2,886 matches
-
trecere? Da. O trecere prin spațiu și timp. Și nu vreau să fiu o umbră. Nu vreau să am umbră. Dar vreau să fie ea. Ea, umbra mea. Umbra care să-mi ascundă neputința. Iar pașii mei să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
mei să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni să găsesc răcoarea. Răcoarea sufletului însetat. Și trupului înfierbântat. Și tălpile fierbinți de căutare. Și dorințelor mele. Și bărbăției mele. De aceea trebuie să-mi bucur încă tălpile de răcoarea văioagelor umede. - Doamne! Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină laolaltă cu cele de un negru strălucitor, arămiu și roșu. Și toate-s în mișcare. Se mișcă maternitatea? Nu. nu-i ea. E o salamandră ce-
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
culorile-n mișcare, strivind cu disperare și spaimă. Spaimă de culori. Nu mai vreau culori, vreau puritatea negrului matern. Și talpa continuă a strivi. Urzicături dureroase-o străbat. Mă cutremur și cad. Pe fundul văioagei e bine. Mă cufund în răcoarea pământului. Deasupra e cerul. Și frunzele. Da, frunzele. Se înroșesc brusc și cad, acoperindu-mă de foarte multe frunze. Și cerul pălește, iar frunzele continuă să cadă. În trup, răcoarea pătrunde tot mai adânc. Tot mai adânc. O simt alunecându
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
și cad. Pe fundul văioagei e bine. Mă cufund în răcoarea pământului. Deasupra e cerul. Și frunzele. Da, frunzele. Se înroșesc brusc și cad, acoperindu-mă de foarte multe frunze. Și cerul pălește, iar frunzele continuă să cadă. În trup, răcoarea pătrunde tot mai adânc. Tot mai adânc. O simt alunecându-mi de-a lungul picioarelor. Iar frunzele cad. Și crengile sunt goale. Tot mai goale și negre, de parcă văioaga s-ar fi urcat spre cer. Iar eu tot mai rece
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
grele din bronz aurit. Mai exista o masă de toaletă cu oglindă din cristal venețian. Săndica nu prea a fost încântată că trebuia să doarmă în această încăpere. Parcă era un muzeu, care în afara valorii mobilierului îți transmitea senzația de răcoare. Ar fi preferat un dormitor simplu mobilat și intim, unde să te poți odihni cu adevărat. Mircea se obișnuise cu el deoarece aici a dormit de mic copil, însă atunci când nu a mai fost nevoie de bonă a preferat să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
se urcă pe scândura de lemn acoperită c-o scoarță învechită și spălăcită de vreme. Apucă biciul de codiriște și-și îndemnă caii cu un plescăit din buze și cu o smucitură de hățuri. Curând zgomotul roților se pierdu în răcoarea dimineții pâcloase ce coborâse în acest sfârșit de august. Firica îl urmă, apoi închise poarta și intră în casă. Drumul, ceața și liniștea dimineții îl predispunea la moțăială. Numai hurducăiala drumului pietruit îl mai ținea treaz. Deodată, din marginea unei
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MAI SIMT IARNA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului MAI SIMT IARNA Mai simt iarna, coborând pe spic și floare. În glas am frig și e așa răcoare... Un vânt turbat se-nvârte sus, și cade cu puterea-i mare și totu-n cale roade. Freamătă izvorul; în fir subțire-i este cursul, va-ngheța curând și apa-i și susurul... Sub cer de sticlă, se aude timpul
MAI SIMT IARNA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370140_a_371469]
-
portiera din față, se eschivă, așezându-se pe bancheta din spate. Spera să nu fie antrenată de către șofer în vreun dialog și să facă cine-știe-ce gafă, doar era cunoscută aplecarea șoferilor profesioniști pentru bavardage! Profită de tăcerea din mașină, de răcoarea mirosind plăcut a vanilie și cocos, melanj între aerul condiționat și mireasma degajată de un cartonaș maroniu întruchipând chiar un fruct de cocos, ce atarna deasupra bordului. Aproape că uită de ce fusese atât de neliniștită. Priveliștea orașului i se adresa
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
Îl recunoști • Uitarea este cel mai bun prieten • Iartă și nu vei fi iertat • Poemul este un sentiment expandat sau o idee expandată, ceea • ce este și mai rău • Orașele sunt necesare progresului și avioanelor • Dansul este culmea expresivității • La răcoare intri când ești prea lacom sau prea naiv • Fiecare zi este o altă lume, dar tu nu o vezi • Adevăratul artist este un violonist orb • Arbuzul e bucuria săracului • La periferie orice este o dramă • Fără Iuda nu ar fi
PARADOXURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370239_a_371568]
-
de socrii și nevastă, m-ai întrebat de toate. Le-am luat pe rând să ți le povestesc. Rela e bine; și fetele la fel. Soacra după vreo zece ani de chin s-a dus lângă bătrâni, sub brazi, la răcoare, să se odihnească la capul lor puțin. Că sunt singur, nu mi-e greu. Nevasta este la spital. Așa ne-au prevăzut-o astrele ... dar, mă tot gândesc că s-ar putea să se ivească, mult mai rele, altele. De
TE-AM VISAT..., POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353332_a_354661]
-
amândoi în parte din azimă. Se deznecau cu apă agonisită de la vreo fântână și purtată într-un ulcioraș astupat cu un cocean de porumb. Câinelui îi da să bea din căușul mâinii. Se culca apoi, iar animalul îl apăra de răcoarea nopții stând covrig la spatele său. Cine a zis că urcușul e greu, n-a coborât niciodată zile în șir! Dar el, mânat de dor, uita tot chinul mersului la vale în timpul nopții, în zori fiind ca un nou născut
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
că Dunărea e aproape, dar... În seara aceea Câine fusese atât de agitat! Nu ascultase îndemnurile stăpânului spre odihnă, nu mâncase, nu primise apă. Scormonea îndărătnic țărâna a căutare sau a ce?! Îl lăsase în voile lui, căci osteneala și răcoarea nopții îl biruiseră. Adormi la iuțeală, netrezindu-se decât când geana zorilor se deschisese de mult. Îl căută din ochi pe Câine, dar nu-l zări. Îl strigă, dar animalul nu se arată. Cu puterile împuținate acum și de pierderea
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
CĂȚELUȘ CU BLANĂ LINĂ Autor: Sofia Raduinea Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cățeluș cu blană lină Iese seară în grădina Lângă floarea de sulfina... Și ridică piciorusu’ Ușurel,și... face pisu... Dimineață, pe răcoare, Lângă floarea de cicoare Blanita-i sclipeste-n soare... Și ridică piciorusu’ Ușurel, și face... pisu... Iar, la prânz, iese din nou Și când ninge, în an nou, Printre fulgi e un erou... Și ridică piciorusu’ Ușurel,... și face pisu
CATELUS CU BLANA LINA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353460_a_354789]
-
tineri și-au luat bagajele și au început să coboare spre stația de telescaun. Nu prea era aglomerat, majoritatea urcau muntele pe propriile picioare. Doar femeile și copiii mai apelau la telescaun și câțiva leneși ca și ei. - Este cam răcoare în telescaun. Bate vântul mai puternic decât pe terasă. - Aici ești în spațiu deschis, nu la adăpost. Îmbracă hanoracul. Nu vreau să te îmbolnăvești tocmai acum când ai atâtea de rezolvat. - Nici nu mă gândesc. Ce minunăție și câtă măreție
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
atenția cuiva și se îndreptă spre parcul care îl zărise la sosire. În capătul aleii o veveriță îi tăie calea. Părea că dorește să-i ureze bun venit pe tărâmul ei, un tărâm feeric cu parfum de brad, prospețime și răcoare savuroasă binevenită după ce plămânii lui se umpluseră de fumul din sala de mese. Veverița dispăruse la fel de repede și neașteptat ca și cum apăruse. Mai târziu, va afla că numărul veverițelor este tot atât de mare ca și al copacilor și toate răspund la același
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Busuioacă, Aligotte, Cabernet și altele). Pe serpentinele înguste, într-o caldă-mbrățișare cu adierea ușoară a vântului, înaintăm spre pădurea de stejar și tei ce se întinde de-a lungul șoselei, pe partea stângă a acesteia, care ne binecuvântează cu răcoare, dar și cu triluri și strigăte ce se pierd în ecoul pădurii precum niște doine de jale sau, dimpotrivă, ode ale bucuriei. Sunt păsări și animale ce fac parte din fauna bogată a zonei. Ferice de cel ce se trezește
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
stăpânire pe trup. Undeva, pe partea stângă a drumului, o coloană de sălcii pletoase îți oferă o imagine de basm. Vibrează de vrajă încă nedezlegată. În dosul lor zărești un teren de fotbal frumos amenajat, înconjurat de bănci, liniște și răcoare. Cum o fi oare, atunci, când echipa comunei, ”Autorom”, joacă acasă? Iată, minunile încep să ni se dezvăluie atunci când ajungem la o intersecție, care ne indică, înscrise pe un indicator, în partea stângă, următoarele locații: Primărie, Poliție, Bibliotecă, Centru cultural
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
apropie de final,închise robinetul și folosindu-se de prosopul agățat în suportul din apropiere își șterse trupul apoi ieși din baie fredonând o melodie auzită la radio.Și ajuns în dormitor,se îmbracă în haine lejere și părăsi apartamentul. * * * Răcoarea dimineți continuă să persiste și mulțumit fiind că și frumusețea dimineți persistă că un parfum multicolor ce-ți decorează sufletul,Ionașcu porni dealungul bulevardului admirând vitrinele magazinelor și ignorând trecători ce-l depașeau.Mergea încet savurând fiecare minut petrecut în
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
foșnetul i-ai amuțit! În livadă și în vie pui culoarea ruginie! Ca un pictor cu penel, zugrăvești tablou-pastel! De vânt, pomii se apleacă. Păsările din crâng, pleacă și-n urmă lasă jaje, cu ecoul din zare. În suflet așterni răcoare și-i duci tandrețea-n uitare! Îi iei cel mai frumos vis și-i duci iubirea-n abis! Omului rămas cu jale, de iubirea trădătoare, supărarea să-i alungi, în cămări pui poame dulci! În beci pui leguminoase pentru mâncăruri
NOSTALGII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352814_a_354143]
-
studenți veniți la o bere sau la o cafea. La masă nu au vorbit prea multe despre activitatea profesională a lui Mircea. Părinții nu îndrăzneau să-l întrebe, lui parcă îi era teamă să deschidă discuția. Toți așteptau ca, la răcoarea grădinii de acasă, înconjurată de pomi fructiferi și plină cu flori de toate culorile și soiurile, stând în chioșcul de afară la o cafea, vor putea să refacă legătura firului rupt cu ceva timp în urmă, între fiu și părinții
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
să achite nota, îndreptându-se apoi spre casă, în aceeași liniște, apăsătoare, care a domnit și în timpul servirii cinei. În oraș a început să se aprindă iluminatul public. Se lăsase seara parcă mai devreme ca pe litoral. Era și mai răcoare. Cerul era acoperit de nori. Stătea să plouă. Părinții au coborât din mașină și l-au lăsat pe Mircea să bage Fordul în garaj. De când nu a mai condus el bătrâna mașină a tatălui său! Era un model vechi, care
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PARCUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E plin de viață parcul și răcoare, Aleile fac slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
pentru ei). Paradoxal, în aceste întâlniri ne spuneam unul altuia lucruri pentru care, dacă s-ar fi știut, am fi înfundat amândoi pușcăria, vorba lui Vasile Ghica (“Surâsuri migdalate”, 1989): “Mulți dintre cei care-și depășesc epoca, o așteaptă la răcoare!”. Să nu credeți că mă bucur că am avut dreptate în legătură cu dezastrul produs de politicienii care, ajunși la putere, și-au atins nivelul lor de incompetență, iar asta fie numai și pentru faptul că “cei care prorocesc nenorociri rămân întotdeauna
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]