1,381 matches
-
decît real; este constituirea regatelor creștine, născută în Evul Mediu, în acea vreme în care spiritul Evangheliei ajunsese să guverneze și să-și supună cele mai înalte culmi ale societății. Acei principi pătrunși de doctrina lui Cristos și plini de rîvnă pentru ea și care ar fi vrut să sufere orice, decît să renunțe la aceasta; așadar, siguri de ei înșiși nu se temeau să pronunțe jurămintele pe care le considerau atît de echitabile, atît de umane, și doreau să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în popor, ci a fost o luptă "în numele Sacerdoților și al imperiului", mai degrabă Sacerdoții erau împărți în două, o parte lupta pentru Biserică și reprezenta Biserica, iar cealaltă se lupta pentru sine împotriva Bisericii, pretinzînd că este plină de rîvnă pentru drepturile imperiului. Nobilii, ca și poporul, erau de partea Papei 217; iar împotriva Papei erau mulți Episcopi bogați și plini de putere. Rațiunea este evidentă: Papa nu i-a declarat război regelui, căci îl iubea cu afecțiune paternă, și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care le presupune guvernarea trecătoare și viața la curte, să fie un teolog profund în gîndire? Să cunoască cele mai importante și mai adînci principii ale disciplinei ecleziastice? Va putea să le acorde importanța cuvenită? Și să aibă o rîvnă apostolică încît să le prefere oricărui alt interes? Și să le țină cu rigurozitate împotriva ispitelor, adulării, înșelătoriei, patimilor avide, neobosite și tulburi ale tuturor acelora care îl înconjoară? De sfaturile și de slujirea cui depinde? Și cine va aștepta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trăiască din donațiile accidentale ale credincioșilor, dar a acceptat donațiile stabile. Clerul a trebuit să facă așa, nu pentru sine, ci pentru a avea ce repartiza celor lipsiți, în cazul în care s-ar fi diminuat în rîndurile credincioșilor acea rîvnă inițială a carității. "Din cauză că sînteți zgîrciți, spuse el, are nevoie Biserica de ceea ce are astăzi. Căci dacă totul s-ar face după legile apostolice, veniturile Bisericii ar fi neîncetate și nu ar mai exista nici o teamă că bunăvoința voastră s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin eretici, prin vinderea simoniacă a slujbelor spirituale ale Bisericii și a darurilor Sfîntului Spirit, prin contracte contrare credinței universale. Acestea și alte lucruri au fost văzute de oamenii Bisericii din vremea aceea, oameni ca Profetul Ilie, care lucrau cu rîvna lui Dumnezeu pentru casa lui Israel, suspinînd și în dureri, prin scrisori și prin viu grai, adresîndu-se nunților de la Roma și direct lui Alexandru, Episcop al Scaunului apostolic, în privința nemaiîntîlnitei răutăți a lui Henric și a nenumăratelor nelegiuiri comise în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și simoniaci conduși de Henric. După moartea lui Alexandru, domn apostolic, Scaunul apostolic a fost guvernat de Grigore, numit Hildebrand, un călugăr. Acesta, auzind strigătele și cererile îndreptățite ale credincioșilor împotriva regelui Henric și a lucrărilor sale nebunești, aprins de rîvna lui Dumnezeu, l-a excomunicat pe sus-numitul rege, în principal pentru vina de simonie". Scriitorii contemporani sînt de acord cu descrierea lui Henric ca fiind desfrînat din toate punctele de vedere, în viața sa particulară și un despot față de supușii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sfetnici importanți ai rătăcirii lui, în privința cărora Papa, absol-vindu-l pe rege, a pus condiția să-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Garoflid scria. " Acestea nu sunt obști căci le lipsește principiul moral, solidaritatea; lipsește mijlocul educativ, direcțiunea tehnică; lipsește putința progresului agricol, asolamentul comun. Organismul viu, instrument de control și progres al obștiilor, este înlocuit printr-un comitet, care cu aceiaș râvnă ca logofătul de altă dată, va măsura țăranilor, cu lanțul sau cu prăjina, pământul boeresc, iar de producțiunea agricolă se va îngriji cel de sus"62. Ca urmare a refuzului unei părți a țărănimii de a se asocia în obștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
cînd mă saluta, buzele i se răsfrînseră cu generozitate, oferind promisiunea unei Întîlniri erotice de-o stranietate În stare să transcende bariera dintre specii. — Charles, ce drăguț din partea ta să vii aici așa devreme! Să știi că prețuiesc cu-adevărat rîvna. În vremurile astea, nimeni nu mai vrea să vadă ceva de succes, de parcă eșecul ar fi cumva șic. Am adus ceva care ar trebui să facă profiturile să cînte. Arată-le lui Helmut și lui Wolfgang unde vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
alți slujitori ai democrației populare, venită, năprasnic, ca un crivăț, dinspre Răsărit, luptau, să modifice respectivele datini și năravuri. Nicanor mergea, seară de seară, la căminul cultural, pentru a asculta, în fum rece și rânced de tutun prost, pufăit cu râvnă, cuvântările ținute de tovarășul de la centru. Lui nu-i plăceau conferințele despre agricultură și despre belșugul nemăsurat al țăranilor sovietici, care viețuiau fericiți în Marea vecină și pretenă, undeva, mai la miazănoapte, de Marea Neagră (cum, tămădăii 'mă-sii, trăiesc ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acest decor de scaune descleiate, de dușumea dată cu motorină, de expresii stereotipe și fără noimă, în care se detașa figura hazlie de prostovan al lui Chirpic, supranumit Faraon, cel ce venea noaptea din Cotonoaga, și mai aducea, plin de râvnă, încă o cerere de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te, încă, o cerere pentru intrarea în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l pe un pat cu baldachin de damasc galben. În timpul operațiunii, magnatul din Bărăgan aproape că se sufoca de râs, privind cum îl tăbârcea Svetlana, pe umărul stâng. Ceata de cheflii și de dame platinate îi acompania hohotele, cu slugarnică râvnă. Fu ultima imagine din acea noapte de pomină, pigmentată de exploziile de râs ale lui Bleotu, pe care Vladimir și le aminti în zorii zilei în care cocoșei americani, cățărați în copaci fasonați anume pentru ei, spre a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Era un hotel nou, care impunea de la început impresia unei catedrale a opulenței, având o împrejmuire de fier forjat, executată îngrijit, până la o amănunțime de filigran. În interior, devenea și mai evident că totul era șters de praf, lustruit cu râvnă și cu o minuțiozitate ce nu puteau fi explicate decât ca provenind dintr-o adâncă dragoste a cuiva. Fiecare încăpere purta un număr de metal și o ditamai cheia în ușă, oferind un interior de living-room, dominat de două ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
proaspete, adulmecate cândva în copilărie. Într-o noapte, visă cum se apropie de propria-i palmă, ca de o scară de palat regal, cum intră, îndemnat de sunete dulci de harfe și de timpane, prin labirintul liniilor ei întortocheate, cu râvna iscoditoare a albinei ce pătrunde în potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sufletele sensibile în care s-au imprimat ecouri ale vibrațiilor pianului ei nu mai sunt de multă vreme în lumea aceasta. Trebuie să învingi apăsarea simțămintelor de zădărnicie ca să pornești în căutarea unor ipotetice mențiuni, a căror descoperire cere o rîvnă particulară și o abilitate aparte de a circula rapid prin dedalul arhivelor." (p. 15) Căsătorită cu prințul Alexandru Bibescu, Elena a adus pe lume doi băieți, Emanuel și Anton, care s-au numărat printre apropiații lui Marcel Proust. Iar dacă
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
care sonurile jazzistice fac deliciul unui public mai larg pe care pianistul Mihai Ungureanu știe a-l antrena cu bun-gust, cu stimulatoare adresare. Referindu-mă de această dată la recentul concert al Orchestrei de Cameră, nu poți să nu observi râvna, consecvența cu care Andreescu acționează în promovarea creației autohtone. O face cu credință, cu entuziasm, cu un imbatabil profesionalism. într-al sau "Codex Brassoviensis", compozitorul Dan Dediu reevaluează resursele unei poziții neoclasice ce se dorește a fi în continuare productivă
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, plecând Cerurile cu pogorârea Sa, să se zămislească în Fiul Omului, spre a lua asupra Sa trup omenesc din trupul Fecioarei Maria, rânduită să-I fie Maică, după firea omenească. Dar oricâtă ascultare și râvnă spre sfânta slujire a planului Său de mântuire a aflat Dumnezeu la cei chemați de El, Ziditorul - și împreună cu El ceata sfinților Săi îngeri - a așteptat, de la căderea lui Adam începând, după un singur răspuns la chemarea Sa, după răspunsul
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
de pe mânecă și o hartă miniaturală a coloniei îi apăru în interiorul vizierei. ― E clădirea mare pe care am văzut-o când am venit. Nu e departe, locotenente. Mergem. ― Perfect. Hudson, odată ajunși acolo, încercați să repuneți în funcțiune ordinatorul. Fără râvnă inutilă. Nu-i dăm să prelucreze date, vrem doar să avem acces la memoria lui. Hicks, ne întâlnim. Mă găsești la sasul sud, lângă turnul telecomunicațiilor. Aici Gorman, terminat. ― Terminat, mda, mormăi Hudson. Vine. Parcă sunt deja mai liniștit. Vasquez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tinere. Uneori, apetitul filologic depășea orice așteptări. Studenții fugeau acasă cu pagini întregi, tăiate fin, cu lama, ca Biblia lui Mitică Popescu în Lumini și umbre. Definiții, capitole de teorie, pasaje întregi de istorie literară erau decupate dintre coperți, cu râvnă, abnegație și spirit de disciplină. Unele cărți deja nu se mai comandau, studenții știau ce-i așteaptă: Larousse-ul fusese făcut ferfeniță, din Eco lipseau capitolele despre fabulă, iar prin Crohmălniceanu băgai pumnul și-l scoteai pe partea cealaltă. Studioși, tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De ce Îmi ceri aceasta ? Nu vezi că ești gol de virtuți ? Pentru Îngrijirea fratelui tău vei primi puțină plată de la Dumnezeu. Cuvintele acestea ale Sfântului Pantelimon l‑au cutre‑ murat pe fratele slujitor. De atunci l‑a slujit cu multă râvnă pe bolnav și ruga pe Dumnezeu să trăiască mulți ani, ca să‑l Îngrijească cât mai mult”110. Citind aceste istorii ale dragostei, ne revin În amintire și cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care exclama : „Mai ales dragostea ni‑i
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
doi ani de zile, părintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor și multe inimi zdrobite a alinat, dar, cu darul lui Hristos, a fost păzit nevătămat”123. În concluzie, subliniem că Împlinirea poruncii iubirii aproa‑ pelui a fost urmărită cu deosebită râvnă de toți sfinții creștini. Preocuparea de a sluji cât mai mult pe aproapele a stat la temelia mărețelor Înfăptuiri de folos obștesc, ca : bolnițe, azile, spitale etc. Cuvioșii părinți și credincioșii Bisericii au Înțeles că fericirea În lumea aceasta și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sfântă : „... un trup suntem În Hristos” (Romani 12, 5) și : „inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 103 să suferim cu multă râvnă pentru „mădularele noastre”. Prin aceasta se Înțelege de fapt suferința pentru aproapele nostru și ajutorarea lui, căci creștinii sunt mădulare ale Trupului lui Hristos (I Corinteni 12). Dragostea activează pornirea de dăruire fără rezerve În slujba semenilor și face pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia Îi fusese Încredin‑ țată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci În vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, Încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla ; Întărindu‑se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a fost târât și el la tribunal. „Trupul lui era cu totul dărâmat de bătrânețe și de boală, În schimb sufletul Îi era Încă atât de vioi, Încât și prin el Hristos s‑a dovedit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
evocate succint de către același Sfânt Părinte : „Toți cei care vă Îndeletniciți cu medicina știți că chemarea voastră Înseamnă grija față de om. Și mi se pare că cel care pune știința aceasta Înaintea tuturor celorlalte Îndeletniciri, cărora Își poate Închina omul râvna, și‑a găsit judecata cuvenită și nu s‑a depărtat de ceea ce trebuie crezut ; În schimb e tot atât de adevărat că de lucrul cel mai prețios dintre toate, care este viața, Îți vine greu să fugi ca de ceva dureros atunci când
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
unul dintre ultimii mari asceți și mistici ai Sfântului Munte. Starețul a dus o viață duhovni‑ cească foarte Înaltă. „Cine ar putea povesti cu vrednicie și În amănunt marile nevoințe și izbânzi ale Starețului : desă‑ vârșita nepătimire față de cele lumești, râvna lui fierbinte pentru credința ortodoxă și neîntrecuta lui iubire de oameni, privegherile, culcările pe jos, neîncetata nevoință a trupului și a sufletului, bunătatea și Întreaga lui Înțelepciune care uimea și puterile Îngerești, simplitatea Îmbrăcămintei sale și mai mult decât toate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]