1,176 matches
-
mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un pahar și-l mușcă în margine cu dinții lui puternici. Sticla se sparse și-i însîngeră buza. Nașa sări cu gura pe el: - Te-ai îmbătat, Ghițișor! Masa se mai rărise. Zestrea mirilor creștea. Aglaia tot mai striga pe rând numele unora. Se mai oprea la câte unul: - Masă bogată! Nae Dragavei, aici de față, picior de nun, o sută . de lei și un servici de tort! Iar își arunca ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care să-ți exhibe bogăția. Dandysmul cere discreție și rafinament chiar și atunci când vrea să sfideze și, În consecință, Însemnele statutului său nu trebuie să se exprime direct, cu ostentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
orașul. A doua zi după întâlnirea asta, se ducea la Hamed ca să-i ceară vești de la iubita lui. Salma suferea în tăcere, punându-și nădejdea în plecarea în exil. — Trăiam deja, spunea ea, primele călduri ale verii, însă hoinarii se răriseră prin grădinile Granadei, iar florile nu mai aveau strălucire. Cele mai frumoase case din oraș se goliseră, prăvăliile din suk rămăseseră fără tejghele, vacarmul de pe străzi se stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile se răresc. Se opresc. Flacăra lumânării se liniștește. PARASCHIV se liniștește. Se târăște pe jos până la trompetă. O ia. O mângâie și o șterge cu palmele. Se așază turcește. O duce la gură. Începe să încerce sunetele. Intonează slab motivul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lucru manual singur sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de jos a omoplatului drept, mai precis, o apăsare. Nu o atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
evidentă cu o sărbătoare națională, dar fără Îndoială celebrând acum, În cetatea amintirii, esența acelei zile de primăvară, clipoceala noroiului, Începutul oreionului, pasărea exotică zburlită, cu un ochi injectat, de pe pălăria Mademoisellei. 6 A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei permanențe În comparație cu fluxul și refluxul de guvernante englezoaice și preceptori ruși care s-au vânturat prin casa noastră. Fusese În relații proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar nu același lucru se putea spune despre țestoase, al căror ciclu de viață era lent și teribil de complicat, căci, În pofida sutelor de ouă pe care le depuneau de obicei femelele, numai unul din fiecare zece mii, cu aproximație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de mister, condimentat cu sunete melodioase decupate din repertorii celebre, interpretat cu pasiune, însoțit alternativ; când de amară bucurie, când de lacrimi vesele, mistic și greu de înțeles, dădea o savoare aparte bucatelor gătite de Patricia. Pusă alături, cu părul rărit pe jumătate cărunt, cu ridurile fine ce-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că era cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ureche! E vorba de un fenomen natural, din calea căruia nu ne putem feri. Dacă în tinerețe participam la evenimente vesele și optimiste: botezuri, logodne, nunți, acum o urmărim pe "Doamna cu coasa", care se plimbă printre noi din ce în ce mai des, rărindu-ne tot mai mult rândurile. Acum și ea, după ce a fost trasă pe sfoară de atâtea ori de iscusitul erou al lui Ion Creangă, s-a recalificat și, pentru a obține un randament mai mare, umblă cu "Drujba". Zgomotul surd
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trebui să se ducă. Dacă m-aș fi potrivit lor, în loc de 15 minute cât durează drumul spre casă, mi-ar fi necesară o jumătate de zi. E trist și pentru ei și pentru noi, răspunse Bidaru, rândurile noastre s-au rărit vizibil de la o zi la alta, iar celor ce s-au străduit să rămână în viață, cu orice preț, aproape că le plângi de milă; se mișcă ca vai de mama lor, consumă hapuri cu nemiluita și, în general, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trezește, chiar și la ființele efemere, pofta de a mai apuca măcar încă o asemenea zi, înainte de a-și da obștescul sfârșit. Coroanele copacilor de mărimi, esențe și culori diferite, cu ramurile lor îmbătrânite, fără vlagă, au început să se rărească. Sub adierea continuă a vântului și a umezelii, frunzele muribunde se desprindeau din când în când, ca apoi, cu părere de rău, să mai planeze câteva secunde pentru a-și lua adio de la măreția lor, căutându-și fiecare locul unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cineva să fi vânat un Cerb lopătar<footnote Cerb lopătar, specie de mamifer rumegător din familia cervidee, cu coarne mari și ramificate și lățite în formă de lopeți. Anuca, fata pădurarului footnote>. El era doar legendă... Lopătarul, după ce s-a rărit, a dispărut din codrii Fălciului, cu desăvârșire, cu mulți, foarte mulți ani înainte. De pe atunci... cel puțin prin partea locului, Cerbul lopătar n-a mai fost văzut de nimeni niciodată... Vânătorii bătrâni, iscusiți... povesteau demult, că doar l-au văzut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată în muțenie, sub un văl de ceață palid. E trecut de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de asociat cu participare de peste cincizeci la sută din totalul valorii afacerii. Scăpase la bani. și, cap sec!, a fost luat de val. De valul amicilor fără o judecată sănătoasă și de viitor. Popasurile din parc au început a se rări. și era un gol atât de imens, în parc, atunci când tripleta lipsea, ca însuși cerul de deasupra omenirii! Mihaiu se contaminase de boala lui Bachus.În scurtă vreme deveni alcoolic. Maria era tot mai ocupată cu atelierul. Fata își căuta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lumii, a unor concursuri, între care, și cel de cânt. Concursul pornea de jos, din oricare școală. Participanții se concurau cu elan, dârzenie și talent. Cu cât etapele se ridicau mai sus, cu atât rândurile celor care le populau, se răreau. Lupta pentru ajungerea în pisc era cuceritoare, înverșunată și, nu mai puțin, emoționantă. A participat și tineretul din România. La urmă de tot, în exigenxa sită a juriilor, au rămas două ființe: o fată - Mădălina Lefter, elevă în clasa a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar Tina sărea ca un arc cînd în Romeo dădeau hormonii în clocot. Te abandonez aici, înțelegi? Mă descurs și fără tine. Am 1000 de euro, așa că pa și pusi! După ce a tras concluzia că Tina este nebună, Romeo a rărit-o cu insistențele. Mai ales că fata i-a spus-o pe șleau: Dacă mă dorești, însoară-te cu mine. Dar sîntem neamuri. A noua spiță. Dacă nu vrei, poate patronul tău... Ălă nu se însoară că n-are de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai lungă vreme și iarna Își Înfige țurțurii Într-un creier Încă Îmbătat de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc pînă ce sîngele gingiilor mele pătrunde În carnea lui de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu să intre În sex-shopuri, peep-showuri, fără alt rezultat decât exacerbarea suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o răsturnare imperceptibilă și definitivă, Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag. Însoțitorul ne lămuri că, pentru omor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În ce. Am simțit o boare răcoroasă care Îmi bătea din față, semn că eram pe drumul cel bun, după cum Îmi spusese Moru cel uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din munte: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dinții și erau grase de ziceai că zăcuseră În untură. Erau gustoase și țineau de foame. Apoi, În locul prundișului, pe mal apărură stânci greu de trecut, așa că am fost nevoiți s-o luăm prin pădure. Pe urmă, pădurea s-a rărit și, când pe mâna noastră tare au apărut din nou munții, am zărit de-a lungul malului o potecă bătută de om. Spre sfârșitul zilei În care dădusem peste acea potecă, am văzut două stânci groase cam cât un trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai cu ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să săpăm o groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le plăcea - ca muștelor ce se hrănesc cu cadavre - să aștepte pînă ce trupul avea să fie transportat. O prostituată tînără, negresă, intră pe poartă și Înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]