7,950 matches
-
liniștesc, mă bine dispun, declanșând în memoria mea fel de fel de imagini răzlețe, care în loc să mă înalțe, mă coboară în iureșul cotidian al faptelor și întâmplărilor, asemeni unei muzici de mult deprinsă. Atunci, în ținerea mea de minte muzicală, răsări chipul surâzător al bunului meu prieten de-o viață, compozitorul Theodor Grigoriu. Fusese ca un stop-cadru. Ședeam opriți pe strada Washington, sub arborii ocrotitori ai verii, unde ne întâlniserăm întâmplător. Și cum avusese el un mare succes la Slobozia, cu
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
jumătate de veac a României n-a fost decât o exagerare, o proastă folosire, o compromitere a unor idealuri perfect valabile. Ei, să fi fost ei la putere, și nu Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu, atunci să vezi ce minunății ar fi răsărit pe plaurile noastre! Ce bunăstare, cât lapte și câtă miere ar fi curs pe cărările munților și pe potecile câmpiilor! Incapabili să depășească mitul utopic al comunismului, ei ar da orice să poată controla prezentul cu aceleași mijloace primitive cu
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
-ne să ne bucurăm și noi de soarele acestei primăveri! Uite ce frumos au înflorit cireșii! Uite ce miresme vin dinspre vișini! Iar caisul, uite ce bucuros este, răspândind în jurul lui petale ca de fluturi în zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în tulpina lui, privește prietenos spre mărul la fel de bătrân ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
livadă! Cade pară mălăiață în gura lui Nătăfleață! Pomul cât e mic se îndreaptă. Îndreaptă copacul cât e mic; învață copilul până n-a crescut mare. Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună. Ce pui în pământ, aia răsare.
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara/ la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolin-du-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)" (Tratament). Răul este deja instalat, în secțiunea Relatări, și efortul autorului este să se dispenseze de orice grilă (morală, socială, familială) ce ar fi putut impune un criteriu de selecție și o strategie de ajustare. Relatarea
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
copiii-n așternuturi, / vocile se confundă cu biciul, / mîinile cu seceta. / Părul femeilor e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
timpului: "marți era luni, încă nu se prăbușiseră/ constelațiile sau semnele zodiacale (...) Marți era ieri, marți era poimâine", diluviu al vieții, dar și al artei prefigurând sfârșitul universal, ce cară noroios, precum furtuna arbori smulși, chipurile celor morți, resuscitate: "îmi răsări/ în față imaginea mamei mele moarte, c-un ochi/ vag întredeschis și alb, cu șuvițe de vată/ în amândouă nările". Această modalitate poetică e adusă la perfecțiune în Simple ecouri, unde subtextul tragic dinamitează așezarea părelnic liniștită a cuvintelor ce
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
cu ochiul" spre Corina. Are o impulsivitate care stimulează ansamblul în jocul intens, viguros. Dacă Apollo și Dionyssos sunt alături în artele frumoase, în acest grup contrastele de temperament individual se armonizează între parteneri: timbrul de catifea al violei (așa "răsare" singură în lucrarea lui Ravel), la Krzysztof Chorzelski eleganța discretă, eficiența violoncelului - Antoine Lederlin. La acest ultim concert, alături de cei patru, Mihaela Ursuleasa, la pian, și-a alăturat participarea "extraordinară". Vine de la Viena. "Pe Corina o cunosc de când eram mici
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
iarna, fulgii cii albi îmi vor împresura tîmplele și negurile vor întuneca ochiul meu. în mormintele cele așezate zac prietenii; numai eu am rămas, ca un singuratic spic pe carile săcerătoriul au uitat a-l tăie! Un nou neam au răsărit, cu nouă dorințe și idei nouă; poate că sunt de puțîni cinstit, de mulți defăimat și de nime iubit! Atunci apuc harfa, plăcerile și durerile cele vechi să trezesc, negurile pier, lacrimile răsar iar din ochii mei cii stînși, iar
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
a-l tăie! Un nou neam au răsărit, cu nouă dorințe și idei nouă; poate că sunt de puțîni cinstit, de mulți defăimat și de nime iubit! Atunci apuc harfa, plăcerile și durerile cele vechi să trezesc, negurile pier, lacrimile răsar iar din ochii mei cii stînși, iar mi se înfățoșează rîul cel galbîn, palaturile de marmură, zînele mă vor lumina ca în nopțile tinereților mele... O arbure va umbri piatra de pe al meu mormînt; aș fi dorit să fie un
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
vivre plus librement ; mais ŕ une condition: c'est de t'effacer, de disparaître dans la masse, de ne te faire remarquer par rien, d'ętre sourd et muet..." . Un deceniu și ceva mai tîrziu, în ultima lui carte, Mediterana, Răsărit de soare (1935), apărută de altfel postum, Istrati punea în gura personajului Adrian Zografi această remarcă la prima întîlnire cu Istanbulul: "Les terrasses des cafés sont bondées de Turcs qui jouent au ghioulbahar, fument des narguilés, ręvassent. (...) Eh bien, j
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
-au trase personajele, ținute, preț de-o poveste, dintr-o alunecare pe care ele însele și-o doresc. Metafore mari, cu natura culcușită în ungherele corpului care, civilizîndu-se, a alungat-o, încheie aproape fiecare cîntec: "Pînă la ziua albă/ Îmi răsar stelele între barbă și iarbă." Pe ei, cei care nu fac nici o diferență între acasă și afară, nu-i așteaptă împliniri. Despre Sărbătoarea Recoltei nu se vorbește nicăieri. Tot ce-și doresc - vor avea, nu vor avea? - este o iarnă
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
dădeam seama de aceasta, confundînd realitatea cu speranța... Îl vizitase peste vară poetul suprarealist Ștefan Roll, dintr-un impuls pe care încă nu-l pot desluși în determinările lui. L-a rugat să iasă în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de cîteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutînd lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
alți viteji ca tine? - Sunt sigur că se vor găsi mulți patrioți, muncitori și țărani gata să pună mâna pe arme și să lupte împotriva cotropitorului. - Și unde o să găsiți arme? întrebă Zorbas. - O să le luăm de la dușman. - Uite unde răsăriră eroii! îl ironiză Zorbas. - N-o să lupte numai muncitori și țărani, intră în vorbă și Kavvadias. O să pună mâna pe arme și ceilalți, marinari, dascăli, poeți, pictori, actori. - Sunteți tare optimiști, vitejii mei, halal, n-am ce zice! îi ironiză
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
Brâncuși, cu intrare liberă și infuzie gratuită de mîndrie. Atelierul, care mai mult se pozează decît se admiră (bagă, dragă, zoom, și te mai uiți acasă...) e, într-un oraș modern, un colț de țară veche, pe-ale cărui policioare răsar bucăți de strălucitoare actualitate. Unelte purtate ordonat, și-o chitară boemă, studii în piatră, bronz și lemn, ancadramente colțuroase și ovaluri șlefuite, asprimi și dulceți, hotărîri, duioșii. Dar... arta n-ar fi nimic fără publicul ei, chemat să-și lase
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
au să însemne toate astea - un sunet cade într-altul ca două bombe și declanșează războiul. Zbughesc cu rotițele și las ledul să freamăte. Mononoke, X E o pisică neagră și blănoasă lângă mitropolie. Printre capete vopsite și piele albă, răsar flori, baloane. Un orb cântă la acordeon și totul e un câmp imens cu bănci. Fumez și valuri de fum se ridică din vârfurile copacilor. Soarele are lumina unui spital - singurul lucru care pare să-mi aparțină. Mâinile și fața
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
cu ea alai de zăpadă și vânturi reci. În locul reginei de gheață a venit prințesa primăverii. Toată natura o întâmpină cu bucurie pentru că, după lungul somn al iernii se trezește la viață. Animalele ies din culcușuri, copacii înmuguresc, florile timide răsar din pământul umed iar păsările se întorc după o lungă călătorie. Din curtea unei case își luă zborul, voios, un porumbei. După atâta timp de stat în casă făcu cunoștință cu natura trezită la viață. În timp ce zbura se uita în
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
am înțeles, deplin, Cum din coasta lui Adam Zămislită fost-a Eva... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din jale, etern, Se-ntrupează Electra, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe-astă lume s-o aduci? cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
floare, așteptase alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut că e. în schimb, petalele florilor scuturate, de-abia atârnau pe pământul boltit. nici nu-și imaginase că astfel va arăta umbra lui îngropată, ca o piatră răsărind din țărână poroasă și cumva umflată, aspirând cu nesaț lumina. dacă-i era mai bine fără ea? n-ar știi să spună, nici nu dorea. greutatea îi scăzuse, dar nu asta conta, ci felul în care pășea, desprins de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat lumii ca o momeală. cine sunt eu, peșteri nesfârșite ale universului ce palpită întunecat? sunt firava lumină a primului meu zâmbet conștient. cine sunt eu, lumină a conștiinței, răsărind ca limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sarea trupului ar împietri. băieții mei, ochii atenți prin care viața se strecoară avidă în mine. băieții mei, imperiul spaimei zdrobit în fiecare clipă în podul palmei. băieții mei, convingerea că divinitatea se furișează în îmbrățișarea lor. băieții mei, neblând răsăriți în mine și-au înmulțit lumina și mi-o întorc. băieții mei, viitoarea memorie a unui timp ce nu-mi va aparține, dar prin ea, e și al meu. în viața de dincolo, vor continua să mă doară toate necuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
induc scăderi ale tonusului psihic și încețoșează bucuriile. Acord Când sufletul și mintea, cele două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut lumina zilei va cunoaște și hăul întunericului veșnic, că oamenii se vor iubi și urî, că inegalitatea și setea de putere vor dăinui. Caracter Caracterul este măsura valorică a omului. Politica și morala Se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]