8,590 matches
-
la dreapta ca să te uiți pe furiș în cărțile celorlalți: cine știe, poate unul dintre ei citește una din cărțile pe care le cauți... Privirea cititorului din fața ta, în loc să se așeze pe cartea deschisă pe care o ține în mână, rătăcește în gol. Nu sunt ochi distrați: o fixitate intensă însoțește mișcările irisului albastru. Din când în când privirile voastre se întâlnesc. La un moment dat ți se adresează, sau, mai bine-zis, vorbește în gol, deși ți se adresează cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
intensă însoțește mișcările irisului albastru. Din când în când privirile voastre se întâlnesc. La un moment dat ți se adresează, sau, mai bine-zis, vorbește în gol, deși ți se adresează cu siguranță ție: — Să nu vă mire că privirea mea rătăcește în gol. Într-adevăr, acesta este modul meu de a citi, și doar astfel lectura mea este rodnică. Dacă o carte mă interesează cu adevărat, reușesc s-o urmăresc numai preț de câteva rânduri, căci mintea mea, cucerită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apoi învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a părut prima oară când am văzut-o: o câmpie albă, lată, sub cerul alb, cu câțiva palmieri înalți și iarbă care părea să crească din nimic. Era un peisaj așa de bizar încât am crezut că m-am rătăcit și am nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o aibă pe Mma Potsane alături. S-ar fi putut rătăci în savana uniformă, fără dealuri după care să te orientezi și cu fiecare copac aidoma unul celuilalt. Totuși, pentru Mma Potsane, peisajul, deși văzut ca prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a dus la o plimbare și nu s-a mai întors niciodată. Nu-i imposibil, știți asta. Un arbust spinos seamănă mult cu altul, știți cum e, și pe-acolo nu sunt dealuri după care să te ghidezi. Te poți rătăci ușor. În special dacă ești un alb scos din mediul înconjurător cu care ești obișnuit. La ce vă așteptați? Nu cred că s-a rătăcit și a murit, replică Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cum e, și pe-acolo nu sunt dealuri după care să te ghidezi. Te poți rătăci ușor. În special dacă ești un alb scos din mediul înconjurător cu care ești obișnuit. La ce vă așteptați? Nu cred că s-a rătăcit și a murit, replică Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse cu fața spre ea. — Ce anume? sări el. Ea dădu din umeri. Nu știu exact ce. Dar cum aș putea să știu? Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tratate, în sinteze și cercetări... Ce-i normalitatea? De unde până unde? Cum o măsori? Aici e teritoriul „normalității”, faci puțin la dreapta și-ai trecut în Valea Plângerii? E vreo barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost să culeg un investitor american rătăcit pe dealurile noastre, pe lângă Pârcovaci, acolo unde-a alunecat pământul săptămâna trecută, o să mai alunece, nu-i vorbă. Ăsta vrea să facă fabrică de textile și a plecat să inspecteze șantierul. Deșteptul și-a lăsat mașina, unde crezi?, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din rotire și nu rămâne îndreptată către nimeni. La Evie, care plânge cu sughițuri, Brandy strigă: — Taci! — Ba tu să taci! strigă Evie. În spatele ei, focul își croiește drum în jos pe covorul care acoperă scările. Sirenele - le auzi cum rătăcesc și țipă în tot West Hills. Orice om i-ar călca pe ceilalți în picioare ca să sune la 911 și să facă pe marele erou. Nimeni nu pare pregătit pentru numeroasa echipă de televiziune care trebuie să sosească dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
comedie de provincie în cea mai înfundată dintre provincii. Atunci a ieșit la iveală una din calitățile sale, una pentru care cu siguranță l-a apreciat și Mihai Mihail. Acolo unde se găsea părea că Serviciul nici nu există. Se rătăcise din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dinlăuntru era mai puternic, mai plin de viață decît viața care-l înconjura. Și mai erau și alte semne, unele despre care nu bănuia nimic, abia mai tîrziu își dădea seama ce se petrecuse de fapt. Așa se face că rătăcea cîte o hîrtie, o căuta îndelung printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea. Pînă cînd a înțeles jocul, n-a avut stare, nu putea să-și vadă de lucru, repezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar la punctul doi se lămureau lucrurile, caligrafia nervoasă a domnului Artur Stavri așternuse pe hîrtie "scoaterea din viața publică și sancțiuni severe contra trădătorilor de neam și-a tuturor nechemaților care prin promisiuni demagogice și corupțiuni cu bani străini rătăcesc masele credule cu cari n-au nici o legătură sufletească". Măi să fie, masele credule! Bani străini! Parcă cu bani românești n-ai putea duce de nas și niște inși chiar mai puțin purtați la biserică! Și cine, mă rog, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
buzele uscate de o febră internă, poate nu dormise bine din cauza emoției, a așteptării a ceea ce trebuia oricum să vină) pe onoarea mea de, hm, de prinț, domnule Mihail." Directorul se simți pe neașteptate părăsit, în nesiguranță. Ca un adolescent rătăcit într-un oraș necunoscut, nimic nu-i era ostil, dar totul îi era străin, Basarab Cantacuzino îl deruta. Juca tare, trecuse la intimidare ori era doar o cacealma. Voia să se arate nu ca unul din artizanii evenimentelor, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le‑ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine?“ În acel moment domnul X privea cum cerne zăpada, spiritul său rătăcind departe de camera hotelului. „Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Evelyn e la „Serata dansantă împotriva cancerului de colon când îi sună mobilul. E Inky, și în fundal se aude un bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Constantinescu. Băiatul se hotărî să nu râdă ci doar s-o privească cu indulgență. Nu-mi place Mihai Constantinescu. Are voce de femeie, e afectat și crăcănat. Luana începu să cânte, fără nici un avertisment: Cine știe despre tine unde, oare, rătăcești? De ce nu mai vii la mine? Spune-mi, unde ești? De-i vedea vântule-o fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privindu-l drept în față. Ochii lui rămăseseră aceeași. Tulburători, incredibil de frumoși. Îi topeau sufletul și-o zăpăceau iar ea îl iubea, încă, din toată inima. Ernest căută pierdut în jur. Îi pieri toată siguranța și privirea tăioasă alunecă rătăcită peste copacii pregătiți să întâmpine iarna. Se adună cu un efort și zise: Dacă ai nevoie de bani să-mi spui. Am să te ajut. Bani? Pentru ce? Gata, Luana, încetează! strigă. Știi foarte bine ce vreau să spun. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un drum fără întoarcere, uitând de îndatoririle și jurămintele conjugale. Rosti o iubise cu devotament, cu un fanatism ce-l împinsese la gesturi nebunești. Îi fusese frică să-și recunoască sentimentele, să creadă în nevinovăția ei și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întoarcerea la muncă, referenta constată că-i lipsește un document cu caracter special. Lucraseră cu toții la o situație cu termen imediat de înaintare, într-un ritm infernal, până la cele mai târzii ore ale serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată în panică, Luana alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adâncimea aceea. Atunci se trezește, pentru că nu suportă golul nesfârșit. Imaginile copilăriei nu-l Însoțesc nici când Închide ochii și se străduiește să le reconstituie În minte. Între trezie și somn, când pune capul pe pernă, Își lasă mintea să rătăcească, sperând că În acea noapte viața de dinainte va străbate În sfârșit prin crăpături și Îi va umple visele ca un torent fierbinte și Învolburat, Încărcat de amintiri. Aceasta nu se Întâmplă Însă niciodată, așa că nopțile Îi sunt pustii și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]