25,611 matches
-
spun încet: Ioana, Ioana/ încercînd pe tine să te imit" (Decembrie cu zăpadă). O femeie reală, cu farduri și reflecții, care nu-și ascunde îndoielile și disperările - "dragostea se tocește, e și-așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu ea, uneori indulgentă, o voce contemporană în cel mai strict sens. Personajul "Ioana" este o femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
și șosete negre. În general, în emisiunile Mihaelei Tatu bărbații recunosc superioritatea femeilor în multe domenii - iar femeile o proclamă. Sau, cel puțin egalitatea. Este deci o lume roz în care femeile sînt în general supraevaluate iar în cel mai rău caz tratate egal, iar de discriminări, dacă mai apar, sînt întotdeauna vinovați alții, puțin numeroși cu siguranță. Femeile pline de calități reușesc să obțină întotdeauna ceea ce vor și sînt încurajate din toate părțile să o facă. Diferența față de mesajul telenovelelor
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
mie mi se pare universal valabilă e cea dintre oamenii civilizați de peste tot și cei necivilizați de peste tot, o distincție supranațională și supraculturală. Firește, ea nu se suprapune cu totul, cum ar fi ideal, peste celelalte: oameni buni și oameni răi, talentați și netalentați, curajoși și lași etc., dar este un punct absolut necesar pentru ca o comunicare bazală să poată avea loc. Cum te simți în acest mic exil și cum te-ai simți într-un mare exil? Să tot trăiești
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
literatura română n-are nici o cotă în Occident. Cei mai mulți te publică doar ca să nu-i mai bată la cap traducătorii. Scriitorul român este un om venit din "the middle of nowhere". Nu se știe nimic despre România, sau numai lucruri rele. Cînd se primește un manuscris românesc, se așteaptă să fie despre Ceaușescu și Securitate, iar asta plictisește foarte tare. Nu e deloc, azi cel puțin, un climat favorabil autorilor români la editurile străine. Cu toate acestea, există și excepții: în
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
de televiziune, Florin Călinescu a ratat Revelionul. Dacă la acest post de televiziune, în afară de prezența lui Călinescu, nu se va produce și o prezență a banilor, sînt toate șansele ca Tele 7 să-și continue agonia. Nu vrem să fim răi cu prezicătoarea Urania, una dintre vedetele de pe urmă ale acestui post, dar dacă n-a fost ea în stare să-și ghicească propria debarcare din funcție, probabil că are o relație proastă cu astrele în care a citit ani la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
realitatea, s-o fac după cum îmi convine mie... De aici probabil dezechilibrul dezlănțuit în ziua în care, la Roma, rupeam crengi de leandru cu florile lui roșii parfumate lovind trecătorii peste fețe... Scurte caracterizări de personaje. Mirela = Agripina, acră, codoașă, rea, curvă, strică căsniciile... Angela, un înger fals, prefăcut, greu de înțeles... Biroașu, avocatul bogat care ținea în apartament un ied pe care îl chema Ionel și pe care îl învățase să numere cu behăituri și cu... (text brusc întrerupt - n.n.
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
ochii, este Dușmanca... Trebuie să fii foarte ingenios, foarte abil, foarte răbdător ca s-ajungi totuși s-o alungi, s-o învingi, s-o despici, să-i zdrobești botul de nevăstuică vicleană, de șobolan vorace al spațiilor lăuntrice. Umbra aceasta rea mă lua în primire înainte de a mă duce dimineața în camera băiatului meu, atît de firav, atît de bolnăvicios, atît de imprevizibil. (Astăzi ce o să mai găsesc? Iar tuse, iar temperatură, iar dureri de stomac? Și oare mîine va fugi
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
ideologie, dar este plin și de intrigi clasice ale copilăriei și adolescenței. El este perisabil ca orice marfă mediatică sau ca o marfă ideologică? O întrebare cu răspuns aparent simplu. Mai ales dacă, încă de pe atunci reușim să identificăm partea rea a lucrurilor, așa cum ne mărturisesc Paul Cernat sau Angelo Mitchievici că s-a întîmplat în cazul lor. Eu mărturisesc că am reținut din "Pistruiatul" exact atît cît rețin copiii zilelor noastre dintr-un film precum "Singur acasă". Ideologizarea a afectat
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
invocarea colectivă a reproșurilor, dacă ele sunt citite în felul următor: 1) Judt e un analfabet istoric și poate fi, prin urmare, ignorat fără nici o pagubă; 2) Judt a lăsat de-o parte în mod deliberat aceste lucruri, și astfel reaua lui credință este evidentă și el trebuie prin urmare denunțat. Pentru 1) îi las pe cititorii înșiși să judece. Pentru 2), aș întreba, din nou, dacă substanța articolului e alterată prin aceste omisiuni sau corectări. Dacă este, atunci îmi recunosc
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
caut mereu compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori sunt niște indivizi oribili, orgolioși, inculți, răi, invidioși, cabotini, superficiali. În ciuda acestor constatări, mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
orice ,,drept la replică". (În această privință, avem o excepție: nu publicăm replici la cronici și recenzii, la evaluări și judecăți critice). Nimeni n-ar avea motiv să se simtă privilegiat ori din contra persecutat de R.l. Pot fi opinii ,,rele", ori greșite, ori nedrepte, dar sînt ale colaboratorilor noștri, nu ale noastre, și fiecare răspunde de ce scrie el. R.l. nu e o publicație a unui grup. Este a tuturor scriitorilor români valoroși. R.: În fine, ce credeți că trebuie făcut
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
privilegii dinăuntru cîmpului politic, unde se află pentru a exercita o continuă presiune simbolică asupra unor politicieni pe care îi consideră prin definiție limitați și inculți." Simbolică și poate amendabilă e și generalizarea lui Caius Dobrescu, ca și stropul de rea credință atunci cînd vorbește despre "privilegii". Vor mai fi fiind și unii care luptau pentru lucruri mai nobile, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să răspundă public într-un fel azi în fața celor, mai ales tineri, care au
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sînt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown. Are o mohoreală victoriană și respiră un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbașii din Chancery-ul lui Dickens și semnele de rău augur de pe lîngă Wuthering Heights. între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
să mănînce-o pizza cu el și poate să se uite-mpreună la un meci. O chestie de familie cum scrie la carte. - Și treaba mișto, adăugă Kingsley, e că-n misiuni, de fiecare dată, puștiu' le vine de hac ălora răi. Ca faza cu spionii ruși care s-au luat după el și-au călcat pe guma lui de mestecat, de-au rămas lipiți de asfalt, nu? Atît el, cît și Logan hohotiră ținîndu-se cu mîinile de burtă. - Sau cînd trage
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Dacă Nichita Danilov a retras, public, acuzațiile aduse lui Lucian Vasiliu, așa încît procesul nu mai are obiect, Dan Giosu e chemat în justiție de Pop S. Gheorghe (alias George Vulturescu). Toți patru, poeți. Ca să vezi! De la Iași, altă știre rea: poetul (tot poet!) Daniel Corbu a fost agresat și i s-a furat manuscrisul unui volum subvenționat de Ministerul Culturii. Cum de n-avea poetul decît exemplarul cu pricina, în era computerelor și a xeroxelor, asta nu mai știm. * Printr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
Marcu cultivă o critică ,,tradițională", de recepție estetică și cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității", deoarece ne-am putea închipui oare o critică ce s-ar ocupa de altceva decît, în primă sau în ultimă instanță, de productele scriitorilor abhorați în principiu?!), și nici un
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
ușurință faptul că armata și justiția au devenit, și sub raport ideologic, niște pietre de moară legate de gîtul unui guvern care militează pentru integrarea României în structurile euroatlantice. înainte de dl Adrian Păunescu (situat, cu o perseverență prostească, în partea rea a istoriei!), procurorul general Sorin Moisescu, numit de președintele Constantinescu, a cerut rejudecarea procesului din 1946. Magistrații au dat mereu cîștig de cauză asociațiilor care solicită cinstirea memoriei Mareșalului în procese cu primari obstrucționiști. Această dificultate, guvernanții actuali și-au
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
doar erorile noastre, luate laolaltă, că participăm cu toții la realizarea lui, cu toți împreună, investind solidar, ca la o Bancă, propriile noastre acțiuni, împreună cu celelalte, fiecare cu minciuna, crima, fărădelegea sa, ori cu adevărul, cu cerul senin, neîntinat de păcate, răi și buni, cu o infinită prelucrare a Răului și Binelui de toate categoriile, contribuind la instituirea Justiției supreme domnind peste capetele tuturor... Era, în sfârșit, Comunismul, dacă vreți, și în cu totul alt fel, de pe la finele mileniului al doilea. Atâta
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
de astă dată, însă vorbele sînt și ele prea adesea ucigașe: - Da, S-a început atunci o campanie pe cît de discretă, pe atît de regretabilă împotriva lui N. Iorga, pornită (asta e convingerea mea) nu din rea-credință, ci din rea înțelegere. Falsele interpretări ale unor noțiuni care interesează viața laolaltă a cetățenilor români, indiferent de originea și confesiunea lor, dau naștere unei uri ascunse și au ca trist rezultat înveninarea și discordia. Noțiunile trebuiesc deci limpezite... Iată - în continuare - opinia
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
e cea care topește procentele din sondajele de opinie mai abitir decît orice discurs politic din opoziție. Tot ea îi face pe cei de la putere să scoată de la naftalină "greaua moștenire", ca pe un palton politic. Să fie iarna mai rea în România decît în alte țări foste comuniste? Revenind la agenda priorităților românului obișnuit, dincolo de lupta cu iarna, el se roagă cu tot mai multă insistență bunului Dumnezeu să-l țină sănătos. După ce a fost reformat și revoluționat de nenumărate
Interesul național și interesele zilnice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15777_a_17102]
-
delirant sau tace. Pentru Bacovia afazia este un stimulent care-l face să construiască din reziduurile lingvistice o imagine cutremurătoare". Simptomatic, în însemnările intitulate Divagări utile, întîlnim un Bacovia conștient de valoarea sa. Poetul copleșit de discreție, ros de o rea conștiință, alienat, marginalizat, nu ezită a-și adresa elogii: "Eu sînt Dumnezeul și judecătorul meu". Sau: "George Bacovia, artist înmormîntat și nemuritor în același timp". Sau: "Un fenomen din naștere... superior oamenilor". Creația a fost steaua polară a lui Bacovia
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte, tot ce aflăm ne înfundă într-o situație mai rea... Orice descoperire nouă, fie că e vorba de una personală, în însușirea unor cunoștințe, sau de una generală, a omenirii, e o umilință suplimentară, încă o dovadă că toate acestea nu au nici un sens... Asta nu înseamnă totuși că nu
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
poți atinge altfel. Poate că asta înseamnă viață literară... Nu știu..., restul e în mare parte folclor. Există lucruri mai simple și legături omenești care te îmbogățesc... Ca scriitor și cititor în același timp, ce puteți spune despre buna sau reaua orientare a literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi ori în poezia despre care știm că nu se mai bucură de o mare audiență acum. Presupun că
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de-a valma în tabăra dușmană. Bătălii incorecte, ură și însingurare, lovituri pe la spate - cam așa arată lumea literară românească postdecembristă în viziunea lui Eugen Simion, un excelent om de cultură care perseverează într-o postură antipatică, sfătoasă în sensul rău al cuvîntului. Răfuielile au directețea invectivei cîteodată (atunci cînd pun lucrurile la punct cu jurnalul lui Zaciu) sau sînt ironic-caragialești altă dată (replica la S. Damian). Există și texte liniștite, în care Eugen Simion redevine cel pe care îl știm
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]