1,696 matches
-
fără să vrea, o candoare ce o face inocuă; suflet moldovenesc, adică slav, risipit de vînt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de Învins, incapabil de acțiune și de inițiativă, suflet de Mărculescu și nu de Marcus, rîvnind să devină funcționar român, cu ore de serviciu fixe, comod, ierarhic, tremurînd la deschiderea ușei, și cu aspirația ascunsă de a fi Închis la bătrînețe În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
demnitatea de discurs publicxe "„public" și obiect de studiu. Dar, pe de altă parte, un astfel de tip de abordare are și consecința că restrânge mult demersul feminist și, mai ales, impactul său politic. Practic, acest demers încetează să mai râvnească la reprezentarea publică (și în principal politică) a intereselor femeilor (peste 51% din populația mondială); dimpotrivă, în numele postmodernismului și în spiritul acestuia a lichidat „metanarativele”, retrăgându-se ca să fie asociat preponderent cu problematica sexualității (mai generală, e drept) și a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
legăturile de familie și pe relațiile cu guvernul, care erau opace la influențele din afară. Însă, după cum se preciza și în The Economist, acea "opacitate costă bani, căci investitorii străini suspicioși cer profituri tot mai mari. Și toate țările asiatice râvnesc la mantia respectabilității internaționale, de la a deveni membre ale OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) până la cinstea de a găzdui Jocurile Olimpice sau Campionatul Mondial de Fotbal."107 Miracolul economic asiatic a fost unul real și o perioadă a furnizat
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
reale de a repune întreprinderea în centrul strategiilor individuale confirmă, în felul lor, aceste constatări. În schimb, cu siguranță că, în țări în care o mare parte a populației luptă pentru supraviețuire, o muncă salariată permanentă capătă dimensiunile unui privilegiu râvnit de toți. Aceste situații de penurie materială nu trebuie totuși să ne trimită înapoi la utilizarea schemelor mecaniste de reproducere, în care munca ar fi purtătoare a unei preeminențe cauzale ce se extinde în mod repetat și neîntrerupt peste celelalte
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ceilalți, invidia devine un element abrutizant", prezent aproape de la sine. Potrivit viziunii acestuia, "pizma este cel mai răspândit viciu. Își are originea în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le vedem la alții" (Savater, 2008, p. 174)55. Actul de a râvni este unul dintre temeiurile invidiei. Principala problemă pentru invidioși este: "de ce el/ea are, iar eu nu am?"; "de ce la el/ea se
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
răspândit viciu. Își are originea în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le vedem la alții" (Savater, 2008, p. 174)55. Actul de a râvni este unul dintre temeiurile invidiei. Principala problemă pentru invidioși este: "de ce el/ea are, iar eu nu am?"; "de ce la el/ea se poate, iar la mine nu (se poate)?"; "de ce la el/ea merge, iar la mine nu merge
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne asigură S. Pinker (2009, p. 560)57. Bunăoară, să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care se întreabă ce va da Domnului pentru toate pe care le-a primit, sună astfel: «Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema» (Ps. 115, 4). «Paharul mântuirii» se numește de obicei martiriul, după cum găsim în Evanghelie. Când râvneau mai multă cinste cei care voiau să fie așezați «de-a dreapta și de-a stânga» lui Iisus în Împărăția Sa, le-a spus Domnul: «Puteți bea paharul pe care Eu îl voi bea?» (Mt. 20, 22), prin pahar înțelegând martiriul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
acolo și având dreptul să facă în fiecare lună combinații de câte zece persoane și să le întrunească într-un fel de cantonament spiritual. Începîndu-ne plimbarea, își aduce aminte de utopia mea și îmi spune că din '65 încoace a râvnit mereu la funcția de "secretar cultural", de "personaj care secretă cultură". "În orice cultură este nevoie să existe ceva între Universitate și cafenea. Însă proiectul tău, deși e atât de simplu și în ordinea posibilului, nu e, desigur, realizabil. M-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
galbenă, așezat pe un cal înveșmîntat în argintiu. Toate jucăriile lumii nu erau de ajuns pentru a-mi cuceri fiul și aș fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel, eliberîndu-mă de cea mai tenace angoasă a vieții mele, iubirea râvnită de atâta amar de vreme. Bineînțeles că lucrurile nu s-au petrecut așa. În nici o iubire partenerii nu își ajută propria lor ieșire în întîmpinare. Ceea ce se livrează în cele din urmă este chiar ființa celor care intră în joc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doctorul Vlădescu de n-ar avea sfială. Săracul Ștefan Vodă! Crișu el, la răsărit avea tatari, la miazănoapte țara leșască, la apus Ardealul, la miazăzi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ruși și unguri uniți, râvnind toți buluc asupra lui? Ce ar face? Ia, ar face, c-ar avea pe doftorul nostru, care știe să mute mările și țările de la apus la răsărit. Deodată te-ai pomeni numai cu Dunărea 'n vârful munților și cu pădurile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
atunci e ori ascuns, ori nesuferit. Concretul obiectelor s-a dezbărat de eurile lui timp de o viață, din ce în ce mai obraznic... Fie ca o molimă. (Ia o înghițitură mare din sticla de cognac de alături) O tânără ființă feminină... o bucată râvnită de carne omenească... un refuz cât viața de lung... o permanentă și plină de reproșuri curățire a gunoiului, ura față de oameni, stăpânul oamenilor, o preacurvită fără pețitor... un fanatism anorganic. Tot ce a fost de valoare s-a sinucis destul de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia trădătoare, concupiscentă, malefică, însă independentă, locvace, voluntară, pe de altă parte nu lipsește nici imaginea romantică, ideală, un prototip al unei feminități râvnite de toți, dar și femeia martiră. Aceste capodopere reprezintă o enciclopedie medievală a percepțiilor asupra femeii, a dragostei și a căsătoriei.45 43 Jennifer Fellows, Mothers in Middle English Romance, în Women and Literature in Britain, 1150-1550, ed. by Carol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită”179. Marchiza de Monfferato, „frumoasă și vrednică ca nimeni alta în lume”180, este râvnită pentru calitățile ei de regele Filip cel Chior al Franței (aluzie poate la cecitatea bărbaților în privința unor subtilități feminine), care deslușește în această femeie însușirile unei donna angelicata: „cuminte și înțeleaptă cum era”181, „mai aleasă întru deprinderi și mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 319. 178 Ibidem, p. 322. 179 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 62. 180 Ibidem, p. 63. 181 Ibidem. 182 Ibidem, p. 64. 71 plămădite la fel în orice ținut, așadar regele putea găsi și în țara sa ceea ce râvnise de la ea. Noblețea în lumea boccaccescă nu este doar atributul unui titlu, ci ține mai ales de calitățile personale. Inteligentă și întreprinzătoare, dinamică și diplomată, marchiza, pe lângă abilitatea în păstrarea fidelității, se remarcă, în absența soțului, prin dexteritatea de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iscusință verbală. Filomena nu doar îi tolerează comportamentul, dar îl laudă și-l recomandă tuturor: „De care nopți eu una mă rog lui Dumnezeu, a toate îndurătorul, să-mi deie cât mai multe, și mie și la toți creștinii care râvnesc la ele.”197 Uneori poveștile ei nu sunt la fel de fericite, cum este și în cazul zilei a patra, când istorisește despre o tânără îndepărtată abuziv de către frații ei de persoana pe care o iubea și care este chiar ucisă. Fata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Educația îi permite femeii libertate: putere de decizie, acolo unde nu avea de obicei nimic de spus (încheierea căsătoriei), depășirea propriului statut, accederea către o viață mai prosperă. În zilele a patra și a cincea, eroinele Silvestra și Agnese sunt râvnite cu disperare de pretendenții lor, cărora le vor răspunde cu aceleași 218 Ibidem, p. 110. 219 Ibidem, vol. I, p. 375. 220 Ibidem, vol. II, p. 180. 221 Ibidem, vol. I, p. 47. 222 Ibidem, p. 316. 223 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
târgoveței pot fi grupați în două categorii: trei au fost bogați și bătrâni, dar nefiind capabili să îndeplinească dorințele trupești ale femeii; ultimii doi au fost virili, dar mult mai dificil de controlat. În primul tip de relație dobândește ceea ce râvnește: puterea; în cel de-al doilea obține restul: sexul. Dar la sfârșitul Prologului realizăm că a eșuat în a stabili o legătură între cele două aspecte, autoritatea și dominarea sexuală, lucru pe care și-l dorea. Ca și modalitatea ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să manipuleze povestirea astfel încât să atace tot ce era misogin în cultura epocii: bătrâna este agresivă, are abilitatea de a conduce, de a domina, de a cere satisfacție, dar în același timp este iubitoare și morală, demnă de a fi râvnită de cavaler.432 Puterea pe 429 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 302. 430 Susan Crane, Alison's Incapacity ..., p. 21. 431 Ibidem, p. 23. 432 Ibidem, p. 24. 123 care o dobândeau femeile în sfera sensibilității era privită ca dăunătoare de către
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în sensul propriu al cuvântului. „În mod asemănător, vede cine sunt aceste nimfe care mai înainte i-au încântat ochii mai mult decât intelectul și care acum îi 607 Ibidem. (trad. n.) 167 bucură spiritul mai mult decât vederea.”608
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
presupune castitatea, puritatea, noblețea. Iubind-o pe Fiammetta, metamorfozare a bunătății, cea care l-a cucerit complet, naratorul s-a convertit, la rândul său, într-un simbol, acela al sufletului creștin. Cu toate acestea, pasionalitatea nu este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai puternic, căci opera se încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește din fermecătoarea sa 170 viziune.614
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
32. (trad. n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]