbei este mai mult o schemă decât o operă literară deplină, vie. Pretutindeni simți că ai de-a face cu o construcție artificială, care scârțâie din încheieturi. Ai continuu impresia că autorul a pornit de la o scenă prestabilită, căutând apoi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe ținterimul unui sat (după Th. Gray, prin intermediarul francez al lui M.-J. Chénier), cu o apostrofă originală împotriva nobilimii. Durerea părintelui este proiectată în două „viziuni” consolatoare, în Fiicei mele Eufrosina (transpunere după Petrarca) și Eufrosina. Viziune pe râpele Ozanei, cu ascendență literară în elegia lui Goethe, Euphrosyne, și în versificația populară. Circulația motivelor romantice din literatura europeană și „programele” naționale, de la 1840, ce promovează originalitatea, istorismul, tradiția folclorică, impulsionează filonul epic al creației lui A., în balade și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca niște grațioase aeroplane de hârtie, pluteau zboruri planate de porumbei. Când primăvara s-a sfârșit, în buza râpii, roșii, s-au ivit niște ziduri de cărămidă. De atunci, de la fereastra casei cu grădina mărginită de salcâmi, se putea privi minunea subtilă a muncii. întocmai unui mușuroi de cârtiță, clădirea pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Stând Întinsă pe spate, Îl auzise cum se Îmbracă pe Întuneric. Nu-l Întrebase de ce se trezea În creierii nopții. Pe vremuri l-ar fi Întrebat, dar acum n-o mai făcea. De la dispariția mea, rutina zilnică se dusese de râpă. Milton și Tessie se trezeau adesea În bucătărie la patru dimineața, cu câte o cafea În față. Tessie Începuse să se Îngrijoreze numai atunci când auzise ușa de la intrare Închizându-se. Apoi se pornise motorul de la mașina lui Milton și Cadillacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
malul vestic al lacurilor Zmeica și Sinoe, la 65 km de orașul Tulcea și la 29 km de Babadag, fiind compusă din satele Casapkioi, denumire care în limba turcă însemna "satul măcelarilor", și Sariurt, denumire care în limba turcă înseamnă "râpa galbenă". Se învecina la nord cu localitățile: Jurilovca, Canlî-Bugeac și Ciamurli de Jos la vest cu localitățile Potur și Beidaut, la sud, cu localitățile Cogealac și Caranasuf, iar la est cu Marea Neagră. Comuna era așezată pe valea pârâului Sariurt. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cerut și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată și oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor și-au tot bătut capul cu petițiile lor. Dar dacă ar asculta de interesul fiecăruia, toată orânduirea domeniilor s-ar duce de râpă. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Ishida cu capul plecat și cu mâinile pe genunchi. Însă astăzi te-am chemat pentru o altă pricină, schimbă deodată vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește încă Pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
chinovii, de curți, de căsuțe, de dugheni, gloduri, toloace și maidanuri ținea din ulița de sus de la Sfântul-Neculai cel sărac până (...) în Bahlui și până la cetățuia Curții Domnești. Acolo în preajma Curții, era temeiul negustorimii cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
extaz. Se simțeau atașați unii de ceilalți când, deodată, Limbă a venit În fugă, strigând: —Miracol! Miracol! Pată Neagră traduse ce a zis Limbă. Podul a Înviat, s-a ridicat din morți! Șaizeci și patru de oameni au alergat spre râpă și au văzut că era adevărat. Vaselină a alergat de-a lungul podului și a sărit pe el pentru a demonstra că era puternic. Prietenii mei au strigat de fericire și mulți dintre ei au Început să plângă. Oamenii tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soldații treceau pe lângă ei vânând capre? Prin intermediul Conștiinței Celorlalți puteam să văd unde se aflau. Exista un loc În junglă care se numește Altundeva, o nișă care desparte Viața de Moarte, și este mai Întunecos și mai adânc decât orice râpă. Stau Întinși pe rogojinile lor, așezați la rând și privesc coroanele copacilor de deasupra care ascund cerul. Când dispare soarele și nu se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trei ani. Între timp, mă învârteam și-i salutam pe toți. Mă duceam în toate locurile pe care nu le știam. Le vorbeam frumos, făceam plecăciuni. Timp de trei ani. Dacă nu reziști în acești ani, totul se duce de râpă. Mulți oameni din jurul meu în trei ani. Pe de altă parte, dacă reziști și te învârți printre clienți, următorii zece ani sunt asigurați. Atâta timp cât nu faci vreo prostie prea mare și ai răbdare, lucrurile se leagă. Eu mă ocup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ajungă, Dar c-un leu, caznă degeaba. Când în viață nu mai poți Nici o faptă ca să scoți, Poți ca de folos să fii Cu un sfat pentru cei vii. Dacă nu ai judecată În van soarta-i nestemată; Totul de râpă se duce, Sărăcia te seduce. * „Adio și un praz verde!” Au zis cu tare glas; Trecutu-n timp se pierde, Prostia a rămas. Uitarea cade peste toți, Indiferent de merit - Un „privilegiu”, făr’ să poți Lesne a te fi ferit
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de oameni. Sprijinit cu ambele mâini de balustradă, continuă: — Uită-te la ei, apărătorii Imperiului: oameni care până ieri știau să mânuiască cel mult un cosor, buni eventual pentru un scandal într-o tavernă sau să se ascundă într-o râpă și să țină calea drumeților. — în castrum și în taberele pe care le-am văzut pe Rhon am observat totuși miliții de elită și regulate și chiar detașamente de barbari auxiliari: alani, heruli, cu mulți arcași și poate... — Da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încă una Încărcată cu monezi. Atunci s-a petrecut În Brodina o stranie istorie. Când abia Începu să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevoie de nici un potop, În satul ei omenirea pierea de la sine. Se stingea ca un foc spuzit. Prin urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de nici un fel de Noe sau de arcă, satul se ducea de râpă, măcinat de carii nevăzute zi de zi. Totuși, de ce-i era teamă Mașa nu scăpă. Pe neașteptate, Extraterestrul, care părea ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În care timpul curgea tumultos, amestecând de-a valma oameni și lucruri, peste care de mult s-a așternut uitarea. Gligori acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sunt și Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde avea În curând, după cum spunea babulea, să se oploșească Anticristul. De altfel, În lutul adus din Râpa Roșie, țiganii aruncaseră și toți caii Împușcați, și toți porcii secerați de holeră, astfel Încât cărămizile păreau desprinse dintr-un basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat....“ Astfel că la Întoarcerea lui Nicanor acasă, pactul cu Anticristul fusese mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura ușii: „Cine știe ce nenorociri mai anunță și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
propriile vederi asupra majorității chestiunilor. Și chiar și cea mai mare independență era insuficientă, tot nu era destul. Și existau trasee mentale aride În capul lui, care nu interesau pe nimeni altcineva, poate - wadi-uri, așa credea că le spune, mici râpe produse de eroziunea constantă a grijilor. Luarea de vieți era una dintre acestea. Doar atât. Viața aproape că-i fusese luată. Văzuse luându-se vieți. Le luase chiar el. Știa că-i unul dintre luxuri. Nici nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care era încă plat, dar ceva mai tare, ca și când întâi de toate copilul își creștea o scoică. Zach, a spus ea. Dar bărbatul se îmbrăcase deja și-o luase pe cărare, în sus, sărind din bolovan în bolovan, studiind fiecare râpe, admirând toate priveliștile. Jina a tăcut și i-a dat ceea ce Earl îi refuzase ei - încă puțin timp numai cu el însuși. Avea să-i spună despre copil aproape de Riggins. Știrea asta avea să fie următoarea sălbăticie pe care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
A rămas săracu’ cu buzunarele goale la cursa de biciclete - douăzeci de mii de yeni pe care-i avea de la vinderea terenului... apoi a uitat treizeci de mii În plasa pentru bagaje din tren... și s-a dus totul de rîpă. Nu mai vorbi prostii, se răsti la el cel mai În vîrstă În timp ce-o lua spre butelii la fel de fără tragere de inimă. Pe față i se putea citi o expresie care nu Însemna nici aprobare, nici dezaprobare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]