2,050 matches
-
trebuie să știu. A schițat un zâmbet; privirea mea hotărâtă l-a înghețat. S-a întors spre maică-mea, părând să întrebe dacă trebuia să continue o astfel de conversație cu mine. Cum ea îi făcea semn că da, Sara răsuflă adânc și își puse greoi mâna pe umărul meu: — Femeile lui Zeruali trăiesc îngrădite în harem; tinere sau bătrâne, libere sau roabe, albe sau negre, nu sunt mai puțin de o sută care țes necontenit intrigi pentru a petrece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în ajun că ambasadorul Marelui Turc se numește Harun Pașa. Dar nici măcar o clipă n-am văzut nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea, te lași în jos și fandezi în direcția opusă celei din care vine plasa. Ai înțeles? întrebă Proculus răsuflând mai repede ca de obicei. Valerius încuviință fără prea multă convingere. — Aceste două acțiuni îți vor îngădui să eviți cu ușurință plasa. Dar trebuie să fii atent, pentru că dacă nu ai o poziție de apărare corectă și nu ții picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la rădăcina frasinului sacru, cu chipul nevinovat, palid și tunica îmbibată de sânge. Văzu apoi trupul lui Salix în arenă, și trupurile tuturor gladiatorilor sacrificați de Vitellius, și pe toți cei uciși în războiul civil. „Acum“, își zise furios Valerius. Răsufla greu, din cauza emoției. Își sprijini vârful sabiei de gâtul lui Vitellius. Împăratul tresări și închise ochii. — Acum. Glasul lui Valerius răsună puternic, hotărât. Împlântă lama în gâtul lui Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o secundă, își pierdu echilibrul. — Înainte să omori țânțarii, noaptea e neplăcută, răspunse. — Asta-i adevărat, fără îndoială, zise alt individ din public. — Mulțumesc, spuse spionul. Odată ce deschizi o sticlă de sifon, e bine să o bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără să se gândească, repeta ceea ce auzise sub copacul lui Baba. Și acum își asuma meritele pentru asta! Nu avea curajul să nu facă așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se aduce la cunoștință) un alt defect capital al Fiasco-ului. Pot să suport o farsă, mi-am spus eu, chiar dacă farsa e propria mea viață, sunt chiar eu. Adesea simt nevoia să râd din plin. Dar gluma asta se răsuflă, cu toate celelalte lucruri. Când am descoperit că viața mea avea formă și contur, am fost primul care s-a tăvălit de râs. Dragă înțeleptule, mi-am zis eu. Liniile și contururile vieții par nostime, până când să aibă înfățișarea capcanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau să zic. în final l-a ucis. Vechea poveste a lui Toma Necredinciosul este un caz similar. Acolo unde există certitudini, e ridicol să te mai îndoiești. Nu ești de acord? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la fel de atrăgător precum un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau să mi se vorbească. Adrian a împrăștiat pozele pe biroul lui Duggie și acum îmi răsufla în ceafă, gudurându-se pe lângă mine, până l-am trimis la plimbare. Tony Muldoon s-a dovedit a fi într-adevăr un bun fotograf. M-a așezat așa încât totul a ieșit la locul lui; nasul meu părea tras cu linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
roșie și în agonie, transpirată, cu ochii încremeniți. A reușit să bea laptele și i-a înapoiat paharul lui Sebastian. —Cum te simți? a întrebat repede Sebastian. Mai bine... mai răcorit... James a inspirat adânc și toată lumea din jur a răsuflat ușurată. —Mai bine, a bolborosit James, nu mai doare atât de tare... Apoi, de parcă fusese lovit în stomac, s-a prăbușit din nou, vomând încontinuu. Geneviève, cu mâna împrejurul lui Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se tolănise răsuflând zgomotos, și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea peripețiilor, cînd doctorul Soldevila se ivi În ușa biroului cu o Înfățișare istovită și răsuflînd din greu. — Să-mi fie cu iertare. Eu plec. Pacientul e bine și, metaforic vorbind, plin de energie. Cavalerul ăsta are să ne Îngroape pe toți. De fapt, afirmă că sedativele i s-au urcat la cap și este foarte agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vârful țigării de foi pe fruntea penitentului. Acum triunghiul conjugal, ce ardea deasupra capului lui Noimann-cel-puternic, coborî, așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu reușea să-l găsească. Își mai amintește din acea ființă doar țipătul cu care Încerca să-l găsească și plânsul disperat pe care el Îl asculta, cu cruzimea specifică vârstei, de la numai câțiva pași. Stătea ascuns, nu mișca, nu răsufla și desigur că nu-și amintește dacă plăcerea se constituia din a sta ascuns sau din a provoca disperarea cuiva. Se surprinde uneori Întrebându-se dacă acea fată nu-i era cumva soră. Dar cum să afle acum? Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
măsură ca și o poveste de război. Oamenii simt că pot să audă lucruri mai puțin obișnuite și că, până la un moment dat, o poveste cu minți rătăcite e ceva mai veselă decât una cu morți, răniți, explozii și Împușcături. Răsuflă ușurați Într-un fel; acceptă să asculte și povestirile, poate interesante, ale unui șofer de Salvare, mai ales dacă acesta a avut și ocazia să-l ducă până acolo, la ospiciu, pe unul pe care-l cunosc și ei: Sică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe la patru dimineața eram deja la bariera Vergului și uneori nici nu ajungeam cu pepenii până-n Obor că ni-i cumpăra lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei pepene, povestitorul trecea, fără să-și permită să răsufle, la grâu și la porumb, la castraveți și vișini, la arbagic și roșii, vinete, viță de vie, mei românesc și pruni sau corcoduși. Viața la țară, așa cum o prezenta el, era un fel de paradis În care numai el, Subalternul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-a Întâmplat chiar lui În familie“ abia de aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat. Tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept. Abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet. Păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide! Pe măsură ce te apropiai gândurile dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
turnate în pahare de gheață ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
l-o lovit cineva cu toporu’ sau cu baltagu’ pe la spate, că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi tu? Noi am făcut ceva instrucție - vorba ceea - să-și aducă aminte leatul cum devine chestia cu „Înălțătorrr... distanță o mie cinci suteee... Încărrrcaaați!... Foooc!!! - a pornit vorba un „tunar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la San Quentin. Bordoni își roti ochii prin cameră. Danny se duse în dreptul draperiilor și privi spre casele întunecate, gândindu-se că ucigașul lui spăla putina din cauza luminilor aprinse, care îi arătau că îl așteaptă o capcană. Le stinse. Bordoni răsuflă prelung. — Marty a pățit-o rău de tot? Chiar așa? Danny vedea neoanele firmelor de pe Hollywood Boulevard, aflat la câțiva kilometri de-acolo. — Nici că se putea mai rău, așa că spune tot ce știi. În timp ce Bordoni vorbea, Danny privea neoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai gândit la toate. Audrey îi zise: — M-am gândit că n-o să spui nu. Își scutură blana de nurcă. — Și mi-am adus un prosop pentru mâine dimineață. Buzz se gândi: Odihnește-te în pace, Turner Prescott Meeks, 1906-1950. Răsuflă adânc, își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-șef al Procuraturii Districtuale din Los Angeles. Danny se ridică în picioare. Arăta înduioșător de recunoscător. Mal zise: — Du-te acasă și dormi, Ted. Bea un pahar și pentru mine. Cârtița Procuraturii plecă, salutându-i pe colegii lui polițiști. Buzz răsuflă încet. — Băiatu’ ăsta-i pe craca unui copac bătrân și foarte înalt și se uită în jos, la un flăcău înalt, cu o drujbă-n mână. Iar tu ai mai mult curaj decât minte. Era cel mai drăguț lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]