1,494 matches
-
expresie și-au mai fi inventat și creierele din firma asta...? Doar nu sunt o curvă. Din paravanele de plastic, care separau postul ei de celelalte operatoare aflate În aceeași Încăpere, din când În când se auzeau voci vesele și râsete. Astăzi era veselie În sală. I-ar fi plăcut să știe și ea motivul și să ia parte la veselia lor. Dar Emma era destul de distantă față de colegele ei, mult mai tinere decât ea, majoritatea studente, care intraseră să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni bogați, și invers. De la ușa cea verde a băii băieților se auzeau bufnete și gemete Înfundate și râsete. Dintr-o dată se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă și acolo, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zi să ne jucăm Prietenii noi să legăm. Cruda copilărie... Prin copilărie zbori, Iarăși urci, iarăși cobori, Printre vremuri se va pierde Mai rapid decât ai crede. Este o stea căzătoare, Blândă si strălucitoare ; În cerul nopții târzii Se-aud râsete de copii. Însă ea tot va pleca, În suflet ne va lăsa Amintiri deosebite, Numai de copii trăite. Stanciu Magdalena-Gabriela, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol, Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia Veronica Poteca timpului Iarăși am rămas
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păr din coada calului. Legate bine, acestea se trag cu mâna din partea cealaltă a cilindrului. Fac un zgomot puternic și, de multe ori, stăpânul casei, politicos, ne invită să renunțăm la atare „huruială” să poată auzi urarea... Să vezi atunci râsete, pentru că dacă se termină bateria de la lanternă și am uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au trecut de când n-am mai regăsit-o pe fetița cu fundițe. Dar, când retrăiesc acele clipe, un sentiment de teamă împletit cu dor mă ajută
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reflexul era aproape imperceptibil, așa încât părea că Lea nu închide niciodată ochii. Chiar și căutătura ei cea mai drăgăstoasă semăna cu a unui șarpe și puțini puteau s-o privească în ochi. Aceia care puteau, erau răsplătiți cu sărutări, cu râsete și cu pâine înmuiată în miere. Iacob a privit-o drept în ochi, iar ea s-a topit pe dată. De fapt, Lea era deja impresionată de înălțimea lui. Era mai înaltă cu cel puțin o jumătate de cap decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mult, de plăcere. Cu câțiva ani înainte de a apărea Iacob, Laban încă mai avea oameni tocmiți, servitori care munceau pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și patru fiice. Deși Laban era destul de mulțumit de venirea lui Iacob, cei doi se antipatizau reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul nupțial - râsete și gemete de plăcere. Rahela plânsese pe umărul Bilhei, care o dusese să vadă doi câini acuplându-se și o oaie și un berbec și nici unul dintre ei nu părea să sufere. Rahela s-a dus în sat și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
venit rândul să intre în cortul lui Iacob. Nu știu prea multe despre săptămâna care a urmat, pentru că Rahela n-a vorbit niciodată despre asta. Nu s-au auzit plânsete dinspre cortul lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când săptămâna s-a scurs, Rahela s-a strecurat în cortul roșu înainte de apus și a dormit până în dimineața următoare. La prima lună nouă după săptămâna de miere a Leei, n-a fost sânge între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă trezesc din somn. Un singur lucru mă deranja la visele astea: că nu-ți vedeam niciodată fața. Erai mereu în spatele meu, chiar după umărul meu stâng. Și de câte ori mă întorceam să te văd, dispăreai. Visele Zilpei nu erau cu râsete și prietenie. Ea spunea că mă vedea plângând un râu de sânge din care creșteau monștri care-și deschideau gurile pline cu șiruri de dinți ascuțiți. - Dar tu rămâneai neînfricată. Călcai pe spatele lor și le îmblânzeai urâțenia și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adormit imediat, epuizată. În următoarele două zile, mătușile mele au fost chemate una câte una la Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stătea și ea afară, cu noi. Mi-a explicat că nu-i venise ciclul niciodată, dar nu se plângea că era lipsită astfel de odihna de care se bucurau celelalte. Împreună găteam și le serveam pe cele care sărbătoreau și râsetele lor liniștite mă umpleau de dor după cortul mamelor mele. Când femeile ieșeau, odihnite și zâmbitoare, în dimineața celei de-a treia zile, aveam voie să le însoțesc pe cea mai înaltă culme de deal unde așteptam împreună răsăritul soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copil, foarte diferit de fratele lui. În timp ce primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A fost cel mai rafinat banchet pe care l-am văzut vreodată, cu toată nobilimea Tebei prezentă. Florile străluceau în lumina a o sută de lămpi. Aerul era greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și se așezau gâfâind pe podea. O a doua trupă de muzicanți fusese angajată să suplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Bes. A rămas în ușă și ne-a făcut cu mâna plină de veselie. - Să-mi aduci înapoi niște povești pe cinste, a strigat și râsul ei m-a urmărit în jos pe stradă. Benia nu m-a petrecut cu râsete. El și fiul meu s-au uitat unul la altul cu răceală; Benia și-a lăsat capul în jos în fața scribului, iar Re-mose a dat din cap în fața autorității unui maestru tâmplar care conducea un atelier așa de important. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ore, cel mult zile. Așa că am rămas să așteptăm. Mi-am petrecut timpul stând la intrarea cortului meu, torcând in și studiindu-i pe copiii Leei, Rahelei, Zilpei și Bilhei. Am văzut zâmbetele și gesturile mamelor mele, le-am auzit râsetele. Unele filiații erau limpezi ca lumina zilei. Am văzut o copie fidelă a Bilhei în cea care trebuie să fi fost fiica lui Dan; o altă nepoțică avea părul Rahelei. Nasul ascuțit al Leei se vedea peste tot. În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
privirea mîhnită a Annei, care nu Îndrăzni totuși să-i ia apărarea În mod public. Înainte ca ușa barului să se Închidă În urma lui, Ryan Îl văzu pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi s-ar spune, voi fi alături de tine. Și plecă să-și uite durerea pe trauler, Înecînd-o În mare. Marie rămase singură, În mica Încăpere joasă. Îi era de ajuns să Închidă ochii pentru ca zidurile să-i readucă În minte rîsetele copiilor de atunci. Își Înghiți lacrimile care Îi podideau ochii - durerea mai putea aștepta -, amintindu-și un amănunt. Panica lui Nicolas cînd aflase de moartea lui Gildas. Identică panicii pe care o vădise În noaptea precedentă, cînd se Întorsese tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul jandarm stacojiu la față Începu să se bîlbîie. Apoi se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că veșmintele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice, Îmbrățișările cam apăsate, porțiile de băutură puțin prea generoase, nimeni nu se sinchisea. Doar Marie nu era pe aceeași lungime de undă cu ei. Îl privea pe Christian, care tot povestea cum fusese salvat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îmi pare mie. Trecu pe dinaintea ei și coborî scara. Era singură. * * * Neliniștea Îl Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt că mă ia cu leșin de foame. N-am mai mâncat ca lumea de o săptămână, și toate par extrem de apetisane. Foie gras cu glazură de miere. Miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]