1,210 matches
-
și într-o tăcere de moarte. Nu aburea vântul; tălăngile de peste ape nu se auzeau; împrejurimile încremeniseră în lumina cu luciri sângeroase. Deodată, departe, cine știe unde, pe dealuri, un chiot lung începu să tremure și să se desfășoare în lungul câmpiilor. Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul izbucni în altă parte, mai apropiat, și parcă-l simții adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți ștrengarii mahalalelor: gaz-gaz! De-acolo pornesc iute calfele spre meșterii din alte părți mai bogate ale târgului; subțiri, palizi, flăcăuașii aceștia deapănă mărunt din picioare, tremurând în diminețile răcoroase și molfăind încă cea din urmă îmbucătură de pâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îngustă, apoi pe hudița umedă, prin umbra zaplazurilor și a zidurilor. Din când în când trecea pe lângă ea, prin umbră, câte un locuitor tăcut al mahalalei. Nici n-o băga în samă; își căta de drum. Ea se oprea, asculta răsunetul înăbușit al pașilor, apoi pornea iarăși. Un vânt cald cu mirosuri de pe bălțile stătute de la răscruci sufla în răstimpuri; noaptea era fără lună, și stelele erau așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca o nesfârșită pleavă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână. Dă-te repede în țiitoarea noastră; așteaptă liniștit și însamnă bine. Ia și cățeii. Eu m-oi hodini aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întoarce cu fața cătră valea din care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
proiectau dâre strălucitoare pe asfaltul deja negru. Nedorita ploaie de noiembrie șterpelise ultima oră a zilei, Împrejmuind-o cu acel gard străvechi - noaptea. Liniștii din cinematograful din spatele său i-a pus capăt un zgomot ciudat, ca de ruptură, urmat de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se abținea să nu plângă. Samuraiul deschise ochii în întuneric. Riku și fiul lor cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de iepuri într-o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese peste câmpul nins se răspândea în valuri largi străpungând aerul rece. Câteva păsări călătoare pluteau pe cerul senin. Aripile lor se vedeau albe pe cerul albastru. La începutul fiecărei ierni, samuraiul se uita la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împărăția Domnului și urmează poruncile Sale. În duminica Sfântului Mihail, treizeci și opt de japonezi au fost botezați de către starețul Guadalcázar în biserica mănăstirii Sfântul Francisc de aici, din Mexico. La ora zece, din clopotniță se răspândi în văzduhul azuriu răsunetul puternic al clopotului, iar oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în fiecare mână câte o lumânare. Starețul, care stătea în fața lor, îi întreba: Crezi în Domnul nostru, în biserica Sa și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unim, dar, în fața acestor steaguri cari au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit [sfințit] prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare!“ Apoi a început defileul tuturor demnitarilor și a delegaților din toate unghiurile țării, delegații a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului: în fața acestei manifestări pentru care țara întreagă a alergat în Capitală, spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare! în momentul când Majestatea-Sa a adresat căldurosul apel de unire a tutulor românilor împregiurul Coroanei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
vieții o substanță spirituală, imaterială. Intrând în domeniul Teologiei Pastorale, în anul 1915, în scopul abilitării sale la Facultatea de Teologie, Nicolae Cotlarciuc a publicat, tot la Padeborn, lucrarea Homiletische Formalstufentheorie (Trepte formale în predică) care a avut un mare răsunet în epocă, autorul considerând că vechiul sistem de predică nu mai era suficient căci îi lipsea fundamentarea psihologică. Tot în anul 1915 publică o lucrare distinctă Der Psychologische Aufban der Rede (Construcția psihologică a cuvântării), Nectarie numărându-se printre cei
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
pe unul dintre dealuri o lumină delicată, prețioasă. De astă dată expresia „lumină prețioasă“ nu i se păru lui Fima exagerată, dar preferă să renunțe la ea. Nu Înainte de-a rosti cuvintele cu voce tare, simțindu-se copleșit de răsunetul lor interior și de un val de plăcere. Continuă, pronunțând cuvintele „tăios și neted“, și Încercă din nou sentimentul acela de bucurie Îmbinată cu ironie. La picioarele lui, În curte, un ciob de sticlă Începu să strălucească, de parcă Își găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
an, cu excepția poate a închiderii ce va urma, la Revelionul 2008. Pornit încet, programul „Sibiu 2007“ nu a avut în ianuarie vreun eveniment memorabil. Februarie Concertul Scaligero Concertul Ansamblului Instrumental Scaligero de la Scală din Milano a fost primul eveniment de răsunet al Capitalei Culturale Europene. Desfășurat pe 25 și 26 februarie, concertul a adus și primele controverse, fiindcă puținele bilete s-au epuizat rapid. Ansamblul Instrumental Scaligero, alcătuit din 14 muzicieni, toți profesori ai Orchestrei Teatrului Scală și ai Orchestrei Filarmonice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
în miliția orașului, „dandy“ și deportat. Hermannii nu au scăpat de furia turiștilor: unii au fost distruși și a trebuit să fie retrași, alții au „supraviețuit“ pe pozițiile inițiale, însă cu mâinile rupte. Viața cu un idiot, premieră Premieră de răsunet la Teatrul Național „Radu Stâncă“: Viața cu un idiot, în regia ucraineanului Andriy Zholdak (foto), pe textul scriitorului Viktor Erofeev. Andriy Zholdak a uimit cu un spectacol excepțional din punct de vedere tehnic, dar și al poveștii spuse. Actul scenic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
este o datorie față de cititor.” Victor Duță 738. „Se știe cât de frecvent se întâmplă ca în unele cărți de conținut foarte modest să se afle tupilat fermentul plin de viitor al unei opere de înalt nivel și de mare răsunet.” Eugeniu Speranția 739. „Din cărți mărunte se pot inspira opere uriașe, iar din cele de vastă concepție se pot hrăni mii și mii de paraziți.” Eugeniu Speranția 740. „Capacitatea unei cărți de a sugera nașterea altor cărți pare a fi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mai scăpase de o motohaliță și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu a știut ori nu a vrut să ne descrie o motohaliță, așa că eu mi-am Închipuit-o pornind de la răsunetul numelui ei, combinație Între matahală, motor și caracatiță. Rezulta o masă neagră, informă, lunecînd pe urmele mele desigur, cam la o jumătate de metru de asupra țărînii, ceea ce Îi dădea o iuțeală deosebită, practic, ca vîntul. Spaimă mare!... Văzînd că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar de data asta cu știrea și la Îndemnul tuturor. Pe Pomean, În schimb, l-au trimis mai Întîi la o garnizoană din Budapesta, apoi la alta din Graz și la o a treia, la Leibach. Aici l-a prins răsunetul gloanțelor de la Sarajevo. Lumea Începea să se clatine din temelii asupra oamenilor. Din acea clipă, soarta lui, ca și pe a soldaților din toate timpurile, a tîrÎt-o după sine, Înainte și Înapoi, carul războiului. Cei de acasă i-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei o supăra. La casa Rim, ecoul soneriei nu ajungea până la ea și aștepta tot contemplativă, uitîndu-se la perdeluțele de la ușa de intrare: canari negri pe o pădure ocre. Era frumoasă muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rămân cu totul despărțite celelalte două spații: ale educației, ale amintirilor . . . Dacă cumva porțiunea de contact sufletesc sau de interese sufere pagube, cataclismul geometric al căsătoriei e deplin. Pe când în căsătoriile conaționale sufletele sunt discuri metalice care se ciocnesc cu răsunet și cu tamponare variată, dar adecuată. Nory exprima aceeași părere despre Rim, dar mai lapidar: - Slutul de neamț! zicea, când Lina era înfruntată de doctor. Felul do a se exprima supăra pe Mini. care o certa: - Tocmai tu, fată cultă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
capătul celălalt al cerului. Parcă deslușea toate tainele vieții ei ticăloase. Îi venea să plângă și să răsufle adânc, tot mai adânc, de teamă ca sufletul să nu-i crape în mii de bucăți. Mai voia să elibereze ecoul din răsunetul ei interior, să nu-i sfarme ferestrele casei pe care a clădit-o, sperând ca el să se oprească măcar o clipă și să o locuiască... Îi venea să se certe, cu vorbe de țărancă, să se întoarcă la rădăcini
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
el se petrecea în cea mai îndepărtată localitate din nordul țării, deci departe de centrul administrativ. Activitatea publicistică și culturală a Dorohoiului a avut o rezonanță deosebită nu numai în spațiul limitat din nordul țării, ci a avut un larg răsunet, un fructuos schimb de idei cu presa de pe tot cuprinsul țării, menținând trează conștiința națională a românilor de pretutindeni. Sper ca modesta mea prezentare să-și atingă scopul propus de a trezi interesul pentru volumul pus în discuție, cât și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
politică. Da. Cum, bine citiți, aici: toți, dar, absolut toți - politicieni din zilele noastre, unii de la putere, alții din opoziție. Acțiunea, cu pricepere și măiestrie artistică, cu mult aplomb, elaborată, Îl făcea să se simtă tot mai aproape de un mare răsunet editorial, cu fiecare capitol pe care-l grafia. Ce, mai, treaba mergea, mai mult decât strună. Brici! Stilul cărții - polițisto-mafiot. Era tocmai ce mergea, cel mai bine, pe piața lecturilor particulare ale societății sale contemporane. Mai cu seamă, că, politicienii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să ne permitem să-i solicităm indulgența. Ei, bine, cu Petre Marinescu așa ceva era imposibil! Când rostea o hotărâre, simțeai că ea va rămâne definitivă; nu exista nici un mijloc de înduplecare! Acest fel de a fi al lui a avut răsunet în sufletele elevilor și, cum tradiția impunea să-i acordăm neîntîrziat o poreclă, i-am spus simplu și sugestiv "Tiranul". Nu era de glumit cu Tiranul, și ne luaserăm de gânduri. Elimina pe capete pentru cea mai mică abatere de la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Băjenaru! Hei, câtă istorie știa ăla!... Pe unde-o fi, că eu nu-l văd... sau, dacă-l văd, nu-l mai recunosc!? Cuvintele lui, rostite cu voce calmă și duioasă, m-au pătruns până la lacrimi și au avut un răsunet atât de puternic în sufletul meu și au știut să-mi măgulească vanitatea în așa măsură, încît pe trimestrul al doilea am luat media "nouă", că "zece" nu dădea! Nouă nu mai avea nimeni din clasă, nici cei doi premianți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întărește regula", luată în sensul ei slab, reprezintă o formă de moarte a științei. Sensul ei tare este de a indica regula ca fiind o regulă și nu de a arăta că regula admite excepții. Emoțiile sunt deseori identificate cu răsunetul lor corporal, simbolul lor cel mai frecvent fiind inima. Ceea ce explică încercările de a găsi sediul sufletului în zona toracică. Însă asta e o privire "din afară" pe care o aruncăm propriilor emoții. ٭ Holocaustul dă seama de apropierea dintre bine
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]