5,132 matches
-
Acasa > Poeme > Emotie > CÂNTECUL VIEȚII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din cer răsună triluri ample Pe-acorduri calde, îngerești, Trezind pământul, care doarme, Cu armonii împărătești. Priviți cum floarea-n câmp inundă! Într-un ocean de verde-aprins, Și totu-n jur parcă ne cântă, Poemul vieții, ce-a descins. Respir iubirea, ce-o
CÂNTECUL VIEȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382969_a_384298]
-
noi din ea Un altar în care lumea Ne-ndoielnic va intra Ca să afle adevarul, cel ce-o va elibera! Iubiți prieteni, a radiat întreaga mea ființă de bucurie, o bucurie imensă, pe care nu am simțit-o niciodată. A răsunat pentru toată lumea ideea predominantă a evenimentului, cea a Basarabiei și a revenirii la Patrie. Editura "Națiunea" lansează primul volum de versuri al tinerei poete , elevă a Colegiului Pedagogic Bălți, Alexandrina Vlas , inititulat "Cartierul viselor", or, avem susținere și ne sunt
TÂRGUL INTERNAȚIONAL DE CARTE GAUDEAMUS A GĂZDUIT UN EVENIMENT PROFUND NAȚIONAL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382997_a_384326]
-
să merg la alăptat, vă rog să mă ajutați!...spuse Magdalena adunându-și ultimele puteri. -Sigur, țineți-vă de brațul meu, sau vă aduc un cărucior? -Nu, pot să merg...doar ajuta-mă. O voce de copil plânge, glasul lui răsună-n mintea Magdalenei. -Sigur e Ana mea, să ne grăbim ...vreau s-o alăptez. În sfărșit cele două femei ajung la salonul de nou născuți, doar Ana mai era în pătuțul ei, plângea... Magdalena-și întinde brațele goale și-și
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea-mi pustie ce-a viață tresare. Și totul e pace ce dulce răsună de-o vreme încoace când ninge, când tună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totul e pace / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
de site se ocupă tânărul meu prieten Florin, creatorul site-ului, i-am citit-o și lui. La cei 23 de ani ai lui, a avut o reacție total diferită de a Omei, cum îi spune Margaretei. Casa noastră a răsunat de hohote de râs provocate de încântare. Și acum mă întreb dacă trebuie sau nu s-o elimin din creația mea literară, existând, totuși, păreri total opuse. Uite-așa m-am strecurat eu cu versurile mele și mă-ntreb retoric
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
te-mbracă-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Mai răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se înclină Ori te strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Fila vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doineste A eternizat cuvântul
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
cerul lăcrimeazăși te-mbracă-n veșnicie,Tu de-a pururi ne vegheazăLăcrimând cu poezie.Noaptea curge-ntre ruineși îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă?Tu cunoști a lumii boală,Vindeci patimile grele,Mai răsune` sub cernealăNumele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se înclinăOri te strigă depărtarea,Toți poeții se închinăși îți lasă neuitarea.Fila vremii te jeleșteși o mângâie doar vântul,Doar iubirea-ți ce doinesteA eternizat cuvântul.... V. SONETUL PĂMÂNTULUI, de Alexandra
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
XVIII. RONDEL A, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016. Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale, Adorm sorbind din patimile grele. Albastra mare tot răsună-n jale, Ascunde-n valuri gândurile mele, Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
e-un timp străin de toate cele. Azi picură eternitatea-n vale... Citește mai mult Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale,Adorm sorbind din patimile grele.Albastra mare tot răsună-n jale,Ascunde-n valuri gândurile mele,Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele.Argint presar în dorurile tale,Arzând mă`nalț ca să ajung la ele,Acolo timpul e zidit în dale,Aici e-un timp
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
români continuă să facă bine țării și să-i apere viitorul, slujind-o demn și curajos. Am devenit ofițer acum 76 de ani și, de atunci încoace, nu am uitat niciodată respectul pentru Armata României. Zilele acestea, castelul de la Săvârșin răsună de colinde, de freamăt și de pregătiri. Întreaga societate românească privește Săvârșinul de Crăciun ca pe o parte a propriului lor cămin. Sunt sigur că, de undeva, din Ceruri, Regina Elena se bucură de toate acestea. De-a lungul anilor
MESAJUL Regelui Mihai I de Crăciun: Tuturor, copii, părinţi şi bunici, le doresc sărbători fericite şi motive de mândrie [Corola-blog/BlogPost/92337_a_93629]
-
pe Tudor Gheorghe să le citească o lecție profesorilor noștri de română, în marea lor majoritate (sau poate absolut) absenți de la sărbătoare. De la cine ar mai afla profesorii, dar și toți noi, ce cântau românii din anul 1600, ce melodii răsunau „La margini de imperii”, care erau cele mai strălucite capodopere populare ale bucovinenilor, cât de melodios răsună în ziua de azi Miron Costin, Dosoftei, frații poeți Văcăreștii, Nicolae Paulete, Alecsandri, nemaivorbind de poezia lui Grigore Vieru, cu care a început
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
poate absolut) absenți de la sărbătoare. De la cine ar mai afla profesorii, dar și toți noi, ce cântau românii din anul 1600, ce melodii răsunau „La margini de imperii”, care erau cele mai strălucite capodopere populare ale bucovinenilor, cât de melodios răsună în ziua de azi Miron Costin, Dosoftei, frații poeți Văcăreștii, Nicolae Paulete, Alecsandri, nemaivorbind de poezia lui Grigore Vieru, cu care a început și a încheiat recitalul! La poarta Raiului și „în cuibul graiului” ne-am simțit cu Tudor Gheorghe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
II-a a concertelor „Prahova Classic Nights”) - foto credit: Mădălina Corina Diaconu Notă: Seria concertelor “Prahova Classic Nights”, reunesc, lunar, stele ale Teatrului Bolshoi din Rusia și invitați ai operelor din întreaga lume. În sala de recepții a castelului vor răsună anul acesta vocile sopranei Larisa Rudakova, mezzo-sopranei Mărgărita Mamsirova, mezzo-sopranei Irina Dolzhenco, tenorului Vsevolod Grivnov, tenorului Român Muravitsky, tenorului Român Shulakov, la baș Igor Matiukhin, membri ai Teatrului Bolshoi, acompaniați de pianistele Olesya Tutova, Mărgărita Petrosyan, Tatiana Lobyreva. Invitați speciali
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92380_a_93672]
-
simbolurile care ar trebui să vină în mintea oricui atunci când se gândește la Franța? Au fost prezentate mai întâi, prin imagini sugestive, simbolurile oficiale: tricolorul Franței, cocoșul galic, sărbătoarea națională, 14 iulie, originile ei, imnul Franței - Marseilleza - care a și răsunat pe fundal, deviza „Libérté, Egalité, Fraternité”. Au urmat locuri emblematice, în primul rând Parisul: deviza orașului, catedrala Notre Dame, arcurile de triumf, podurile de pe Sena, Place de la Concorde, Champs Elysées, Domul invalizilor, muzeul Luvru, Sorbona, Montmartre, cafenelele romantice - tot atâtea
Ziua Internationala a Francofoniei, sărbătorită la Simeria [Corola-blog/BlogPost/92372_a_93664]
-
găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care tovarăș îmi era credinciosul Azorache, iar maestru de joacă Tănăsică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
de rugăciune este adevărata fire a omului, adevărata fire a ființelor și a lucrurilor. Lumea este rugăciune, celebrare, așa cum o arată atât de admirabil Psalmii și Cartea lui Iov. Dar această rugăciune tăcută are nevoie de gura omului pentru a răsuna. Este ceea ce anumiți Părinți greci numesc „contemplarea firii”: omul adună rațiunile (logoi) lucrurilor, esențele lor spirituale, nu pentru a și le însuși, ci pentru a le aduce lui Dumnezeu ca pe o jertfă din partea creației. Vede lucrurile, structurate de Cuvânt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Eu vreau vată pe băț. Vreau eu să mă joc! Mama! Unde e Radu? Se dezumflă! Dă-mi mingea! Uite, ma joc cu cățelul! Asta e Barbe à papa. Vreau de asta! Gustă, gustă! Nu vreau să plecăm! Așa a răsunat poiana din fața Ferme de la Nature de la Cap-Saint-Jacques ieri toată ziua. Peste 500 de persoane au participat la Festivalul Copilului, potrivit organizatorilor. Am pornit cătinel pe la 10 dimineața, iar spre amiază distracția era în toi. Gulașul, vata de zahăr, kurtoșii și
Cum am sărbătorit Festivalul Copilului la Cap-Saint-Jacques [Corola-blog/BlogPost/92837_a_94129]
-
Nu există vizitator care să nu fi rămas mut de admirație la vederea misterioasei sale oglinzi lichide. Concertul pe care îl improvizează acolo o mână de muzicieni, plutind fantasmagoric într-o barcă teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Mariana Mihăilă din Olanda, când cu toții jucam ,,Hora Unirii” în Piazza di Popolo a strigat cu voce tare: ,,România-i țara mea, și eu mă mândresc cu ea”, la care m-am alăturat și eu, apoi și alții până când a răsunat strigătura noastră, ieșită din suflet, peste întreaga Romă. Iar, Cornel se bucura văzând această mare înfăptuire a unirii românilor cu întreaga lume pe pământul lui Traian, căci am înconjurat și Columna lui Traian cu hora noastră românească. Când l-am
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
tandru știi Tu a mângâia, Pe oricine cere implicarea Ta! Ce frumos Ești, Doamne! Și vei fi mereu Frumusețea-n veci a frumuseților! Ce bogat Ești Tu! Ești Stăpân pe tot Pe pământ, pe oameni și pe mapamond. Glasul Tău răsună veșnic printre noi... Ca un susur cald, al dragostei șuvoi. Tu îmbrățișezi cu raze calde-n veci Pe cei buni și răi pentru că-i iubești. Însă noi uităm că suntem iubiți Bâjbâim aici ca niște rătăciți. Cât de Bun, Esti
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
Zăpada poate oarbă să mai cadă Într-un defect al vremilor acut, Dar noi suntem a veșniciei pradă Ce-n stele cenușii ne-a prefăcut. Azi de răsare soarele-n furtună Nicicând durerea nu ne v-a-nsoți Chiar dacă-n inimă glasul răsună Din vorbe gri aduse peste zi. Poștașul poate să aducă nemurirea Pusă într-un colet sentimental, Dar numai eu îți pot schimba privirea Rămasă-ntr-un amurg autumnal. ------------------------------ Cerasela JERLAIANU București, 10 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Cerasela JERLĂIANU - STIHURI (1
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi, Clinchete răsună, clopot, zurgălăi Copacii își pleacă creaga la pământ Au făcut cu toții, tainic legământ! Îngeri, serafimi apar din icoane, Împlinesc cu toții sfintele canoane, Timpul primenit în straie de nea Peste toată lumea simplu să mai stea... 14.01.2017 foto sursa internet
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la lună urlând... Geme pădurea lung sub cerul de plumb, a nins nefiresc de mult, ca-ntr-o poveste, copil fiind într-o altă viață, dintr-un alt
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BUNĂTATEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai putea s-
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]