1,700 matches
-
și e într-o deplasare. M-am uitat la doamna de onoare - sau la un punct de deasupra capului ei - și am urmat: Cel puțin puteți telefona de acolo, dacă doriți. Și apartamentul are aer condiționat. Am putea să ne răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare, numai din ochi, dar nu a existat nici un semn vizibil care să anticipeze verdictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În capăt a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când babulea, sătulă de fâțâiala ei, Îi punea În brațe hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprinse o țigară aruncând neglijent pachetul În mijlocul mesei, făcând semn ospătarului să se apropie. „Doresc o Înghețată asortată cu frișcă și dulceață de smeură În care să domine fisticul...! Voi mâncați Îngețată...? De ce nu, pe căldura asta trebue să vă răcoriți, nu de altceva dar, să mai putem bea...! Mai trase câteva fumuri din țigară și zise ospătarului: Tovarășe, prepară repede trei porții dar să fie, ști-i tu, ca la mama acasă...! Mai trase gânditor câteva fumuri din țigară, privind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
producției, Tony Pavone reuși să uite cu desăvârșire a doua percheziție domiciliară, de loc surprins când Șeful Șantierului Îl dojeni. „Mai ți-i minte domnule inginer, câtă vreme a trecut de când noi nu am mai băut un șpriț, să ne răcorim sufletele...?” „Drept ai vorbit, Șefule...! Personal ai fost martor prin câte necazuri am trecut...! Și, Încă nu s-au terminat. Așai...?” „Ascultă la mine inginerule, dacă puneam eu la inimă toate necazurile...!” Tony Pavone zâmbi șăgalnic. De fiecare dată Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tatălui ei plângea? Sammler simți că acele lacrimi au o cauză combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum vroia să se răcorească, erau deschise; respira pe gură. Panta feței Înfierbântate, acoperite de țesătura deasă a pielii părea foarte Încordată. Fierbințeala i se ridicase până și În albul ochilor. — Chiar Înțelege situația? — Mă Întreb și eu. Dar este doctor și cred că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avusese nevoia lui de aceste priveliști, pentru care Își stăpânise tremurul din picioare sau dorința de a plânge care Îl fulgerase la vederea fețelor bandajate ale lunetiștilor. Fusese dus pe plajă de niște oameni. Se băgaseră În apă să se răcorească. Se dusese și el să stea În picioare acolo. Pe o bandă lată de-a lungul plajelor spuma amestecată cu vălurirea căldurii cale de multe mile, În diverse curbe adânci de alb clocotit Între nisip și marele albastru. Pentru puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obrazul soției, pentru ca apoi să se aplece și să sărute locul rămas încă umed. Alege-l tu. 14 În Idaho se spune că dacă nu-ți place vremea sau propria viață, nu trebuie decât să aștepți cinci minute. Ploaia va răcori după-amiaza înăbușitoare, zăpada va face loc cerului senin, ceva e imposibil să nu se schimbe. În tabăra de la Sunny Bar, un șir de nori s-a grăbit să acopere munții din vest, iar căldura densă și umedă s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
despărțire, i-a dat bărbatului branhii și aripioare de pește. Se spune că omul a supraviețuit; dar, după asta, niciodată n-a mai putut să se îndepărteze de râu. Trebuia să se întoarcă la apă în fiecare zi, ca să-și răcorească solzii și să bea din ea. Când femeia pe care o iubea s-a întors să-l regăsească, bărbatul devenise de nerecunoscut, era mai mult pește decât om. Femeia a trecut pe lângă el și nu și-a mai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a tăiat. Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pui la socoteală și pe cei care ar vrea s-o facă dar nu s-au decis Încă, cifra devine astronomică. Cei care nu fug constituie o excepție, și nu cei care o fac. — Vara... sau după ce s-a mai răcorit? — Înainte de a ajunge la asta, ar trebui să lămurim o problemă. — Dar nu contează deloc Îngrijorarea celui pe care-l lași acasă? Știi... vreau să spun că mă gîndesc la faptul că fratele doamnei Nemuro a fost ucis. — Ce legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram pe punctul să vă spun totul. — GÎndește-te bine și-o să-ți dai seama de ce. Hai, mișcă repede! O să vă pară rău! — Mi-ajung minciunile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-a scos papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de protest. A zvârlit papucul în imaginea din televizor, fix peste gura tovarășului. Acest gest îl făcea să se simtă mai om sau mai puțin ne-om. Se răcorea: „Tu-ți Dumnezeii mamei tale de porc!”. I-am scris o sorcovă ironică despre felul în care o face el pe „Iancu Jianu lângă Constantin Munteanu” (Munteanu e tipul care prezenta „Actualitatea Românească” la Europa Liberă). Îmi amintesc de câte ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși în curte, potrivi furtunul pe care-l ținea într-o ladă lângă cișmea și stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre negurile depărtării. VItc "VI" Dragostea mea a durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
priveau cu ochii mari și umezi spre cei doi oameni. Băieșu se alătură de ghizdele, scoase de două ori ciutura plină și o vărsă în jgheab, pentru boi. O scoase și a treia oară, își clăti de sânge și-și răcori mâna stângă; trase din brâu năframa de pânză subțire, o muie în apă și apoi se întoarse la Dumitrache Hazu. Omul sta pe spate, cu umbra de mâhnire pe față. Băieșu îi întinse spre frunte năframa udă. Hazu clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zugrăvea pe cer o fântână cu cumpănă. Merserăm un ceas, merserăm două, la pas, urcând și coborând necontenit, pe sub pădure. Apoi abia într-un târziu suirăm cu greu, cu suferință, spre acea fântână; și după ce adăparăm caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau drumurile, că mai totdeauna mă întâlneam cu Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordei. Eu îs humelnic aicea de mult... Aicea m-au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori pe ceea lume... Grăind așa, pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic și slab. Coșerele largi și nalte rămaseră la o parte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă și ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ. —Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana Floarea. Am avut eu asemenea întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de două ori trei ori. Era jocul luminii și al bucuriei de a trăi de la mijlocul lui iunie, când soarele a ajuns la cursa lui cea mai înaltă pe cer. O ușoară adiere a trecut prin flori și mi-a răcorit fruntea; m-am simțit, într-o clipă de sănătate deplină, înfrățit cu toate, eliberat de dureri și de gânduri. După ce a trecut viziunea aceea, am auzit iarăși plescăitul moale al lopeților. Gâdea, barcagiul, a cunoscut și el că mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hai să ne luăm înghețată. —OK. Mă uimea de fiecare dată. Dacă aș fi avut doar o sutime din capacitatea ei de a-și reveni la normal, aș fi fost un alt om. Am stat în parc până când s-a răcorit, am comandat mâncare thailandeză, ne-am uitat la Moonstruck și am spus la unison majoritatea replicilor. A fost ca pe vremuri. Într-un fel. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujba! Deci, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că să vadă musafirii și să-i asculte ce spun. Atât de mare îi era emoția, încât până și cel mai mic amănunt i se întipărise în minte. Adunați în patio, în jurul fântânii din marmură albă cizelată, a cărei apă răcorea atmosfera atât prin zgomotul făcut, cât și prin miile de picături pe care le împrăștia, musafirii mâncau cu atât mai mare poftă cu cât erau deja în primele zile ale ramadanului și își întrerupeau postul, sărbătorind intrarea mea în comunitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]