1,206 matches
-
și Fagin al lui Dickens -, dar era o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-adevăr ceva dintr-o audiență acordată de o regină a scenei. În ciuda faptului că trebuie să fi avut, după calculele lui, aproape cincizeci de ani, era Încă frumoasă și celebra voce, În același timp limpede ca cleștarul și puțin răgușită, era la fel de fermecătoare În intimitatea calmă ca și În sala de spectacol. Era cu neputință, când te aflai față În față cu ea, să nu te gândești la viața ei personală scandaloasă și senzațională: dezastruoasa căsătorie cu Watts, când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Zicea că am mâna ușoară. Nu l-am tăiat nici o singură dată. E un fel de a-ți lua rămas bun. Pe neașteptate, pe obrajii lui Burgess Încep să curgă lacrimi. — Iertați-mă, nu știu ce e cu mine, se scuză el răgușit. Scoate o batistă, se șterge la ochi și Își suflă nasul. Minnie se apropie de el, Îi Înconjoară umerii cu brațul și Îl strânge. Acum, că a abandonat visele romantice, Îi este deodată mai ușor să facă gestul. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito, sifilitico și deshumato! Ai stors, dezarticulato, vălmășagul de ceapă?... N-am auzit nici până acum, peste căpățâna de ceapă, trântitură de ușă... Fătoaca țâșni, cu carnea dosului făcând o dulce plescăitură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor, se auzi vocea răgușită a lăptăresei - nu vedeți că-i mort!...” Cineva țipă. Apoi, nu se mai aude nimic. Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
putea Jo, dădaca ei, să aibă grijă și de Emily și Ben? Nu i-aș cere asta, dar am o ședință importantă și, oricum, să-ți iei liber de la EMF e practic ilegal și... Alice mă Întrerupe cu un sunet răgușit, de genul „știu cum e“. Spune că nu e nici o problemă atâta timp cât nu mă deranjează dacă Jo Îi duce pe ai mei Împreună cu băieții ei la piscină. În momentul ăsta, nu mă deranjează nici dacă Ben și Emily s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit; Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit. Prin șirul lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greer bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune - La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn cu mâna ajutorului său, care rămăsese în spate și supraveghea în tăcere vâlvătăile flăcării. Nu era cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am zis." Atunci de ce ai nevoie de mine și de chiparoși?" I-am simțit părul vegetal atingîndu-mi obrazul. Și i-am dat un răspuns cam aiurea: Pentru că tu ești blîndă". O vreme am tăcut amândoi. Apoi, cu aceeași voce, puțin răgușită și monotonă ca foșnetul chiparoșilor, ea a murmurat, fără nici o legătură cu ce discutasem înainte: "O iubire poate fi risipită în lucruri fără valoare." " Nimic nu e fără valoare din ce iubești", am contrazis-o, și, după ce am văzut-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea..." XXI ― Pe urmă, am auzit foșnind un chiparos... Două mâini răcoroase mi s-au lipit de obraz. Și o voce ușor răgușită mi-a spus cu blîndețe: "Liniștește-te, nu te mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să șovăi? ― E ceea ce aș vrea să aflu și eu, Galilei... Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin răgușită și sunt din ce în ce mai convins că ascunde o taină. ― Ca tine, Galilei. ― Taina mea o cunoaște toată lumea. ― Până la un punct. ― În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fără să mă întorc, i-am reproșat: "Ai văzut ce se întîmplă dacă te ascult și uit?" Tăcerea se prelungea și am crezut că plecase. Gând i-am auzit din nou glasul, era la fel de blând ca de obicei, dar mai răgușit și mai trist: "Nu eu te-am împins să faci asta, Galilei. Și nu despre asta ți-am vorbit . Într-o zi, vei înțelege." ― Uneori, am impresia, Galilei, că pentru rine pământul a rămas nemișcat la ziua când te-ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat și s-a apropiat de mine. Mă așteptam să fie mânioasă, să-mi reproșeze că o spionam. În loc de asta, m-a întrebat cu glasul ei răgușit și blînd: "Ești trist?" Și mi-a mângâiat mâinile. "Nu sunt", i-am răspuns, scuzîndu-mă parcă pentru faptul că o contraziceam. "Și totuși pari abătut", a insistat ea. "Sunt numai obosit..." Acum îi vedeam ochii Erau aceiași ochi extraordinari, plini
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul Vasile o răsucea pe soacră ca un titirez, lovea din călcâie și striga răgușit: -Hă-tu!Hă-tu! Stere cântărea paharele în palmă, se mai uita la Lina și nu-i venea s-o cheme. Parcă nu era acolo. Dacă nu -lar fi zărit pe Grigore, care ajuta la aducerea farfuriilor, vesel și aproape beat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o alta cutii de tablă ruginite, scufundate în clisa vânătă. Peste capul lor trecură muștele, o pânză de bîzani, albaștri și grași cât greierii. Aerul suna sub lamele aripilor. 50 - Cu suriul știi să dai? mai întrebă Stăpânul cu glas răgușit, și o clipă cercelul de argint, legat cu ață roșie de ureche, sclipi în lumina focului. Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai negri și mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau peștii și câțiva olteni veniți să-și aleagă de căpătâi. Mirosea a sudoare și a odicolon. Într-un colț cânta un gramofon răgușit, și două femei dansau, învîrtindu-se în jurul lor. Țața i-a închis într-un salon, le-a adus de mâncare și de băut, și au numărat banii primiți de la Nicu-Piele. După aia, i-a vârât în sân și-a zâmbit cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mersul gâfâit în haită și iar strigătul de foame al căpeteniei. Să fi fost șapte sau opt. Îi căutau. - Ei, Anghele? înjură țambalagiul. În întuneric se zăriră luminile roșii, vii ale ochilor sălbatici. - Mă, nu vă temeți, mă! striga Mitică răgușit. Stați aproape de mine, mă! Ia mai dă chibriturile, Neacșule! În grabă pierdură și cutia cu cele câteva bețe rămase. Dumitru căzu în genunchi și începu să se roage. - Scoal', boala dracului, din drum! îl înghionti Anghel nădușit. Urletul fiarelor se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liberalii, dar de ce strigi așa, că n-oi fi surdă... Bărbații, mai într-o parte, niște zidari care văzuseră multe, clătinau din capetele bătrîne: "De, numai să fie așa, că am mai auzit noi..." - Fraților, se răstise necunoscutul și mai răgușit, așa că la alegeri știți ce aveți de făcut. Votați-l cu toți pe părintele orașului nostru, domnul primar Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea catifelată până-n străfunduri și- ți tot spuneam și-ți repetam răgușit: - Plânge, i-e foame copilului! Te scăldai în ochii mei cu multe surâsuri pe buze; îți lăsai sânii uriași cu sângele albastru să țâșnească prin bluza albă cu dantele macramate* și mă îmbiai să îi privesc, să îi ating, să
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o zeiță a sexului, mlădie, îmbrăcată bine, cu o voce răgușită și un piept care te urcă dincolo de nori, probabil că situația nu m-ar mai fi amuzat așa de mult. —Sam? Prin cețurile introspecției, fața lui Hawkins bântuia atât de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
absolut necesar. — Ai fost de față la toată povestea, nu? Vreau să zic descoperirea, bineînțeles, adăugă ea, ridicându-se în picioare și trecând în bucătărioară. Cum era și normal, nu mai spuse nimic în timp ce râșnița de cafea scotea un urlet răgușit, iar noi savuram împreună aroma bogată, ca niște copii Bisto 1. — Dacă s-ar putea pune parfumul ăsta în sticluță, suspinai eu, m-aș da zilnic cu el. Margery puse o tavă pe măsuța de cafea și se așeză față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]