3,048 matches
-
țintește Spre înălțimi, luând avânt; Plecarea toamnei răscolește Natura-ntreagă pe pământ. Nu-i pom, nu-i floare ce-nflorește, Nu-i om ori animal ne-nfrânt Și nu-i nimic, într-un cuvânt, Să nu suspine când șoptește: Plecarea toamnei răscolește! Referință Bibliografică: Plecarea toamnei... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PLECAREA TOAMNEI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370301_a_371630]
-
într-o manieră proprie, îmbrăcată în haina imaculată a adevărului, presărată cu învățămintele sănătoase ale țăranului român, ușor ironice, hazli, sarcastice și foarte adevărate. Fiecare cuvânt din cartea Titinei Nica Țene are o țintă sigură care ori mângâie sau doare, răscolește, îți stârnește amintiri, te bucură sau te cutremură...și toate la un loc ne dau o stare de bine, ne învăluie în haina strălucitoare a bucurie de a trăi: „Sunt fericită că pot să merg, pot să văd, pentru că voi
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu amintiri dragi din copilărie, povești de viață pline de învățăminte, duioase, cutremurătoare, dureros de adevărate. Versurile poetei sunt calde, ritmice, muzicale, te cuceresc de la primul cuvînt, îți răscolesc sufletul sau ți-l fac să plutească fericit. Versurile din „Cheia bătrânei,”te cutremură, adevărul ce se regăsește în fiecare cuvânt doare până peste poate, dar din păcate nu poate fi ascuns, este o realitate crudă în care se regăsesc
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
care am avut imensa bucurie să devin laureat. Nu mi-am închipuit că voi ajunge până aici, dat fiind pregătirea mea orientată spre domeniul real și în care mi-am săpat adânc preocupările profesionale. Doar timpul a dorit să-mi răscolească ființa și să mă întoarcă pe dos, deturnându-mă spre un domeniu ce mocnea în mine încă din anii copilăriei, dar pe care mi le-am estompat în rigiditatea unor idealuri construite în școală, încorsetat, poate și de perspectiva unui
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii tale. O simt cum îmi răscolește sufletul. Cred că nu am să rezist dorinței de a te iubi și a te păstra în inima mea ca pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc.... - Mulțumesc, dragostea mea! Și eu simt că
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
De tatăl tău îmi este tare dor,/ mă rog în fiecare noapte,/ mai treacă pe-acasă,/ urâtul să-mi alunge... Privesc spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun,/ purta pe umeri suferinți atât de multe,/ nu se plângea nicicând,/ muncea din greu.../ Așa
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun,/ purta pe umeri suferinți atât de multe,/ nu se plângea nicicând,/ muncea din greu.../ Așa era tăicuțul meu./ Acum doar lumânarea, ce arde pe mormânt,/ mă mai petrece răscolindu-mi amintirea... Te stingi!/ Tu, satul meu iubit,/ te stingi în agonie./ Cei tineri au plecat pe la oraș,/ cei bătrâni, la cimitir,/ să nu mai vie,/ s-au dus și se tot duc,/ se duc și nu mai vin,/ cu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
care am avut imensa bucurie să devin laureat. Nu mi-am închipuit că voi ajunge până aici, dat fiind pregătirea mea orientată spre domeniul real și în care mi-am săpat adânc preocupările profesionale. Doar timpul a dorit să-mi răscolească ființa și să mă întoarcă pe dos, deturnându-mă spre un domeniu ce mocnea în mine încă din anii copilăriei, dar pe care mi le-am estompat în rigiditatea unor idealuri construite în școală, încorsetat, poate și de perspectiva unui
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
care am avut imensa bucurie să devin laureat. Nu mi-am închipuit că voi ajunge până aici, dat fiind pregătirea mea orientată spre domeniul real și în care mi-am săpat adânc preocupările profesionale. Doar timpul a dorit să-mi răscolească ființa și să mă întoarcă pe dos, deturnându-mă spre un domeniu ce mocnea în mine încă din anii copilăriei, dar pe care mi le-am estompat în rigiditatea unor idealuri construite în școală, încorsetat, poate și de perspectiva unui
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
infra-conștientul meu ? Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară. Primele clădiri ale orașului îmi trecură ca un fulger prin fața ochilor înlăcrimați, în timp ce un nume unic îmi răscolea sufletul chinuit. Adelaida ... Ceva (sau cineva) m-a făcut să întorc mașina și să parcurg drumul în sens invers. Nici dacă aș fi vrut, n-aș fi putut să mă opun. Femeia era sclipitor de frumoasă și în clipa în
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Doresc să îmi păstrez credința ce o am în al meu suflet, Ca să nu îmi răscolească căința și al meu cuget. Munca mea devine rugă și meditația muncă. Pe Terra,omu-i o slugă,el este ca o nălucă. Azi o vezi,mâine despare,prinsă în a sa clepsidră, Ce-ntorcând-o prin mișcare,pendulează ca o hidră. Între
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
o lume de plăceri Poleită-n strălucire, fără lacrimi și dureri Însă vai, când am crezut în sfârșit că te-am găsit Mi-am simțit sufletul gol, obosit și pustiit! Cu povara de regrete am pornit din nou la drum Răscolind cu-nverșunare prin al vieții mele scrum Și-am găsit ascuns acolo un tăciune fumegând Dintr-o vreme când în rugă vorbeam cerului, plângând... Și-atunci te-am zărit o clipă fericire minunată Erai jarul din inimă, erai dragostea de
FERICIRE...FERICIRE CÂT DE MULT TE-AM CĂUTAT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369348_a_370677]
-
a fi .Și-apoi,totul este destul de recent. Nu poți uita atât de repede pe cineva pe care l-ai iubit. Chiar dacă vrei să-l scoți din minte,din inimă,din trup,el sălăsluiește încă în ființa ta și-ți răscolește sufletul de durere. - Soră Irene, o abordează după slujbă maica superioară, o să te rog să cobori până în oraș, să duci comanda pentru alimente. M-aș duce eu ,dar mă doare tare un picior. De fapt,o trimitea intenționat. Așa făcuse
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
lucrările serioase se fac cu multe încercări și ispite; așa se întâmplă ori de câte ori se intenționează să i se ofere câte un dar lui Dumnezeu. Sfinții Părinți filocalici spun că - atunci când se construiește câte o biserică - toți dracii din infern se răscolesc; după cum vedem, realitatea nu contrazice afirmația Sfinților Părinți. Tocmai acum, în preajma Sfintelor Paști, când încep și lucrările de primăvară, semănătorul de zizanie și-a scos oamenii la treabă. Vrea cu tot dinadinsul să semene „smerenie” peste Catedrala Mântuirii Neamului. Ca
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
bun și zelos Predicator Îi convertea pe cei păgâni, la turma Blândului Păstor ! Claudiu Gotul, Împăratul (amic ce l-a apreciat !) Aflând că-i Slujitor în DOMNUL, în public l-a audiat... Răspunzând cu limpezime și total convingător I-a răscolit pe Împăratul și publicul ascultător... "-Ascultați ! (zis-a-Împăratul), ce-nțelept, el ne-a vorbit !" Iară Asteriu Prefectul, cu ai săi, s-a convertit ! Chiar de-l admira atâta, Claudiu s-a întristat Și uitând de prietenie, la moarte l-a condamnat
VALENTINE S DAY??? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369347_a_370676]
-
scriitori valoroși, criticul literar se ocupă și de scrierile unora dintre ei. Apar, astfel, cronici ale volumelor de versuri aparținând Domniței Neaga, poeta despre care Elena Buică afirmă că este pusă în lumină de o „natură poetică prin excelență”, că „răscolește rostul misterelor greu accesibile ale universului uman”, fiind dăruită cu 1erudiție, bogăție spirituală încărcată de idei scăpărătoare”, iar poeziile sale, „încărcate de candoare și delicatețe, adevărate a și, în vecii vecilor, vor răsuna „ca o melodie caldă, suavă, lină, care
ÎNVINGĂTOARE ÎN LUPTA CU TIMPUL de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369388_a_370717]
-
îl ducem până la capăt. În curând, va afla despre măcelul de la palat și ne va căuta și-n gaură de șarpe ca să-și răzbune fiica și ginerele. Să-l luăm dar’ prin surprindere. Trebuie să ajungem ziua la castel ca să răscolim toate cotloanele până dăm de coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie! A doua zi, pe la orele prânzului, se treziră cu mințile încețoșate de licoarea vinului
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul, sau măcar să lungesc clipa acolo, undeva către infinit, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri. Prezența femeii trezea în mine simțuri pe care le credeam pierdute. Le regăsisem. Eram răscolit până la ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
au revoltat îndeajuns pentru o singură seară din pricina muzicii mult prea ritmată, tinerească, ne-am retras discret pe o terasă cu vedere către mare. Un suc rece și o înghețată ornamentată șmecherește ne-au potolit setea biologică, sete care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
și fapte din trecut revin: Crudul Moloh fenician cu taurul falaric de aramă s-au întâlnit în club bucureștean, ca zeci de vieți să-nghită-ndată și să poftească alte zeci - cumplit carnagiu-armaghedonic pentru părinți, doctori, dieci. Întreaga țară-i răscolită de-acest masacru-ngrozitor! Ajută la ceva c-acționarii își vor primi pedeapsa lor?... Pe morți nu-i scoală din morminte și nici răniții nu-i ajută, oricât ar fi de grea pedeapsa pentru greșeala făptuită. Greșeală-a fost, mai
BALADĂ-BOCET PENTRU ŢARĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369464_a_370793]
-
-o lume adormită Un covor fără sfârșit de zăpadă insolită S-a întins - de neoprit - cu un alb imaculat Peste fi rea răzvrătită din orașul ofuscat Privesc fulgii cu-ncântare cum din ceruri spre pământ Își alege fi ecare drumul răscolit de vânt Uneori mirați măsoară depărtările celeste Se opresc și fără teamă schimbă volte de poveste Sunt surprins că-s anotimpuri cu viețile schimbătoare După cum le fac cu ochiul petele negre din soare Uneori uită să vină când le dictează
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
uitat Alergau sunete gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafi i Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal Concertul de pian suna prea matinal Imagini de calvar se estompau în noapte Mulțimea melomană se distingea prin șoapte. Referință Bibliografică: Executia-spicuiri / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ENIGMĂ Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Departe de țărm, pe mare, este liniște și ceață, din spuma mării apare, Afrodita serioasă Valurile se agită ceața cuprinde întinsul răscolind marea tihnită. Zeița vrea necuprinsul Trece grabnic, în suspine, printre stropii de cleștar din urmă Adonis vine, numai lacrimă și har. Adonis e muritorul învăluit în mister îi mângâie gândul, cerul, până stelele nu pier. Avea trupul ca fuiorul, o
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
jocurile sunt deja făcute, tu nu ai nicio putere!”. Haideți mai bine să ne amintim că dacă am fi plecat urechea la asemenea remarci demobilizatoare azi nu am mai fi avut despre ce vorbi. Roșia Montană ar fi fost deja răscolită de lamele buldozerelor, comunitatea dezintegrată, patrimoniul distrus. Dar nu ai renunțat! Nu vom renunța nici acum, niciunul dintre noi. Suntem peste 10.000 care am cerut Guvernului Dacian Cioloș să își asume dosarul de nominalizare pentru includerea Roșiei Montane în
ROŞIA MONTANĂ ÎN PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO de ROXANA PENCEA în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370692_a_372021]