2,766 matches
-
din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă cristalină, Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
somon uscat avute în sac amenințau cu sfârșitul. Amețită de căldură și foame, se rănise adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
le da posibilitatea să dezvolte aceste elemente concentrate, cu idei, formulări și informații proprii, asigurându-și, astfel, un cât mai mare grad de originalitate în conturarea conținutului final”. După cum a arătat autorul, schițele au fost „scrise pe calculator într-un răstimp de aproape 10 ani, în zilele premergătoare duminicilor și sărbătorilor, fiind dezvoltate oral, apoi, la amvonul Bisericii Sf. Ilie Gorgani din București, unde slujesc din anul 1991, ori în alte locuri în care am poposit, între care cel mai adesea
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT VASILE GORDON, VADEMECUM OMILETIC – 100 DE SCHIŢE PENTRU PREDICI – LA TOATE DUMINICILE ŞI SĂRBĂTORILE ANULUI, CU UN ADAOS DE 12 PARENEZE... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/381478_a_382807]
-
urma pierdută și-o mângâie scurt voalat, în vârful degetelor, gândul de ieri s-a mutat mă gâdilă-n tălpi pe-nserat. Așa s-a scurs o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. S-a lăsat seară, ma-nvinge iar trupul, o biată haină primită atunci când am pășit în lumina. Îl depun la răcoare departe de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
și e remarcabil faptul că autorul a surprins această etapă în toată complexitatea ei, printr-o documentare riguroasă și remarcabila sa notă de obiectivitate. Cu toate că vremurile au fost atât de vrășmașe, printre rânduri, autorul lasă să se strecoare ecoul unor răstimpuri mai calme, aspecte din viața de familie trăită în armonie și frumuseți așa cum s-au așezat în adâncul ființe sale. Evenimentele fiind văzute prin ochii unui copil, pe lângă faptele în derulare și comentariile celor mari, sunt intercalate episoade pline de
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
urma pierdută și-o mângâie scurt voalat, în vârful degetelor, gândul de ieri s-a mutat mă gâdilă-n tălpi pe-nserat. Așa s-a scurs o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. Citește mai mult InsulaAm descoperit o insulăîn care nu iau pe nimenidoar gândurile mele se -ntâlnesc,se ciorovaiescși uneoriies învingătoare.Plouă cu soare,ies aburi din asfalt,dar pașii recunoscurma pierdutăsi-o mângâie scurtvoalat,în vârful degetelor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
învingătoare.Plouă cu soare,ies aburi din asfalt,dar pașii recunoscurma pierdutăsi-o mângâie scurtvoalat,în vârful degetelor,gândul de ieri s-a mutatma gâdilă-n talpipe-nserat.Asa s-a scurs o viațămă privescîn oglindă complicein fiecare dimineațăea e martorul mutal răstimpului meu,pasagerprin viața.... IV. VOI STA SUB NINSORI..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016. Voi sta sub ninsori... Mi- e sufletul fărâma de cer sfârtecat În crâmpeie de vis, abisal, cuminecat În ființă mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
M-aș strivi de trupul tău, Deși simt că n-ar fi bine, Mi-e dor de tine tare rău. Te-aș slăvi ca pe-o Afrodită Ce pogoară din Olimp, Iar o statuie aurită Ți-aș dărui în scurt răstimp. Toate astea sunt doar vise Ce mă-ncearcă adeseori, Sunt doar gânduri larg deschise Către cei învingători. Mi-s perdant în viața asta Și uitat de zeii cruzi, Eu aduc iarăși năpasta Peste o lume de obtuzi ... Referință Bibliografică: DOR
DOR DE FEMEIA OMEGA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374511_a_375840]
-
și atunci se contopesc unele într-altele cântecele, iar influențele reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci, intervine o forță ancestrală de rezistență a muzicii cu rădăcină și de biruință a artiștilor autentici care o preia, apără și perpetuează la răstimpuri. Așa a răsărit crepusculul unei artiste uimitoare: o tânără fragedă ca lujerul de crin, blondă ca floarea soarelui, frumoasă ca toate florile; numele tot de floare îl avea: Narcisa! Era Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin vene - M-am adaptat la cerințele terne - Coboară un puf de păpădie pe gene Și-un fel de zefir, pe frunte, truda-și așterne. Tresaltă-n răstimpuri cenușa din cortex: Se spulberă năzuința-i în vortex, Să scrie noile legi într-un codex, Să-și vindece rana din index. Mă zgârie pisica timpului mort, Mă mușcă dulăul prezentului spart, Dar mă vindec într-al „pot”-ului cort
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
oferită de Mântuitorul Hristos spre salvarea noastră ca Națiune, cândva ilustră prin setea de libertate, prin spiritul ei mistic de jertfă întru mântuirea noastră ca Neam ales. Refugiul De ce mi-e dor de Basarabia... (16 februarie 2012) Alexandra-Svetlana vine din răstimpul Străbunicului-erou, de confruntare istorică a celor mai mărețe revendicări întru făurirea idealului divin de unitate națională. Mândria ei creștină de Româncă ne descoperă figura unui străbun falnic ca bradul, în fața căruia se cade o pioasă recunoștință și o smerită reverență
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
primăvară Flori de nu-mă-uita vor cădea din Rai În sufletele noastre ce poartă o povară. Aș ști atunci că iubirea e unic anotimp Unde voi înflori ca un poem în ruga dimineții. Fluturele cel drag mă va căuta poate un răstimp Sau mai mult... să îi dau dulceața vieții! (31 mai 2016, Lavinia Elena Niculicea) Referință Bibliografică: De dorul tău, / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena
DE DORUL TĂU, de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/373606_a_374935]
-
presară fărâme din multul său și omului sărman, flămând la colț de stradă? -Gândește că e bine și pentru cela urgisit, și pentru sine. Deci milă-mi ceri? Cu ce temei azi viața vii să-mi zdruncini? Totuși, după un răstimp de cugetare se-ncumetă și-acceptă îndurare ca să-i dea: -Fie... Îți acord un ceas din dimineața deja încenușată de venirea ta! Încurajat de înlesnire, T. apucă iute pachetul de cărți amestecând cu mâini sigure cartoanele. Depune teancul cu fața
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
nopți trupul deșirat scuturându-și blana colbuită de pulberea muribundelor stele neluându-mi în seamă prezența își ridică botul înspre cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca una noi neființe - ființe împărtășim aceeași răsuflare valsând pe pașii visurilor strecurate între noi către magia vag întrezărită până când zvâcnetul scurt al șarpelui - mobil cu clopoței - își șuieră din nou avertizarea undeva cineva mai vrea- o bucată din
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
vocea să-i tremure sau obrazul să-i roșească; doar ochii mici, mijind scăpărător, trădează intenția amuzantă și gluma subtilă, niciodată ofensatoare. Într-un cuvânt, e un adevărat deliciu, un festin al spiritului! După despărțire ai senzația că-n scurt răstimp ți-a dăruit un bagaj de idei așa de consistent încât ai putea să îi dedici de aici înainte un sfert din viața ta, fără să-i epuizezi sensurile. Specialitatea lui Johan Galtung e schimbul de idei în afara tiparelor gândirii
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
că totul nu putea fi decât o glumă de prost gust. Fusese scornită numai așa, ca să mă bage în sperieți. Nu purtam și eu uniforma Reich-ului la urma urmei?... Distracție de paznici stupizi! Culmea a fost că în tot acest răstimp nu m-am gândit nicio clipă la moartea lui Rudi și, bineînțeles, nici la ideea ispășirii acesteia, cu care mă mângâiasem în multe seri după trudnica instrucție de zi cu zi în Thuringia. Îmi veneau în minte, în schimb, tot
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
vadă cum bagă-n buzunar lanterna chinezească, un cuțit de bucătărie și inelul cu cheile școlii și dus fu, bâiguind ceva neinteligibil, cum că să nu-și facă griji, că el se-ntoarce într-o oră. O oră și fu răstimpul pe care biata de ea îl petrecu bântuită de temeri și de presimțiri rele, până când Domnul Director catadicsi să revină acasă. Dar acea oră i se păru femeii o veșnicie. Pendulând între impulsul de a suna la sora lui, cu
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
Atâtea paseri cu-al lor tril Ce vindecă sub geană Ca gânguritul de copil A mamei crudă rană... Dar, dormitând neîntrerupt, Nu știi ce-i fu a pierde De-a vieții vrajă vie rupt, Oprită să-l dezmierde... Căci în răstimp, chiar zânele Sosiseră să-și scalde Trupșorul gol și mânele În lacul ce smarald e... Ba chiar Prințesa Broaștelor În verdea ei mătase Precum e pânza moaștelor În apă se-mbăiase. Ci numai ea având puteri, Fiind cândva brotacă Vrăjită
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la umbra lui. Cu brațe din ramuri să-i scriu anotimpuri. Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri. ------------------------------------------------------ FILIPOIU Maria, născută POPA Maria, la 8 septembrie 1954. Poet, scriitor, coordonator antologii. Cărți publicate: • „Tradiții creștine și ritualuri populare românești” (Poeme), Editura Punct (Paideia), București, 2008 • „Espresii populare și trăiri proverbiale”, Editura Punct (Paideia), București, 2008 Antologii (Editura Dandes
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
luă în stăpânire ființa. Se strânse tot în propria-i palmă, lăsându-se purtat de curgerea zglobie! Uitase, pesemne, îndemnul Mumei, să nu părăsească mai mult de o zi-sunet rădăcina Copacului Lumii, să nu ia în derâdere rostul său! În răstimpuri, spre odihnă, preschimba câte-un deget în răsucirea de apă. Ba chiar poftea să se cufunde în unda subțire, să se contopească de tot cu ea! Dar își lua degrabă seama, fiindcă ce s-ar fi ales de stânca-de-foc? S-
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
și așa a devenit tata membru al ceape-ului ca analfabet, el absolvent a cinci clase, cu un scris mai frumos ca al multor angajați ai primăriei și pe deasupra și epitrop al bisericii comunale, deci cunoscător și de contabilitate financiară. În răstimpul cât a fost închis, venea mama la noi în locul lui plângând tot timpul. Să fi auzit cineva blestemele bunicii. “Să-i ardă focul și para și să se înroșească ca racii fierți, așa cum le este culoarea la stindardul lor de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
dus la extrem. El însuși este un model și un exemplu pentru ceea ce aspiră și năzuiește să devenim toți, adică să ne primenim, revenindu-ne din zăpăceala și din dezorientarea care ne stăpânește și ne caracterizează în aceste vremuri și răstimpuri. Pe de altă parte, el este o conștiință vie și asumată, ori aceasta înseamnă dedicare voluntară în spațiul acesta fără limite, însă fertil și fecund, al neliniștii, îngrijorării și preocupării. Prin ce face pe scenă și prin ceea ce afirmă în fața
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
prioritar, texte poetice, eseurile mele, la rândul lor, sunt dedicate, mai cu seamă, poeziei. NO: Cum ați descoperit poezia? Când ați început să scrieți versuri? ED: Foarte de timpuriu, în copilărie, și tot pe atunci am prins să schițez, la răstimpuri, un vers, mai multe versuri, o strofă... Și am continuat așa multă vreme. Dar am fost mulțumit (cât de cât) de încercările mele relativ târziu, spre treizeci de ani, când am și publicat primele texte. Debutul în revistă („Luceafărul”, 1971
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]
-
profund și erudit (2). NO: Există momente în care vă aflați în pană de idei? Cum tratați lipsa de inspirație și ce anume vă inspiră, atunci când scrieți? ED: Cu un calm tensionat, neliniștit, dacă se poate spune așa. În acel răstimp, din câte mi-am dat seama, textul se elaborează lăuntric, tacit. Așa că aștept ca el să se rotunjească - semantic și chiar stilistic - și să ajungă „scriptibil”, comunicabil. Aștept să am dispoziția propice scrisului. În toată cariera mea literară, atâta cât
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]