1,102 matches
-
Concluziile despre bine nu pot fi derivate logic din premise despre pl]cere. Dar aceasta nu înseamn] c] „bine” și „pl]cut” sunt sinonime (pentru c], de fapt, nu sunt). „Ați putea spune c] acest lucru nu poate fi adev]rât. La urma urmei, dac] «bine» ar însemna «pl]cut» am putea derivă logic concluzii despre bine din premise despre pl]cere, atâta timp cât acestea includ definițiile corespunz]toare. Pan] la urm], etică nu ar fi autonom] logic. Deci, dac] ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fel autonomia logic], pentru c] trebuia s] apar] în cel puțin o premis] pentru a ajunge acolo. Același lucru e valabil și pentru „arici”. Dac] concluziile despre arici sunt derivate din premise despre Erinaceus europeus cu ajutorul unei definiții (una adev]rât] în acest caz), ele nu încalc] în nici un fel autonomia logic] a discuțiilor despre arici, deoarece trebuia s] apar] în cel puțin o premis] pentru a ajunge acolo. Adev]rul sau falsitatea definiției nu afecteaz] logică problemei. În autonomia logic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în timp ce în autonomia semantic] este vorba de înțelesuri. Vorbim despre o doctrin] care are leg]tur] cu definițiile, iar logică nu are competența de a decide asupra adev]rului sau falsit]ții definițiilor (vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este cazul și pentru caracterului bun și cel pl]cut. „Bun” poate s] nu fie sinonim cu „pl]cut”, dar ambele ar putea s] exprime aceeași proprietate. Naturalismul semantic ar putea fi fals, dar naturalismul sintetizant ar putea fi adev]rât. Adic], propriet]țile morale ar putea fi identificate cu propriet]țile naturale prin intermediul cercet]rii empirice, măi degrab] decât prin analiza conceptual]. Astfel, autonomia semantic], pentru care cuvintele morale nu au același înțeles cu oricare altele, nu presupune autonomie ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obicei un motiv pentru a promova acel lucru. S] recapitul]m. Autonomia logic] (nici un trebuie nu deriv] din este) poate fi demonstrat] într-o form] amendat], f]r] a pune în pericol naturalismul. Autonomia semantic] poate fi și ea adev]rât]. Probabil, cuvântului „bun” și celorlalte cuvinte morale le lipsesc sinonimele sau parafrazele naturaliste sau amorale - cel puțin sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
supus unei analize naturaliste, c] într-un anume sens înseamn] același lucru cu o fraz] care îl leag] de evidentă senzorial]. Altfel spus, înseamn] c] Moore se înșeal] și c] „binele” trebuie s] fie analizabil - chiar dac] nu trebuie neap]rât s] fie sinonim cu parafrază care constituie analiza. Cea mai bun] alegere este acea teorie care (potrivit unor interpret]ri) a fost emis] de David Hume. „Binele” nu este definit pe baza simțurilor noastre obișnuite - vedere, miros, auz, pip]it
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoria nu ne spune ce poziție s] adopt]m. Afirm] doar c], orice atitudine am adopta, alegerea noastr] nu va reprezenta „adev]rul”. P]rerile noastre vor ilustra propriile noastre sentimente și nimic mai mult. Exact același lucru este adev]rât legat de o valoare precum toleranță. Oamenii care accept] subiectivismul etic pot s] afirme său s] infirme aceast] valoare. Dar orice poziție ar adopta, ei nu vor crede c] alegerea lor reprezint] „adev]rul” cu privire la modul în care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre adev]rurile morale obiective. (Vezi capitolul 39, „Relativismul”, pentru o discuție despre tolerant] în contextul diferențelor sociale sau culturale dintre p]rerile morale.) O alt] concepție greșit] vehiculat] în mod frecvent este aceea c], dac] subiectivismul etic este adev]rât, atunci nimic nu este „cu adev]rât” bine sau r]u. Aceast] noțiune ar putea fi exprimat] în diferite moduri: am putea spune c] „totul este permis” sau c] „nimic nu conteaz] cu adev]rât”. Indiferent de modul de exprimare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
39, „Relativismul”, pentru o discuție despre tolerant] în contextul diferențelor sociale sau culturale dintre p]rerile morale.) O alt] concepție greșit] vehiculat] în mod frecvent este aceea c], dac] subiectivismul etic este adev]rât, atunci nimic nu este „cu adev]rât” bine sau r]u. Aceast] noțiune ar putea fi exprimat] în diferite moduri: am putea spune c] „totul este permis” sau c] „nimic nu conteaz] cu adev]rât”. Indiferent de modul de exprimare, mulți oameni g]sesc în ea o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] subiectivismul etic este adev]rât, atunci nimic nu este „cu adev]rât” bine sau r]u. Aceast] noțiune ar putea fi exprimat] în diferite moduri: am putea spune c] „totul este permis” sau c] „nimic nu conteaz] cu adev]rât”. Indiferent de modul de exprimare, mulți oameni g]sesc în ea o idee eliberatoare și o privesc că pe un argument în favoarea subiectivismului. Alții cred c] este o idee nefondat] care neag] toat] morală, si concluzioneaz] c] subiectivismul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ideea potrivit c]reia nimic nu este bine sau r]u poate fi numit] nihilism moral. În timp ce mulți filosofi au preferat subiectivismul, puțini au fost nihiliști. Explicația este simpl]. Închipuiți-v] cum ar fi că cineva s] cread] cu adev]rât c] nimic nu este bine sau r]u. Aceasta ar implica, probabil, c] violul nu este nici un lucru bun, nici unul r]u; c] tortură nu este nici bun], nici rea; c] o crimă nu este nici bun], nici rea; și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod public. Ori și-a schimbat p]rerea, ori, pur și simplu, se conformeaz] audienței sale conservatoare. Dar, dac] presupunem c] e sincer - dac] presupunem c] el într-adev]r dezaprob] avortul - atunci înseamn] c] ceea ce spune el este adev]rât. Atât timp cât își susține cu sinceritate propriile sentimente, el nu poate greși. O alt] problem] serioas] este aceea c] subiectivismul simplu nu poate s] justifice faptul c] oamenii nu sunt de acord cu etică. George Bush spune c] avortul este imoral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bush este președintele Statelor Unite: George Bush se opune avortului; Au existat mai mult de 1.000.000 de avorturi anual în SUA de la Roe vs Wade încoace. Si asa mai departe. În fiecare caz, spunem ceva ce este fie adev]rât, fie fals, și scopul pentru care spunem asemenea lucruri este, tipic, acela de a transmite informații receptorilor. Totuși, limbajul mai poate fi utilizat și în alte scopuri. De exemplu, s] presupunem c] îi spun unei femei gravide care intenționeaz] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a transmite informații receptorilor. Totuși, limbajul mai poate fi utilizat și în alte scopuri. De exemplu, s] presupunem c] îi spun unei femei gravide care intenționeaz] s] avorteze: „Te rog, nu face acest lucru!”. Aceast] declarație nu este nici adev]rât], nici fals]. Nu este o afirmație de nici un fel; este un îndemn (o cerere sau o rug]minte) care înseamn] ceva cu totul diferit. Scopul s]u nu este de a transmite o informație; scopul s]u este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmații, nici îndemnuri: Bravo lui Betty Friedan! Dac] ar fi avortul ilegal! Vai! Blestemat fie Roe vs Wade! Acestea sunt propoziții obișnuite, pe care le înțelegem destul de ușor; prin urmare, sunt foarte familiare. Dar nici una dintre ele nu este adev]rât] sau fals]. (N-ar avea nici un sens s] spunem c] „este adev]rât c] bravo lui Betty Friedan!” sau „este fals c] vai!”.) Inc] o dat], aceste propoziții nu sunt folosite pentru a exprima adev]ruri factuale; în schimb, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Blestemat fie Roe vs Wade! Acestea sunt propoziții obișnuite, pe care le înțelegem destul de ușor; prin urmare, sunt foarte familiare. Dar nici una dintre ele nu este adev]rât] sau fals]. (N-ar avea nici un sens s] spunem c] „este adev]rât c] bravo lui Betty Friedan!” sau „este fals c] vai!”.) Inc] o dat], aceste propoziții nu sunt folosite pentru a exprima adev]ruri factuale; în schimb, ele sunt folosite pentru a exprima atitudinile vorbitorului. Trebuie s] facem în mod clar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vorbitorului. Trebuie s] facem în mod clar diferența între a declara o atitudine și a exprima aceeași atitudine. Dac] spun: „Îmi place Betty Friedan”, declar faptul c] am o atitudine pozitiv] fâț] de ea. Declarația este o afirmație atât adev]rât], cât și fals]. Pe de alt] parte, dac] strig: „Bravo lui Friedan!”, nu afirm nimic. Exprim o atitudine, dar nu declar c] eu am acea atitudine. Luând în considerare aceste lucruri, s] ne întoarcem atenția la limbajul moral. Conform emotivismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
multe feluri. Dac] eu cred c] Lee Harvey Oswald a acționat singur în asasinarea lui John Kennedy, iar dumneavoastr] credeți c] a fost o conspirație, avem de-a face cu un dezacord în ceea ce privește faptele - ceea ce cred eu c] este adev]rât, dumneavoastr] considerați a fi fals. Dar s] lu]m un alt tip de dezacord. S] presupunem c] eu sunt în favoarea legislației care prevede un control riguros al armelor și dumneavoastr] v] opuneți acesteia. Noi nu suntem de acord unul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
judec]ții etice” (Stevenson, 1944). În mod evident, ceva nu este în regul]. Nu orice fapt poate fi considerat un motiv care s] susțin] orice judecat]. Faptul trebuie s] fie relevant pentru aceea judecat], iar influență psihologic] nu este neap]rât relevant]. Emotivismul nu este de ajuns; mai avem nevoie de cel putin inc] un adaos pentru a contura o teorie care nu va oferi doar o justificare a leg]turii dintre judecată moral] și emoție, ci și o leg]tur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceea aprobat] de c]tre o persoan] complet rațional]. S-ar putea spune c] ne-am îndep]rtat de ideea simpl] de la care am pornit, dar acesta este lucrul cel mai apropiat de acea idee inițial] care poate fi adev]rât]. Este încurajator faptul c], ad]ugând modific]ri subiectivismului etic pentru a-l face corespunz]tor, acesta a c]p]țâț un caracter mai puțin subiectivist și a început s] se asemene cu alte teorii ale c]ror susțin]tori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concepția c] unele reguli sau datorii morale sunt absolute f]r] excepție. îi. Relativism metaetic Disputa dintre relativismul moral și universalism ocup] un loc semnificativ al reflecției filosofice în etic]. În Grecia antic] cel putin unii dintre „sofiști” au ap]rât o versiune a relativismului moral pe care Platon a încercat s] o nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este adev]rât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ap]rât o versiune a relativismului moral pe care Platon a încercat s] o nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este adev]rât ceea ce comunitatea crede c] este adev]rât. (Theaetetus, 172AB; nu este totuși clar dac] chiar Protagoras a pus problema în acest fel.) Prin intermediul comerțului, al c]l]toriilor și al r]zboaielor grecii au devenit pe deplin conștienți de marea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care Platon a încercat s] o nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este adev]rât ceea ce comunitatea crede c] este adev]rât. (Theaetetus, 172AB; nu este totuși clar dac] chiar Protagoras a pus problema în acest fel.) Prin intermediul comerțului, al c]l]toriilor și al r]zboaielor grecii au devenit pe deplin conștienți de marea varietate de obiceiuri și se ajunge astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre adev]r, fiecare perspectiv] fiind distorsionat] în felul s]u. Uneori se crede c] m]sura și profunzimea dezacordului în etic] arăt] c] judec]țile morale nu sunt doar judec]ți despre fapte, c] ele nu afirm] ceva adev]rât sau fals despre lume, ci exprim] în mod direct reacțiile noastre subiective la anumite fapte și întâmpl]ri, fie c] ele sunt reacții colective sau individuale (de exemplu, vezi C.L. Stevenson, Ethics and Language [Etică și Limbajul] (1944); pentru discuții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respinge posibilitatea ca judec]țile morale s] fie judec]ți obiectiv corecte sau incorecte despre anumite fapte. Relativiștii morali trebuie s] traseze o alt] cale mai complicat] de la existența diversit]ții la concluzia c] nu exist] o singur] moral] adev]rât] sau cel mai bine justificat]. Eu cred (și am argumentat în Moral Relativity [Relativitatea Moral]], 1984) c] discuția despre relativism se contureaz] cel mai bine în jurul tipurilor specifice de diferențe în concepția moral], presupunând apoi c] aceste diferențe specifice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]